Studiile în străinătate: experiențe diverse 1

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 10 min)

Iată partea a doua a impresiilor unor prieteni care au fost la studii în străinătate, după ce ieri am aflat cîte ceva din experiențele altora. Cuvîntul de ordine se pare că este munca, la care se adaugă seriozitatea și încercarea de a ieși din tipare.

[box style=”rounded” border=”full”]

Diana Stoleru o „ardea” în laboratorul de Orientalistică la Roma și a fost uimită de resursele puse la dispoziție studenților. Nu înțelege nici ea de ce s-ar întoarce un student român în țară, după studii.

1. La ce facultate străină ai fost? Cum ai ajuns acolo?

La Sapienza, Roma 1. Prin programul Erasmus. Bursa mea s-a prelungit, pentru că am mai primit o bursă, din partea facultății italiene.

2. Ce te-a surprins cel mai mult la studiile acolo/țară/colegi?

Aveam un laborator de Orientalistică pe care, inițial, l-am crezut a fi muzeu. Nu-mi venea să cred câte resurse audio-video se alocaseră învățării limbilor orientale, așa că o ardeam în laborator aproape în fiecare seară și în weekend, încercând să văd cât mai multe filme.

Nu m-au surprins prea mult colegii prin nivel de cunoștințe. Era destul de înalt (nivelul), dar nu de excelență.

Aveam colegi care erau în facultate de 7 ani, în condițiile în care acolo se plătește școala, cu bani grei. Aveam și colegi care-și începuseră cercetarea pentru doctorat încă din facultate și își petreceau verile în Asia

3. De ce n-ai încercat să mai mergi în străinătate la studii?

Am început să lucrez. Serviciul meu m-a dus acolo unde mi-am dorit și am învățat multe astfel.
Oricum, nu-i timpul pierdut. Mă atrage ideea de MBA undeva departe.

4. De ce s-ar întoarce un student în România, după studii în străinătate?

Sincer, nu știu. Eu m-am întors pentru că așa a fost contextul. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, nu știu dacă m-aș mai întoarce.

[box style=”rounded” border=”full”]

Diana Iftodi este unul dintre protestatarii de la Universitate pe care încă îi mai vedeți acolo seară de seară. Iese în stradă din cauza corupției și a aroganței clasei politice, dar și pentru ca învață foarte multe lucruri. Acolo cunoaște oameni care chiar caută soluții pentru comunitate, care nu ies din ambiții personale.

1. La ce facultate străină ai fost? Cum ai ajuns acolo?

1. Am studiat Antropologie Culturală la Vrije Universiteit, Amsterdam. Am ajuns acolo după ce am căutat pe internet un program de antropologie care să îmi placă, și care să includă teren.

Am aplicat printr-un formular online.

2. Ce te-a surprins cel mai mult la studiile acolo/țară/colegi?

M-a surprins libertatea și încrederea acordată studenților în cadrul programului dar și la nivelul întregii structuri academice. Nu m-am simțit niciodată constrânsă, trecută cu vederea sau altele. Mi-a fost foarte ușor și să ajung să scriu în ziarul facultății. Nu m-a surprins dar a fost mereu o sursă de surprize multitudinea de culturi, etnii diferite. Este foarte interesant nu doar să cunoști ci să dezvolți relații de prietenie cu oameni din colțuri diferite ale lumii.

3. De ce n-ai încercat să mai mergi în străinătate la studii?

Am să încerc dar, după un an intens în Amsterdam, am vrut să revin în țară, să văd ce șanse sunt și să iau o decizie informată.

4. De ce s-ar întoarce un student în România, după studii în străinătate?

Ar putea fi mai multe motive începând de la dorul de casă și terminând cu un job asigurat prin cunoștințe. Personal am revenit în țară deoarece simțeam că aici aș avea un răgaz să mă gândesc ce urmează și pentru că aveam foarte mult de recuperat cu prietenii și familia. Prietenii sunt foarte importanți pentru mine și trecuse prea mult timp de când eram plecată. De asemenea, după ce am studiat în Amsterdam și am călătorit pentru cercetare, una din revelațiile mele a fost faptul că este foarte important să îți cunoști țara de origine.

