Despre studiile în străinătate, în vorbele altora 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 13 min)

Am putea vorbi la nivel teoretic la nesfîrșit, dar, după cum spuneam în articolul interior, experiența la prima mînă este cea mai edificatoare. Am rugat cîțiva prieteni să răspundă la niște întrebări simple. Citiți mai jos impresii, experiențe, sfaturi. Azi, prima rundă de răspunsuri, mîine, a doua rundă.

[box style=”rounded” border=”full”]

Andreea Retea (Andressa) povestește despre experiența ei în Polonia. Relațiile dintre profesori și studenții Erasmus au fost acolo strînse și studenții străini au fost primiți cu multă căldură.

1. La ce facultate străină ai fost? Cum ai ajuns acolo?

Giedroyc Media and Communication College, Varșovia, Polonia. Am ajuns acolo pentru că era una din variantele pentru predare în limba engleză când eram eu studentă. Din păcate, vorbesc limba franceză prea puțin și nu puteam face față unui semestru de predare și testare în limba franceză, așa că opțiunile mele erau limitate: puteam merge în Polonia sau în Suedia.

Am ales Polonia pentru că un coleg cu un an mai mare fusese acolo deja și mi-a prezentat foarte atractiv locul. În plus era un loc mai prietenos din punct de vedere climatic, iar asta era important pentru că plecam în semestrul întâi, deci prindeam toamna și iarna.

2. Ce te-a surprins cel mai mult la studiile acolo/țară/colegi?

Nu pot să zic că am suferit un șoc cultural în Polonia. Dimpotrivă, m-am simțit ca acasă din primul moment, chiar dacă nu înțelegeam nimic din limba poloneză la început. Dar m-au surprins totuși plăcut profesorii care s-a arătat foarte disponibili pentru noi, studenții Erasmus (de altfel, eram doar 4 la număr).

Una din profesoare ne-a invitat să petrecem săptămânal o zi cu ea, în oraș, pentru a ne arăta muzee și alte locruri interesante din oraș. Obișnuiam să mâncăm câte o prăjitură după plimbare. Tot ea și soțul ei, un alt profesor la facultate, ne-au invitat la ei acasă pe noi, cele două studente din România. Pentru noi ea a gătit, ne-au servit cu vin și ne-au făcut cadouri de Crăciun.

Un alt profesor ne-a invitat în oraș și la el acasă (unde soția ne aștepta cu gustări) pentru a-și lua la revedere de la noi, la sfârșitul semestrului. El s-a arătat surprins să audă ce probleme am avut cu cazarea și i-a părut rău că nu a știut de la început că avem nevoie de ajutor pentru că voia foarte mult să ne simțim ca acasă.

Mai e important de spus că nu toate cursurile facultății erau ținute în engleză, așa că unele materii erau predate special pentru noi și atunci au fost situații în care, de exemplu, eu eram singura studentă la un curs sau mai aveam o singură colegă… în sală.

Cu colegii nu am avut o relație la fel de strânsă, au existat însă câteva excepții. Acomodarea noastră a fost o responsabilitate a bibliotecarei cu care ne-am împrietenit cu adevărat și ne-a făcut experiența foarte plăcută. Cu câțiva colegi ieșeam în oraș și testam restaurante cu mâncare tradițională poloneză.

4. De ce s-ar întoarce un student în România, după studii în străinătate?

Cred că depinde foarte mult de domeniul în care te-ai specializat. Pentru un jurnalist, cred că singurul mediu în care poți profesa cu adevărat este cel pe care îl înțelegi foarte bine, de care ești legat afectiv și socio-cultural. Spre exemplu, eu nu aș fi putut să fiu jurnalist în Varșovia decât, poate, după ani de zile de ședere.

Cred că un alt motiv pentru care s-ar întoarce un student este schimbarea mediului în care lucrează. Spre deosebire de o simplă vacanță în străinătate, o bursă te face să înțelegi mai bine cum anume funcționează lucrurile în alte locuri și de ce nu funcționează și la noi. Experiența asta te schimbă și cred că poți schimba la rândul tău și tu oameni. Dar pentru asta trebuie să ai în sânge puțin spirit de sacrificiu! :)

Altfel, un student s-ar întoarce în țara pentru motivele pentru care te întorci… acasă. Pentru că vrei să fii alături de cei dragi.

Totuși, din ce am vorbit cu colegii mei, să rămâi în altă țară pare foarte tentant pentru majoritatea. Oriunde, din Polonia până în Suedia, e mai bine decât acasă.

[box style=”rounded” border=”full”]

Alexandru Brăduț Ulmanu, autorul Cărții fețelor, a fost în SUA cu o bursă Fulbright. L-au impresionat sutele de calculatoare puse la dispoziția studenților și bugetele uriașe ale universităților americane.

1. La ce facultate străină ai fost? Cum ai ajuns acolo?

Am fost la University of Southern California (USC), o universitate extrem de prestigioasă din Los Angeles, cu un program foarte apreciat de jurnalism și comunicare. Am ajuns acolo după ce mi-am depus dosarul pentru o bursă Fulbright.

