(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
I’m angry on students these days. I just hate their minimalist attitude. They have to do a five-page website, can you imagine, five pages? But they try to make me think that I was wrong and that, in fact, they had to do only theree pages.
A student asked me: „So, I woke up late today and missed the test, do I really have to build the website? Is it worth?”
Most of them just copied and pasted content from the Internet, for their web pages. Quoting sources seem odd for them.
A student told me yesterday that she worked some days for Compact, she distributed papers in the street. She never asked herself which is the institution behind, she never heard of Ringier and in fact, she was really amazed to see that a paper is distributed for free. „So, they are some kind of philanthropists, aren’t they?”
I’m trying to do the best I can to teach them some standards in the fields I know. But what other professors doing? And, more important, where is students’ spirit of curiosity? I call „minimalist” the attitude consisting in the laziness of the brain and the tendency to work less and relax more.
I’m afraid of my students’ future professional life.
Oh, I hear you. I take comfort in the thought that not all of them are like that. I’ve just arrived from the graduation ceremony and I must confess my heart grew when seeing some of the most hardworking students in cap and gown :)
Oh, no problem, all of them will get a diploma, no matter what. That’s the saddest part.
remember when i made http://www.cartieriancului.go.ro?
I worked my ass off for that website! :)
I am so proud of myself! :P
o intrebare destul de simpla… nu voi (corpul profesoral) ii faceti studenti ai FJSC??
Andressa, that was a verz good surprise. Don’t get me wrong, there are some good websites this year, but they lack the courage.
I mean, if you build a website about the world’s museums, just focus on a subject and write your own god damn content, not more than 2 A4 pages.
Luca, „cadavrele” didactice îi primesc în facultate în urma examenului de admitere (crede-mă, un pas foarte greu pentru ambele părţi – vezi experienţa anului trecut). Ei devin studenţi prin contribuţia fiecărui profesor în parte. Aici apar problemele…
Cauzele acestei atitudini ale studentului actual sunt mult prea multe pentru a putea fi enumerate si dezabatute intr-un spatiu limitat. Printe cauze as aminti: scoala pe tot parcursul ei, parintii, timpurile pe care le traim si, nu in ultimul rand, studentul insusi… Oare numai la noi sunt problemele astea?!
Messalina, şi în alte părţi sunt probleme, dar nu este învăţămîntul românesc „unul dintre cele mai bune din Europa”?
First of all I am a student and I may be punished for what I’m saying (by other students).
Well, I think the problem is not the teacher at all, the problem is the student and his/her responsibility. Many teachers try motivating students, yet if the students are not motivated by their familiy, what to ask from them?
„Well, I know my dad is full of money, what’s worth working, when he will pay for me to get hired somewhere”.
Try focusing on those that work and try to motivate them, not everyone.
Dragi tovarasi si prieteni,
I see thet most of you are writing in English but still, I shall answer you in my native language.
O fi sistemul de vina, o fi studentul de vina. Dar pe langa vina institutiei, pe langa mioritismul studentului roman ramane in discutie si natura umana. Si eu sunt student si tocmai sunt la a 3a facultate din cariera mea de student (a 2a in afara Romaniei). Peste tot, universitatile se impart in institutii de elita si institutii pentru omul de rand. Nu vorbim acum de elite, ci de studentul de rand care doarme in sala de curs, care vrea sa scape de munca, care studiaza ca sa nu lucreze, care e semidoct sau pupincurist pentru note mai mari. Ca sa nu vorbim de baiatul sau fetita lui taticu, care nu fac decat sa arunce cu bani prin cluburi.
Situatia asta este generala, cel putin in Europa continentala. Masa de studenti se satura la un moment dat de pierdut nopti in biblioteca si isi baga picioarele. Asta nu e balcanism. Ma astept ca un profesor sa nu reduca o „problema” ca „minimalismul” la nivel local sau sa generalizeze pe baza a 3 exemple.
What worries me most isn’t necessarily that future journalists know little about the world they live in or make serious mistakes in Romanian – current, „mature” journalists do that too… I find it scary that the same kind of „minimalist attitude”, as you call it, is present in pretty much every university.
