Studiile în străinătate: Trebuie să te simți bine acolo 5

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 9 min)

V-am oferit, zilele trecute, impresii ale celor care au fost la studii în străinătate (partea 1 și partea 2) și am făcut o mică introducere în domeniu. Dar mă gîndeam că, pînă la urmă, totul se reduce la cum te simți tu acolo. Ai de învățat mult, ai de scris și de făcut proiecte, dar nimic nu va merge bine dacă nu ești în largul tău în acel loc străin.

Simcute a făcut un comentariu fluviu la articolul anterior, despre cum a fost experiența ei în Louvain-la-Neuve, la Universite Catholique de Louvain. Îl reproduc aici, pentru cei care poate nu l-au observat, iar mai jos sunt unele comentarii ale mele.

Tu și orașul

Banda rulantă se tot învârte și pe ea se perindă zeci de bagaje. Îți înhați cele două trolere burdușite cât să le crape fermoarele și te grăbești să prinzi autobuzul spre oraș. Ajuns la gară, oamenii se împrăștie și, dintr-o dată, constați că în jurul tău nu se mai vorbește româna, ci o limbă străină pe care-o înțelegi pe jumătate și abia poți lega o frază să-ți cumperi biletul de tren. Îl întorci pe toate părțile. Un singur bilet dus. Abia atunci îți dai seama că nu pleci în vacanță, ci spre viitoarea ta casă pentru următorul an universitar.

Căminul

Îți iei în primire camera de cămin, semnezi tot felul de acte și afli că ai vedere tocmai spre toaleta unui club. O vizită de câteva ore la Ikea și „nesting”-ul ia sfârșit. Acum ești ca acasă. Colegii de kot sunt atât de amabili să-ți laude nivelul de limbă franceză încât ești chiar tentat să începi să scrii poezii cu rimă în limba iubirii. Tot ei îți cumpără primul sandviș poulet și ești surprins când vânzătoarea îți varsă în baghetă o pastă rozalie și câteva frunze de salată. Nici urmă de orătanie, dar gustul nu dă semne de otravă, așa că se dă pe gât împreună cu o bere ieftină pe treptele din Grand Place, unde se adună toți studenții în pauza de prânz.

Vineri seara, zgomotul trolerelor pe pavaj e amețitor. Zici că pleacă păsările migratoare în țările calde. Toți studenții se întorc acasă la mami și la tati, la rufe spălate, la mâncărică gătită. Duminică seara, aceeași poveste. Trenurile vin din 10 în 10 minute pline până spre miezul nopții.

Doar studenții străini rămân în oraș în weekend. E o atmosferă dezolantă, un fel de I am legend. Nimic nu mișcă și te aștepți să te înhațe de picior vreo lighioană când faci turul lacului. Duminica e disperare maximă. Toate magazinele și supermarketurile sunt închise, așa că ori pleci și tu din oraș într-o mini excursie, ori te închizi în casă și înveți, că doar de asta ai venit. Sfârșitul săptămânii înseamnă de multe ori spălatul rufelor la Sec Shop, ping pong la masa în aer liber (mai ales atunci când bate vântul) și excursii cu trenul la jumătate de preț (c-așa-i în weekend).

Viața Erasmus

Apoi urmează partea hardcore în care-ți alegi cursurile cu îndrumătorul tău Erasmus (de două ori mai multe decât ai fi studiat acasă) și începi să le frecventezi zilnic. Îți primești cardul de student, permisul de acces la bibliotecă, te înscrii la sport că-i ieftin și ești gata să absorbi toate experiențele.

Facultatea are o clădire proprie pe mai multe etaje. Biblioteca la fel. Orarul e publicat pe intranet și se verifică săptămânal în caz că apar schimbări. Te înscrii pe icampus la toate cursurile pe care le frecventezi pentru a păstra legătura cu profesorii și studenții și pentru a beneficia de materiale de studiu suplimentare.

Sălile de clasă și amfiteatrele au microfoane, sisteme de sunet și iluminare, videoproiectoare. Laboratoarele au mac-uri pe care le accesezi doar cu contul personal. Atunci când nu sunt cursuri poți folosi calculatoarele după bunul plac pentru a-ți face temele.

Profesorii sunt foarte diverși. Am avut parte de clasicul profesor doct, cu barbă și ochelari, îmbrăcat la costum de-ți venea să-l iei acasă ca bunic, profesorul foarte implicat și înțelegător cu studenții străini, profesorul care într-un curs de 3 ore preda Photoshop, Illustrator și Flash la un loc, profesorul care nu mai știa să scrie de mână și trebuia să facă vreo 3 încercări nereușite pe tablă până să scoată niște mâzgălituri, profesorul care dorea feedback și ne lansa invitații la cafea etc.

Notele sunt de la 1 la 20 și nu se trec în carnet, nici nu se afișează public, ci sunt înscrise în contul tău personal pe site-ul facultății. La finele anului ți se eliberează foaia matricolă.

Dacă ești student Erasmus faci parte dintr-un grup select care se reunește săptămânal la câte o petrecere tematică de socializare. Se fac excursii și tot felul de activități, chiar și dictare în franceză, la care participă și vorbitorii nativi… Ești cu aparatul foto în mână 24h/24h. Vorbești tot mai rar cu cei de acasă, netul oricum merge execrabil pentru că ai camera cea mai îndepărtată de router.

Și se întâmplă…

Și la un moment dat ești atât de bine integrat și te miști instinctiv pe toate străduțele, oamenii ți se par familiari, îi recunoști pe cerșetorul orașului, pe tipa cu tricicletă, pe bărbosul de la spălătorie, pe cutare și cutare și știi că acolo e locul tău și că e cel mai frumos an pe care l-ai trăit și pe care l-ai așteptat de când ai dat admitere la facultate. Atunci începi să te gândești că trebuie să te întorci și parcă n-ai mai vrea.

Unii se întorc doar pentru a pleca de tot, alții pentru că n-au încotro. Din experiență știu însă că nimeni nu-și uită a doua țară mamă și că toți se reîntorc cel puțin o dată, dacă nu definitiv.

Este greu la început, evident. Dar se spune că trebuie să-ți găsești fericirea personală în alte lucruri decît cele obișnuite. Mergi acolo ca să înveți, deci ține-te de carte! Dar nu ocoli petrecerile, socializările improvizate, vizitele la colegi. Este bine să ții legătura cu profesorii și în afara orelor, dar nu-i asalta cu mailuri repetate care cer lămurirea unor lucruri care pot fi lămurite prin lecturi sau căutări pe Google.

Belgia este renumită pentru cele cîteva sute de feluri de bere, pentru ciocolată, viața destul de libertină a studenților, politicile non-discriminatorii, micile rîci dintre Flandra și Valonia ș.a.m.d. Dacă-ți dai seama că există lucrurile astea imediat ce ai aterizat acolo, deja ești pe drumul cel bun. Nu te speria, nu trebuie să te integrezi în acea societate cît ești la studii. Trebuie doar să înveți bine, să-ți faci prieteni noi și, evident, să încerci să rămîi acolo cît mai mult.

[box type=”info” style=”rounded” border=”full”]Dacă mergi la Romanian International University Fair, descoperi oportunități de la peste 100 de universități străine, prin sesiuni de informare, workshop-uri și vizite la standuri. Nu numai românii excepționali și bogați pot merge la studii în străinătate, acestea sunt doar mituri. Poți afla adevărul de la sursă în cadrul acestui tîrg, organizat pe 17-18 martie la Sala Palatului în Bucuresti, pe 20 martie la CRAFT în Timișoara și pe 22 martie la Hotel Unirea în Iași.