(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
… de Anotimpurile lui Ceaikovski. S-a întîmplat într-o seară la Ateneu, la un concert avîndu-l ca solist pe Michel Bourdoncle. După frisoanele provocate de Concertul nr. 1 în si bemol minor, pentru pian și orchestră, au curs lunile din calendarul lui Ceaikovski.
În timp ce ascultam, îmi închipuiam ce-ar fi spus o persoană sau alta născută în acea lună despre notele înlănțuite de compozitor. M-a încîntat luna iulie, o combinație fascinantă între furtunos și melodic. Mă gîndeam ce l-a inspirat pe autor din luna iulie să ajungă la acea piesă, dar n-am găsit în mintea mea răspunsuri clare. Și oare cum ar fi fost un velocalendar multimedia?
În timpul concertului pentru pian, din prima parte, am fost tehnic și romantic. Tehnic pentru că-mi place să identific partitura fiecărui instrument și să anticipez cînd intră fiecare instrument. Romantic pentru că m-am lăsat în voia melodiei din cînd în cînd. Nu-mi place să închid ochii la concerte, așa cum fac mulți spectatori. Vreau să văd cum se mișcă, cum interpretează cei care dau viață bucății muzicale și vreau să-mi închipui mimica dirijorului, acela a cărui față nu o vezi decît la începutul și la sfîrșitul spectacolului, atunci cînd salută publicul.
Pas de deux-ul din program a calmat totul, dar a dat și rotunjime serii, prin triumfalismul tobelor din final. Vă recomand să mergeți la Ateneu la un concert simfonic, dacă n-ați mai fost niciodată acolo. Dacă vă place, puteți continua cu unele concerte de nișă, cum ar fi stagiunile de marți seara sau recitalurile de pian. Spiritul și sufletul nostru trebuie îmbogățite cu muzică adesea.
Adrian, mulțumim pentru facilitarea accesului la concert!