I’m a student in dental medicine and it amazes me that the professors actually let lazy, good-for-nothing students pass. There are quite a few fellow students of mine who have no clue about, oh, say, the mandibulary nerve’s origin and trajectory, which is pretty basic knowledge. Nevertheless, I’m willing to bet they’ll graduate at the same time I do.
Now try and imagine the same students will someday be working on real, live people. And so will the same kind of students that’ll graduate from medicine. And people from other universities will sooner or later end up designing and building houses, bridges and household appliances, to name a few.
Maybe I’m a bit pessimistic, but I believe that the current educational system is much too lax. Not everyone has to graduate…
Cred ca rolul cel mai ikmportant in schimbarea mentalitatii studentilor romani apartine profesorilor. Aud mereu aceeasi fraza: „acum toata lumea intra la facultate”. NU asta e problema. Problema e ca toata lumea termina facultatea. Profesosrii ar trebui sa „taie in carne vie”, sa nu faca rabat de la calitatea pe care o asteapta, sa nu treaca nici un student „de mila/de sila”. Avea de facut 5 pagini si a facut 3 si mai mult, vine cu o explicatie care frizeaza nesimtirea? PICAT ! Ne vedem la toamna. E simplu, trebuie doar ca profesorii sa prinda curaj si vom vedea atunci ca lucrurile se vor schimba in bine. Succes in munca dumneavoastra si sper ca ceea ce faceti sa va aduca multe satisfactii in viitor.
Mihai, nu asta este problema. Eu încerc să-i motivez cum pot. Hell, uneori chiar cumpăr suc şi prăjituri la curs, numai să creez o atmosferă plăcută la facultate. Dar nu sunt psiholog şi nu am timp şi nici chef să stau după fiecare şi să văd de ce nu este motivat. Nu sunt de acord nici cu focalizarea pe cei interesaţi şi motivaţi, pentru că întotdeauna seperatismul de tipul „olimpicii din liceu” induce animozităţi într-un grup.
Cătă, tînjesc după studenţii care să piardă nopţile în bibliotecă, care se satură de învăţat. Deviza multora dintre ei este „se poate face săptămîna viitoare”, iar săptămîna viitoare este aceeaşi deviză. Avem o bibliotecă mică la FJSC şi este mai tot timpul goală, inclusiv în sesiune. Studenţii îşi fotocopiază notiţele şleampete ale unui mai răsărit dintre ei şi se dau de ceasul morţii că au învăţat pe brînci.
Anul 1 este cel mai important. Dacă nu citeşti atunci cărţi despre cum funcţionează presa, care e traseul unei campanii de PR de la idee la producţie etc., atunci char că nu vei mai avea cînd.
KeinEngel, there are few occasions where teachers meet to discuss the very essence of teaching. Our meetings are about taxes and salaries. I’m trying to keep the standards and not use double standards for different students. But there are a lot of teachers who make compromises and also a lot of teachers who come from the professional field ad know nothing about teching methods, syllabi and assesment. And students think that the system is loose and that we should give them a break and let them pass.
Lulu, încerc să fiu aşa dar am obosit.
Exemplu: am dat un test la cursul de Internet. Nu au venit toţi studenţii la timp şi nu i-am primit pe cei care au întîrziat (regula nr. 1 în pregătirea pt un test: nu întîrzia la test!). S-au supărat, bineîneţeles. Le-am dat o a doua şansă: să vină la un test săptămîna viitoare, dar cu o probă în plus. Au protestat. Le-am explicat că aşa este corect faţă de colegii care au dat testul la timp. În continuare ei cred că sunt nedrept şi că trebuie să fiu „înţelegător”.
De aceea, şi din alte motive, vreau să-mi dau ALT+F4 şi Exit din sistemul de operare.
