În ultimul timp, adorm tîrziu, dar visez mai mult decît înainte. Eu visez lucruri concrete, nu neapărat romantice sau mistice. De exemplu, acum vreo trei nopţi am visat Ciclopromenada nocturnă 8. Se făcea că ne întîlneam în Parcul Izvor, la statui, în 7 octombrie, la 21.30 şi plecam la 22.00 pe următorul traseu (visat în primul rînd de Bogdan Antohe, mi-a povestit el a doua zi):
…oricum, nu înseamnă că nu mai sunt la FJSC, partea asta am lămurit-o deja, pot fi acolo indiferent de existenţa mea biologică. Ar însemna că nu mai sunt în viaţă. V-aţi dat seama deja că ceva nu mai funcţionează în ritmul ştiut de voi:
Spune-mi, părinte, de ce atunci cînd vorbim cu Dzeu se numeşte rugăciune şi atunci cînd Dzeu vorbeşte cu noi se cheamă schizofrenie? Am primit cu plăcere invitaţia lui Ariel la premiera piesei Telefonul la Teatrul evreiesc de stat. Amînată o dată din cauza unui accident la picior suferit de protagonistă, reprezentaţia a avut loc în 2 octombrie. A fost prima oară pentru mine la Teatrul evreiesc. Mi-a plăcut atmosfera din sala cochetă, unde intrarea spectatorilor s-a făcut pe un fundal muzical cu piese ale lui Michael Jackson. Aveam să aflu că muzica avea legătură cu începutul piesei şi cu unele […]