(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Pe vremuri, trebuia să mergi din timp ca să prinzi un loc în biserică, la Prohod. Aseară, în Buzău, bisericile nu erau deloc aglomerate.
Pe la 8 seara, Biserica Sfinții Îngeri nu era deschisă și nici nu părea că va fi, nimeni nu aștepta în fața ei. La Catedrala Episcopală, erau mulți oameni pe trepte. Unii cu lumînări în mîini, alții cu telefoanele aprinse. La Biserica Eroilor, mai multă lume, dar nu stătea nimeni înghesuit. La Catedrala Sf. Sava, oamenii stăteau și pe trepte, semn că înăuntru nu mai era loc.
La toate aceste biserici, era o atmosferă potrivită momentului. Pe timpuri, era haos: muzică la casetofoane în curte, fumători care scrumau în public, conversații vulgare. Mă bucur că s-au schimbat obiceiurile.
Terasa „cu cearceafuri” de lîngă Catedrala Sf. Sava era aproape plină. Totul, ca de obicei: muzică, grupuri mari, haine de gală croite din puțin material… Singura diferență a fost că s-a oprit curentul. Întunericul și liniștea bruscă m-au făcut să cred că a fost un gest intenționat, pentru că tocmai ieșea din catedrală procesiunea de înconjurare a bisericii. Dar nu, curentul a revenit după vreo 3 minute și muzica a pornit din nou.
Cu spatele la biserică, tinerii de la terasă puteau mixa în gînd două muzici: cea de club emisă de cafenea și cea cîntată de cei care mergeau încet, cu lumînări în mîini, înapoi spre intrarea în biserică. Două lumi diferite, separate de o fîșie de trotuar: lumea tradiționalistă, a participanților la Prohod, și lumea nouă, a participanților la un alt tip de ritual, unul care implică socializarea în fața unui pahar cu alcool.
Două lumi spate în spate, păzite de doi jandarmi care se plimbau agale pe trotuar.
Frumos scris.
Mulțumesc!