(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Dacă prof bun nu e în clasă, degeaba e tehnologie de ultimă oră. Asta a reieşit din discuţia cu Craig R. Barret, Chairman of the Board la Intel, pe care am avut plăcerea să-l întîlnesc astăzi şi să-i iau un interviu de vreo 20 de minute.
De zeci de ani de când lucrează pentru Intel, Craig R. Barrett (70 de ani) face aceleaşi lucruri simple dar, în acelaşi timp, dificile: ia decizii privind viaţa companiei, călătoreşte peste tot în lume pentru a căuta noi oportunităţi de investiţii şi sprijin pentru comunităţile locale, se implică în dezbaterile privind educaţia în SUA, scrie lucrări ştiinţifice.
Nu a obosit, dar ar dori să petreacă mai mult timp cu familia la ranch-ul său din Montana şi să se detaşeze de lumea agitată a afacerilor. Printre pasiunile sale se află pescuitul, ocupaţie căreia îi va dedica mai mult timp, din acest an. În mai 2009, Barrett îşi va anunţa retragerea, la şedinţa consiliului de administraţie.
A sosit aseară în România şi pleacă în această seară înapoi în SUA, dar a dorit să facă tot ce şi-a propus în cadrul acestei vizite: întâlniri cu oameni de afaceri, discurs în faţa studenţilor de la Universitatea Politehnica, interviuri de presă. Tot la Universitatea Politehnica din Bucureşti, a primit azi-dimineaţă titlul de Doctor Honoris Causa.
Clipul de mai jos mi-a plăcut pentru că este uman (în măsura în care o producţie video corporatistă poate avea această caracteristică). Barrett povesteşte, în clip, diverse experienţe pe care le-a avut în ţările în care a călătorit, dar accentuează mărturisirea unei fetiţe din India privind materia ei preferată la şcoală: „marţi”. Enigma răspunsului este explicată tot de Barrett, în video.
[flashvideo filename=video/barrett.flv /]
Interviul este la Hotnews şi printre întrebările mele am putut strecura vreo două de la cititori.
Este bine cunoscut faptul că India este o ţară a extremelor. Şi, pare-mi-se, le convine situaţia.
Atâta timp cât India are program spaţial dar oamenii trăiesc cum trăiesc… no comment.
Vlad, aşa e, indienilor le place sărăcia. Şi chinezii sunt la fel de masochişti şi adoră să lucreze pe salarii de nimic şi să trăiască pe raţii. Iar nord-coreenii nu pot trăi fără a umple stadioanele în cinstea conducătorului iubit.
Haide, deschide-ţi mintea…
Apropo, e „binecunoscut” (în limba veche) sau „bine-cunoscut” (în noulimbă).
Da, am observat că n-am pus cratima după ce am postat comentariul… dar cum nu am avut vreo modalitate de a-l edita, l-am lăsat aşa. Să nu postez dublu comment :)
În cazul ăsta, aş zice să aibă şi România program spaţial. Doar n-om fi mai proşti :))
Nu te supăra, aşa sunt eu, îngălat, taliban şi cu tunsoare demodată. Ai 5 minute să editezi postul, dar probabil nu ai fost atent. Nu contează.
România are o agenţie spaţială, fără glumă. Eu zic că nu are nevoie, pentru că suntem de mult timp în aer. Iar Craig Barrett are nevoie de români, nu de România.
Presupun ca in cadrul primei lansari spatiale romanesti racheta ar ateriza pe undeva prin Bulgaria in timp ce astronautii de la bord ar filma totul de parca s-ar petrece in alta galaxie.