Imi imaginez ca e greu si frustrant si mai ales este o chestiune care trebuie facuta in corpore. Un singur profesor nu poate face reforma. Are nevoie de sprijunul tuturor colegilor. Din pacate, dvs stiti mai bine ca nu e asa si ca multi se complac in situatia asta promiscua a invatamantului romanesc. Si asta numai ca sa se vaite ca studentii nu invata. Va inteleg perfect decizia de a renunta fiindca nu putem nimanui cere sa fie martir dar poate daca ati reusi sa sensibilizati in acest sens oamenii din conducerea catedrei unde lucrati lucrurile s-ar misca. Eu termina anul asta medicina generala si ma ingrozeste blazarea unor profesori care nu sunt constienti ca pregatesc pe cei care ii vor ingriji peste 15 ani. La fel si cadrepe didcatice de alte specialitati trebuie sa fie constienti ca pregatesc pe aceia care vor scoate (sau nu) din umbra tara noastra.
Vad ca acest subiect este foarte dezbatut si imi place chestia asta. Inseamna ca multi dintre noi chiar sunt preocupati de problema. Solutiile pentru rezolvarea ei sunt putine si necesita mult timp din partea ambelor parti implicate.
Nu cred ca invatamantul romanesc este cel mai bun din Europa, dar nu am nici termeni de comparatie ca sa-l situez undeva…
Cea mai ingrijoratoare mi se pare faza cu studentii de la medicina, al caror rol dupa ce termina studiile este foarte important. De aceea, probabil, vom mai auzi in media de cazuri de malpraxis cu efecte foarte triste pentru toti…
Înainte de a da la medicină însă, tînărul este influenţat de mediul familial, de şcoală şi, mai ales, de presă. Iar dacă în mass-media se valorizează kitschul şi sub-cureaua, mentalitatea-i gata!
Nu va faceti probleme pentru medicii prosti, au grija de ei avocatii care deja pandesc pe la usi si ziaristii. Inca sunt din ce in ce mai multi ziaristi de o calitate indoielnica care fac valuri prin populatia semidocta cu false cazuri de malpraxis. Orice caz de malpraxis trebuie si va fi judecat ca atare de Colegiul Medicilor desi, din pacate, isi dau cu parerea si tot felul de „jurnalisti” care confunda virusii cu bacteriile dar declara sus si tare ca doctorul cutare a facut o eroare in timpul unei operatii a carei denumire nici macar nu il poate pronunta. Fiecare ar trebui sa isi faca meseria cu responsabilitate. Nu te poti juca cu viata si cu sanatatea unui om la fel cum nu o poti face nici cu reputatia lui. E la fel de gresit.
Lulu, acum înţelegi de ce nu vrea presa română o lege a presei… Ce s-ar mai face breasla fără tradiţionalul copy-paste din presa de astăzi?
Domnule Popescu, imi pare rau ca nu v-am prins inceputurile de prin invatamant, ca la cat de mare va e dezgustul acum, sunt sigura ca au fost entuziaste si pline de sperante. Pe mine personal m-ati dezamagit complet semestrul acesta. Nu sunt de parere ca studentul e un fel de vampir energetic care traieste de pe urma plusului de vitalitate al profesorului, dar in conditiile in care omul care ma invata pe mine e sictirit, cum anume as putea sa ma motivez eu. De acord, are motive, dar mi se pare in continuare nedrept sa fiu dezavantajata din cauza asta.
Cu o floare nu se face primavara domnule Popescu, dar aveti bucatica dumneavoasta din peisaj, unde aveti destul spatiu de manevra. Iar in conditiile astea, frustrarile pe care le exprimati sunt usor ipocrite.
Doamna Lheea,
La ce va referiti? In ce sens v-am dezamagit? Am coborit prea mult stacheta exigenta academice?
Ba dimpotriva domnule Popescu, stacheta e acolo la locul ei, bine mersi (de asa ceva nu v-as acuza niciodata). Nu am sa dezvolt ideea pentru ca, nu-i asa, nu sunteti de acord cu „focalizarea pe cei interesaţi şi motivaţi, pentru că întotdeauna seperatismul de tipul „olimpicii din liceu” induce animozităţi într-un grup.” Ori aceasta lipsa de interes fata de cei care fac sa conteze faptul ca veniti de unde veniti (nu stiu de unde, o fi de aproape, nu conteaza) este in principiu ceea ce va reprosez. Dar, cine sunt eu sa reprosez cuiva ceva, after all, sunt doar unul dintre nemotivatii viitor sferto-docti cu patalama din anul acesta.
