Cuvînt-cheie: sinucidere

Dacă vrei să-ţi iei viaţa, e suficient să te uiţi la televizor şi să citeşti ziarele. În România, evident, où tout est pris à la légère . Substanţa Ai auzit că soda caustică ar funcţiona. Alţii spun că au încercat cu muuulte pastile şi muuultă băutură. Unii cică să dai cu spray de gîndaci prin mîncare, în loc de condimente. În fine, o mie de case şi tot atîtea păreri. Dar televiziunea îţi vine cu reţeta simplă şi eficientă: stimate domn, ia acest pesticid (uite aici o poză cu cutia, ca să nu te încurci), în cantitatea asta şi diluează-l. […]

Treaba asta cu vorbitul cu cei din jurul tău nu este aşa de simplă. În epoca în care patetismul a căpătat valenţe negative, ne e frică de emoţiile celorlalţi, ne temem să ni se facă unele confidenţe, parcă am vrea să nu fim tulburaţi, să nu aflăm nimic. Cu toate astea, încă susţin că multe tragedii pot fi evitate prin comunicare. Două-trei vorbe cînd faci de mîncare, un suc la terasă vara, chiar şi un e-mail lung – fiecare dintre metodele astea îi poate face pe semenii tăi să mai scape de griji, să se descarce.

Cînd îţi premeditezi sinuciderea şi faci în aşa fel încît totul să fie bine în urma ta, cel puţin din punct de vedere financiar, mai trebuie să laşi un bilet de adio în care să-ţi explici şi gestul? Sau omul are dreptul la propria fericire, chit că unele gesturi ale sale (inclusiv cel final) încalcă preceptele religiei în care părinţii te-au botezat fără să-ţi ceară părerea?