Ajunsesem să știu mai multe despre alte țări decât despre România și am invidiat unii oameni care erau bine înrădăcinați în cultura lor, deși deschiși. Am vrut să revin, să mă reconectez la mediul unde am crescut, să cunosc chiar și politica românească și să încerc să contribui cu ceva, fără ca asta să însemne că nu o să mai plec, de îndată ce se vor clarifica anumite lucruri.

Consider că este bine să studiezi în străinătate, precum și să călătorești cât mai mult în general, dar în același timp să îți cunoști originile și să îți asumi și mai mult decât un rol de turist, vizitator.

[box style=”rounded” border=”full”]

Monica Ulmanu a încercat experiența americană. La un moment dat, avea 40 de cărți împrumutate de la bibliotecă, cu același termen de returnare. Ea spune că, dacă vii cu unele cunoștințe inovatoare, este bine să încerci să aplici la tine în țară ce ai învățat.

1. La ce facultate străină ai fost? Cum ai ajuns acolo?

Am câștigat o bursă Fulbright și am făcut un master de doi ani la Școala de jurnalism și comunicare din cadrul Universității din North Carolina din Chapel Hill. Programul este făcut pe module de studiu, unele mai teoretice (științele comunicării), altele mai practice (fotojurnalism, jurnalism grafic sau audiovizual). Eu am ales jurnalismul grafic.

2. Ce te-a surprins cel mai mult la studiile acolo/țară/colegi?

Nu știu dacă lucrurile astea m-au surprins, dar m-au impresionat cu siguranță. În primul rând, muncă, muncă, iarăși muncă. De la lecturile abundente (am avut la un moment dat 40 de cărți împrumutate de la bibliotecă în același timp, cu același termen de returnare), până la proiectele practice grele, lungi, care te pun la încercare atât intelectual, cât și personal (somnul e primul la care renunți).

M-au impresionat și profesorii: ne încurajau în permanență să ieșim din jurnalismul convențional, să ne gândim mult la audiența noastră, să încercăm ceva diferit cu fiecare proiect nou și să ne mândrim cu realizările noastre. De asemenea, ne ajutau să păstrăm legătura cu industria media și organizau întâlniri și conferințe video cu jurnaliști din toată lumea.

3. De ce n-ai încercat să mai mergi în străinătate la studii?

S-ar putea să îmi continui studiile la un moment dat, dar în jurnalism este la fel de important să aplici ce ai învățat. Principiile de bază ale storytelling-ului se schimbă poate într-un ritm lent și pe care nu îl simțim, însă tehnologiile pe care le utilizăm în jurnalismul online, mai ales în cel de tip grafic, se schimbă de la o lună la alta.

Îmi place să fiu în redacție, să experimentez cu subiecte reale, de la investigații care influențează decizii de guvernare, până la reportaje și grafice video ușoare, care distrează și te fac să zâmbești într-o dimineață de weekend. Cred că redacția este locul unde îți testezi foarte bine talentul, profesionalismul. Ceea ce ai învățat în școală, până la urmă.

4. De ce s-ar întoarce un student în România, după studii în străinătate?

Din păcate, jurnalismul din România nu a evoluat vizibil în ultimii zece ani. Cineva care revine în presa română cu idei și cunoștințe proaspete, plus o experiență de lucru într-un mediu competitiv, bazat pe inovație și cultură profesională bine pusă la punct, are șanse să schimbe ceva. Eu aș încerca.

Dacă mergi la Romanian International University Fair, descoperi oportunități de la peste 100 de universități străine, prin sesiuni de informare, workshop-uri și vizite la standuri. Nu numai românii excepționali și bogați pot merge la studii în străinătate, acestea sunt doar mituri. Poți afla adevărul de la sursă în cadrul acestui tîrg, organizat pe 17-18 martie la Sala Palatului în Bucuresti, pe 20 martie la CRAFT în Timișoara și pe 22 martie la Hotel Unirea în Iași.