Doamna Lheea,
Este tot general. Haideti, mai multa indrazneala! Parafrazarea si citarea au rolul lor, dar nu reprezinta creatie originala.
Domnule Popescu, daca nu as fi fata cu capu pe umeri m-as infiora la aceste provocari intelectuale, primele din partea dumneavoastra (le astept de vreun an, fir-ar sa fie). Pana acum am comunicat mai mult cu portaru FJSC decat cu dumneavoastra. Totusi, ma incapatanez si refuz sa dau frau originalitatii in seara asta, din lipsa de timp si energie. In plus, mai e si Elvis pe B1Tv.
Ca sa nu cad in ridicol, insa, voi recunoaste acum ca sunteti profesorul care mi-a provocat cele mai multe frustrari de comunicare (cred ca daca va ganditi putin ma si recunoasteti din droaia aia de tineri aspiranti). Stati linistit insa, am inteles ca la numarul dumneavoastra nu locuieste momentan nimeni.
Ooo, artileria grea… Ironia în toată splendoarea ei.
Crede-mă, sunt capabil de ceva efort intelectual, altfel nu aş fi publicat diverse în ţară şi în străinătate (şi nu mă refer aici la articolaşele din presa efemeră).
Observ în aceste comentarii o persoană profund intelectuală, o frustrare metafizică de tip Cioran, nematerializată însă în creaţie publicată.
Las în grija altor profesori din sfera academică românească adevăratele provocări intelectuale, eu voi duce la 10 sfârşit materiile obişnuite – PAO şi Internet.
Apropo, există un portar la FJSC? La cît timp petrec acolo şi avînd în vedere că eu închid de obicei uşa, bănuiesc că eu sunt acela.
La numărul meu au locuit mai mulţi, acum locuiesc eu, ca să păstrăm ieftina aluzie la presupuse probleme psihice (unul dintre cele mai facile tipuri de umor).
Vizionare plăcută la Elvis, prinţesă Lheea! Sper că e vorba de Costello.
Observ ca discutia s-a deplasat de la un subiect general la particularizare, cu exemplu dat cursul de Internet de anul acesta.
Sunt si eu studenta in anul 2 si fac Internet cu dumneavosta. Vroiam sa va intreb aici, daca la curs nu vreti sa discutam asa ceva (si este evident ca nu vreti): De ce aceasta schimbare totala de atitudine fata de grupa noastra, pentru ca nu stiu cum va comportati cu restul?
De ce din profesorul simpatic de la inceput de an, cu care radeam la laborator si care nu contenea din glumit, acum ati ajuns profesorul cu care incerc de saptamani intregi sa discut si nu ma lovesc decat de irnoie? Nu numai eu, ci toti colegii mei? Ironie, da, exact la asta ma refer. Afronturi personale nemotivate, ignorare totala sau raspunsuri vagi.
Mi-ati spus ca nu sunteti suparat pe noi, insa nu ne placeti si ati vrea sa scapati de noi. Oricat de tare ne-ati fi ignorat catre sfarsitul semestrului, unii dintre noi au fost afectati de ce ati spus. Eu una am fost foarte afectata.
Pentru ca m-am straduit sa fac ceea ce trebuie la acest laborator, nu „mi-am bagat picioarele” si pentru ca ati generalizat si ne-ati acuzat pe toti de „miserupeala”. Am vrut sa aplanam conflictul, sa ingelegem cu ce am gresit. Discutia nu a ajuns niciunde, ba chiar mi-ati spus ca omul, daca devine confuz, e mai usor de supus.
Ce rost au, va intreb, aceste atitudini? Daca ceva v-a suparat, de ce nu ne spuneti ce? Vrem sa stim cu ce am gresit, vrem sa intelegem de unde schimbarea asta brusca de comportament.
Daca la curs nu doriti sa raspundeti, poate aici veti vrea.
