Cu săpuniera compactă, cu telefonul sau D-SLR-ul, nu contează. Important este să vadă realitatea și prin obiectivul foto, nu numai prin propriii (da, trei de „i” cînd adjectivul e antepus substantivului) ochi analogici. Lumea se vede altfel prin metodele digitale pe care ni le pun la dispoziție cu generozitate magazinele online. Iată o selecție a primelor lor încercări foto de studenți în anul al doilea:
Asta mi-a spus azi paznicul de la etajul 6, cînd studenții pedalau pe hol cu pliabila mea. Le oferisem această tură ca premiu pentru temele bine făcute. Dar bicicleta nu e cal și calul nu are cauciucuri. Încerc să-i stimulez deseori pe micii mei studenți cu mici atenții (incentives , nu-i așa?). Uneori sunt pixuri, alteori carnețele de notițe etc. De cînd statul român face pe profi de sus, e mai greu să găsesc finanțe, deci fac și eu ce pot. Boxele din laborator sunt ale mele, chetă pentru markere am făcut, vin cu laptop-ul de acasă ș.a.m.d. O plimbare […]
În afară de faptul că-i pun să scrie știri despre ei ca să aflu detalii din viața lor de zi cu zi, îi mai supun pe studenți unui supliciu: le pun în față o oglindă Web 2.0. Era doar o metaforă. Adică, dacă încep lucrul cu studenți noi, îi caut pe Facebook în prealabil. Citesc despre ei și descarc cîteva fotografii reprezentative din albumele lor. Pun totul în Animoto, adaug o muzică și gata montajele!