Depresivii și non-depresivii zîmbesc la fel de frecvent, dar modurile în care o fac sunt diferite. Zîmbetul depresivilor durează mai puțin și bărbații cu depresie se încruntă mai frecvent decît cei non-depresivi. La femei, este invers.
Astăzi avem așa: ne dăm seama că nu depresia „se ia”, ci starea de bine; apoi examinăm foarte pe scurt sindromul Alice în Țara Minunilor, ca precursor sau simptom al depresiei; la final, constatăm o evidență – că rețelele sociale ne pot împinge spre tristețe acută – și ne bucurăm de deschiderea unei cafenele terapeutice în București.
Au existat mai multe forme în care artiștii s-au implicat în campanii de reducere a stigmatului legat de bolile mintale, mai ales din cauză că ei înșiși sufereau de o astfel de afecțiune.
