BUCURA, vb. I. Refl. 1. A simţi bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. 2

Mi s-a spus de multe ori că nu ştiu să mă bucur, am fost acuzat că nu ştiu să mă distrez. Culmea, acuzaţiile mi-au fost aduse tocmai cînd eu simţeam în suflet că mă bucur sau că mă distrez. Ce i-a făcut pe acei oameni să-mi spună asta? Pentru că nu exteriorizam sentimentele, nu afişam prin limbajul corpului faptul că simt acele lucruri. A te bucura este un lucru care se învaţă. Oscilînd între stereotipuri şi închidere în sine, bucuria trebuie manifestată în orice împrejurare care cere acest sentiment. Dacă nu vrei să-i dezamăgeşti pe prieteni, dacă vrei să arăţi […]


Islaaanda nu mă vreaaa… 3

Dar chiar nici eu pe eaaaa! Mai bine aici, în Românicaaa… Unii s-au prins, alţii nu, c-aşa-i în tenis. Le mulţumesc prietenilor care m-au felicitat şi duşmanilor care mi-au dorit plecarea. Ghinion de neşansă, rămîn aici – cu ciclopromenadele, glumele proaste de la cursuri, lipsa de performanţă pe blog, nervii provocaţi unora şi bucuriile oferite unui segment foarte mic de oameni. Da, a fost o mică păcăleală de 1 aprilie. Să ne vedem cu bine şi la anul!


Scrisoarea lui Corneţeanu către holdingul care este

I-auzi cum începe: Dragi prieteni, colegi pana aseara tarziu, Scriu aceste randuri inca afectat de evenimentele petrecute ieri incepand cu ora 18.00. M-am gandit mult la ce urmeza sa scriu pentru ca as putea povesti in zeci de pagini care au fost evenimentele de ieri si de ce lucrurile pana la un punct erau previzibile. Din fericire pentru mine, la evenimentele de ieri au participat 18 oameni de inalta tinuta profesionala si morala, asa ca, pentru a nu fi acuzat de subiectivism, va invit sa discutati cu ei si sa cereti sa auziti povestea de la ei, care au o […]