Nu luati acest mesaj ca pe un repros. E mai mult o confuzie a mea, si chiar vreau sa o lamuresc.
Recunosc, din avantul spre invatatura de inceput de facultate s-a mai dus, intr-adevar, la toti studentii. Nu, nu stau zile in sir in biblioteca si incerc sa invat cat mai mult acasa. Poate ca nu sunt de vina nici profesorii, nici sistemul, poate e vina mea ca am fost educata prost. Dar cu toata educatia mea proasta, vreau sa inteleg de ce e nevoie de atata respingere. Vreau sa aruncati cu cat noroi e nevoie, aici, pentru ultima oara, si sa inserati idei despre felul in care v-am suparat.
Va multumesc pentru spatiul alocat sa imi ravars frustrarea pe care sunt convinsa ca o veti ironiza si astept un raspuns. Sper ca nu v-am ofensat prin incercarea de a intelege cu ce am gresit.
Denisa,
Atitudinea mea s-a schimbat faţă de toţi pentru că observ cu tristeţe că actualele generaţii de studenţii se degradează pe zi ce trece. Au fost mai multe lucruri care m-au făcut să cred că nu mai trebuie să mă implic atît de mult.
Cîteva exemple:
– un student mi se adresează la un test cu „şefule” şi eu nu-i pot răspunde pentru că nu vreau să ajung bătut la spital
– un student mă înjură pe culoar în toate felurile, fără să ştie că-l ajut, chiar în faţa biroului decanului
– stabilesc nişte standarde şi sunt rugat să fac compromisuri (negocierea de tip „haideţi, dom’ profesor”, aplicată de curînd la numărul paginilor site-ului)
– o studentă face un site despre Muzeul Satului, nu ştie că se numeşte şi „Dimitrie Gusti” şi se ofuschează cînd o trimit să se informeze
– o studentă face un site despre Mozart, scrie numele compozitorului „Mozzart” şi susţine sus şi tare că aşa este corect, pentru că se pronunţă cu „ţ”. A fost convinsă numai după ce am fost cu ea la bibliotecă şi ne-am uitat în 3 enciclopedii.
– după vacanţa de Paşti, stau singur în laborator, în timpul cursurilor, deoarece aproape nici un student nu catadicseşte să vină.
Ar mai fi exemple, mă opresc la acestea.
Nu vreau să fiu profesorul simpatic, vreau să fiu cel care-ţi oferă nişte abilităţi practice, folositoare poate în viaţă (nu tu scrii la un site unde foloseşti ocazional HTML?).
Ironiile mele sunt menite să vă motiveze. Este singura metodă care mi-a mai rămas, din moment ce trimiterea la bibliografie nu vă afectează şi din moment ce construiţi site-ul în ultima săptămînă de şcoală, motiv pentru care sunteţi foarte porniţi împotriva mea, aşteptînd note maximale.
Vreau să scap în sensul că vă voi pune notele pe care le aşteptaţi cu toţii. Îmi pare rău dacă ai fost afectată, dar timpul scurt de curs nu-mi permite să am discuţii personale cu fiecare, asemănătoare celor de la psiholog, deci vă consider o grupă.
Precizare: nu am folosit niciodată expresiile „a-şi băga picioarele” sau „mi se rupe”. Într-o lume în care aceste cuvinte ne trec zilnic pe la ureche şi le ignorăm, încerc să fiu inventiv.
Case closed. Vorba voastră, „vacanţă plăcută”! Începe sesiunea.
În fraza „- un student mă înjură pe culoar în toate felurile, fără să ştie că-l ajut, chiar în faţa biroului decanului”, voiam să spun „mă aude”. De altfel, l-am şi ajutat, pentru că i-am oferit o a doua şansă (lui şi celorlalţi care nu au binevoit să vină la ore) de a da testul.
Pentru studenţi, orice… Sistemul românesc de învăţămînt superior se relaxează atît de mult încît mi-e teamă că se va rupe la un moment dat.
Aştept şi alte comentarii pe e-mail. Discuţia a devenit destul de criptică pentru persoanele din afară.