(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Fast food life
Azi am trăit americăneşte. M-am trezit devreme, am participat la trei prezentări semi-plicstisitoare, am cumpărat mici atenţii corporatiste, am mîncat pizza şi am băut cola cu gheaţă multă-multă-multă, am degustat vinuri sărind peste întreaga filozofie a acestei îndeletniciri, am fost la shopping.
Dar dacă stau să mă gîndesc puţin (şi nu stau), au fost cîteva lucruri care au ieşit din peisaj.
A fost tare tipul de la Intel care, întrebat de un rus care e situaţia cu upgrade-urile la laptopu-uri, a rămas consternat şi a întrebat, cu glas stins: „But why would you wanna upgrade a laptop?”
M-a impresionat un bucătar hispanic, care ieşise din bucătărie să ajute la strînsul mesei, la restaurantul unde am mîncat la prînz şi, văzînd o prăjitură neterminată într-o farfurioară, a înfulecat-o repede.
Shopping-ul a constat în privit, pentru că, sincer, erau numai chinezării („one dollar shop”). Nu era nici o alimentară, aşa că am mîncat la un fast-food chinezesc.
Sper ca mîine (vineri) să trag o tură prin San Jose, pentru ultimele ore pe pămînt american.
