(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)
Şi ăla este posibil să nu mai fie al lor. Nu că aş crede în puterea de mobilizare şi de schimbare socială a semenilor mei din Ciad România, dar dacă simţiţi ceva, hai!
Invităm cititorii Revistei 22, membrii şi susţinătorii GDS, pe cei care apreciază activitatea GDS,
marţi 19 iunie ora 12.00 în curtea sediului Grupului pentru Dialog Social din Calea Victoriei 120,
pentru un gest de solidaritate.
Uneori, în momente sensibile, instituţiile statului, prin oamenii care le conduc, intră în vrie. Sunt momente în care aleşii neamului acţionează tocmai împotriva mecanismelor care i-au împins în scaunele pe care le ocupă. Sunt momente în care Parlamentul însuşi sabotează ideile care-l fac cu putinţă şi care permit utilizarea cotidiană a democraţiei. Voturile repetate pentru alungarea GDS din clădirea din Calea Victoriei 120 sunt un astfel de gest. Amnezic, Parlamentul uită. Uită că este produsul democraţiei şi că GDS este unul dintre puţinele spaţii în care s-a apărat şi s-a gândit şi s-a exersat democraţia în această ţară.
Arman Goşu are dreptate. Încă “e nevoie de aceasta tribună”.
Pe o hartă a destinului nostru post-decembrist, Calea Victoriei 120 are un loc de neclintit.
Calea Victoriei 120 este una din puţinele forme coerente de libertate şi exerciţiu al democraţiei produse de societatea civilă în România
Calea Victoriei 120 este cel mai longeviv, consistent şi puternic spectacol al libertăţii de exprimare din societatea românească
Calea Victoriei 120, cu tot ce înseamnă ea, Grupul pentru Dialog Social şi sutele de dezbateri pe care acesta le-a găzduit, redacţia revistei 22, librăria Humanitas şi cărţile ei, Calea Victoriei 120, cu vocile ei clare, este un reper la care ne-am întors ori de câte ori am bâjbâit pe acest parcurs început neîndemânatic în decembrie ’89.
Armand Goşu (GDS)
E nevoie de aceasta tribună
Dacă diversele ONG-uri din Bucureşti, din România pierd această tribună, această sală, această masă pe care de 17 ani se asează microfoane şi această canapea prăfuită, care are şi ea vreo 20 de ani de când se stă pe ea, e limpede că se pierde o platformă a societăţii civile. Unde credeţi că vin oamenii când se întâmplă ceva grav? După ce a fost eliberat, Ciuvică a venit la GDS. Când opoziţia în România era subţire, firavă, pe vremea PSD, în toamna lui 2002, unde credeţi că s-au pus bazele Alianţei D.A.? În această sală, pe această canapea au stat Stoica, preşedintele de azi Traian Băsescu şi Theodor Stolojan, proaspăt preşedinte al PNL. Unde credeţi că s-au înfiinţat ONG-urile, prestigioasa de astăzi Fundaţie Soros? Aici a funcţionat, la parter. Unde credeţi că s-a înfiinţat APADOR-CH, care a funcţionat mulţi ani? Sus, la etaj. Multe alte ONG-uri prestigioase au fost înfiinţate aici. Postul de televiziune SOTI, Sindicatul Soferilor. D-l Mitrea a lucrat aici, aici a avut biroul, d-l Mitrea a ajuns azi la PSD. E foarte important, ca simbol, ca aceste canapele prăfuite, ca masa asta lovită să rămână în continuare tot aici, pentru că încă e nevoie de ele, e nevoie de aceasta tribună.
[Fragment din dezbaterea “Salvati sediul GDS!”, reprodusă în revista 22, ANUL XV (901), 15 iunie – 21 iunie 2007
Andrei Cornea
De ce vor să ne dea afară?
Pare absurd. Parlamentul (cele două Camere ale sale) a votat de cinci ori, în fond, pentru exproprierea Ministerului Culturii şi Cultelor de imobilul din Calea Victoriei 120, dar, în fapt, pentru izgonirea Grupului pentru Dialog Social din sediul său de 17 ani. În fapt, pentru închiderea revistei 22, a Librăriei Humanitas, a eliminării unui centru de întâlniri al societăţii civile, în fine, a desfiinţării unui loc de spectacole neconvenţionale din Clubul Green Hours. Mai trebuie încă un vot al Camerei Deputaţilor, cel decisiv, şi clădirea va trece în patrimoniul unor dubioase fundaţii pentru tineret. E de neînţeles: una dintre fundaţii aparţine unor escroci care pretind a fi inventat un perpetuum mobile. Cealaltă fundaţie o contestă pe prima, care o contestă pe cealaltă. Nici una nu s-a remarcat cu nimic pentru a beneficia de o astfel de generozitate din partea statului român. Legea votată de Parlament considera imobilul din Calea Victoriei 120 a fi aparţinut UTC, ceea ce e fals. Legea a fost susţinută de PRM – numai acesta şi ar fi fost un motiv suficient pentru ca restul partidelor parlamentare să o privească cu circumspecţie. Nu să desfiinţeze repetat, prin vot, o ordonanţă de urgenţă a guvernului Tăriceanu care o abrogase provizoriu.
[Fragment reprodus după Andrei Cornea, De ce vor să ne dea afară?, revista 22, ANUL XV (901), 15 iunie – 21 iunie 2007