2. Ce te-a surprins cel mai mult la studiile acolo/țară/colegi?

Nu știu dacă am fost chiar surprins, dar m-au impresionat, între altele, dotările excepționale (de exemplu, sute de calculatoare disponibile pentru studenți și biblioteci ultramoderne, în care găsesti ce vrei și ce nu vrei), cantitatea foarte mare de muncă cerută studenților (care trebuie să citească adesea mai mult de zece cărti pe săptămână), corpul profesoral și invitații, care sunt, de multe ori, oamenii care scriu cărtile cele mai relevante în domeniu și/sau profesioniști de vârf. M-a surprins să aflu de câti bani dispun universitătile americane de vârf. Miliarde de dolari.

3. De ce n-ai încercat să mai mergi în străinătate la studii?

Eu am mai avut diverse burse, înainte de acest Fulbright și chiar și după, dar nu de o asemenea anvergură, și, cine știe, e posibil să mă hotărăsc la un moment dat să fac un doctorat. Dar sunt și alte moduri de a acumula cunoștințe și deprinderi. Aș recomanda însă experiența la o universitate americană oricui, mi se pare cel mai avansat învătământ de nivel universitar din lume.

4. De ce s-ar întoarce un student în România, după studii în străinătate?

Mie mi s-a părut că în momentul acela peisajul jurnalismului românesc era mai interesant, pentru că se putea face muncă de pionierat, și exact asta am făcut când m-am întors de la această bursă. Cred că un motiv de întoarcere ar fi acesta, faptul că vii cu o serie de cunoștințe și abilităti rare în țara ta, pe care le poți pune în practică pe un teritoriu în care chiar e nevoie că cineva să introducă lucruri deosebite. Asta dacă găsesti deschiderea și resursele necesare, ceea ce nu e cazul întotdeauna.

[box style=”rounded” border=”full”]

Bogdan Antohe a fost laconic în răspunsuri, dar spune că l-au impresionat organizarea cursurilor și relațiile dintre profesori și studenți.

1. La ce facultate străină ai fost? Cum ai ajuns acolo?

La Universitatea Orientală din Napoli – Facultatea de Științe Politice, la recomandarea unui prieten.

2. Ce te-a surprins cel mai mult la studiile acolo/țară/colegi?

Organizarea cursurilor (mai apropiată de nevoile reale de pe piața muncii), relația și comunicarea profesor-student.

3. De ce n-ai încercat să mai mergi în străinătate la studii?

Nu mi-am mai dorit. Pur și simplu.

4. De ce s-ar întoarce un student în România, după studii în străinătate?

Pentru familie, prieteni, pentru a pune osul la treabă, că-s multe de făcut și aici.

[box style=”rounded” border=”full”]

Constantin Barbu a fost în Coreea, o destinație mai puțin obișnuită pentru românii doritori de studii în străinătate. Spune că s-a întors un om mai bun și crede că trebuie să te întorci în țara ta, pentru că te poți afirma mai ușor.

1. La ce facultate străină ai fost? Cum ai ajuns acolo?

Am fost la Yeungjin College în Coreea de Sud timp de un an, am ajuns acolo printr-un proiect al lor prin care voiau să își mărească diversitatea etnică a studenților, practic.

2. Ce te-a surprins cel mai mult la studiile acolo/țară/colegi?

Șocul cultural a fost foarte mare, modul lor de a gândi este, în mod evident, extrem de diferit de al nostru. Dintre părțile pozitive, mi-a plăcut extrem de mult că sunt foarte serioși în tot ce fac și că pun foarte mare preț pe educație, mult mai mult decât în România, de exemplu. Colegii au fost în principal coreeni, dar și mai mulți europeni (polonezi, maghiari, bulgari, francezi), australieni și americani. Socializarea cu oameni din culturi diferite a fost o experiență din care am învățat multe și pot zice că m-a făcut un om mai bun.

3. De ce n-ai încercat să mai mergi în străinătate la studii?

Am mai încercat, dar până în momentul asta nu am reușit să ajung unde îmi doresc :). Aș vrea să plec în SUA pentru un masterat în fotojurnalism, dar pe moment nu am reușit să obțin o bursă și sunt forțat să mai aștept până când nivelul meu va fi suficient de bun cât să o pot obține.

4. De ce s-ar întoarce un student în România, după studii în străinătate?

Pentru că România încă e într-o fază de dezvoltare, în care se pot face foarte multe lucruri și în care poți să te afirmi mult mai ușor. Plus, ar trebui să existe și un sentiment de patriotism în sensul lui real, nu propagandistic, o dorință de a încerca să faci ceva pentru tine, la tine în țară, în mod corect și de care să poți fi mândru.

Dacă mergi la Romanian International University Fair, descoperi oportunități de la peste 100 de universități străine, prin sesiuni de informare, workshop-uri și vizite la standuri. Nu numai românii excepționali și bogați pot merge la studii în străinătate, acestea sunt doar mituri. Poți afla adevărul de la sursă în cadrul acestui tîrg, organizat pe 17-18 martie la Sala Palatului în Bucuresti, pe 20 martie la CRAFT în Timișoara și pe 22 martie la Hotel Unirea în Iași.

[box type=”note” size=”large” style=”rounded” border=”full”] Voi ați fost la studii „afară” pînă acum? Cum a fost?