Cuvînt-cheie: teatru


Nici un telefon nu mai sună cînd eşti singur 2

Spune-mi, părinte, de ce atunci cînd vorbim cu Dzeu se numeşte rugăciune şi atunci cînd Dzeu vorbeşte cu noi se cheamă schizofrenie? Am primit cu plăcere invitaţia lui Ariel la premiera piesei Telefonul la Teatrul evreiesc de stat. Amînată o dată din cauza unui accident la picior suferit de protagonistă, reprezentaţia a avut loc în 2 octombrie. A fost prima oară pentru mine la Teatrul evreiesc. Mi-a plăcut atmosfera din sala cochetă, unde intrarea spectatorilor s-a făcut pe un fundal muzical cu piese ale lui Michael Jackson. Aveam să aflu că muzica avea legătură cu începutul piesei şi cu unele […]


Slugă la doi stăpîni, actor la două publicuri 8

Ehei, dacă cineva a intrat ieri trist în sala de la Teatrul Masca şi a ieşit la fel, minte. Nu există aşa ceva! A fost o supradoză de optimism, joc bun actoricesc, desăvîrşire în mişcări şi dans şi cîntesc. Am rîs, am fost serios, m-am rugat în gînd să le iasă săritura, să cînte bine notele, să ne fie aproape actorii. Nişte superactori m-au făcut să rîd alături de copii. Două publicuri au fost în sală: cel al copiilor sinceri şi entuziaşti şi cel al adulţilor obosiţi de job dar care s-au deconectat în mod sigur în timpul piesei.


Două experienţe: teatru cu Mălăele la studio Unesco, concert cu Andrieş la cinema Patria

Sunt două exemple de apropiere de cultură în spaţii neconvenţionale, ceea ce poate contribui la crearea unei atmosfere mai propice receptării mesajului intenţionat de artist. Să explic: 1. Horaţiu Mălăele în Măscăriciul, la studioul Unesco Cred că este a doua oară cînd îl văd pe Mălăele într-o piesă live. De vrut, am vrut de mai multe ori dar nu mai erau bilete. Graţie minunăţiei numite Internet, am prins bilete la Măscăriciul. Închipuiţi-vă că-l vedeţi pe Mălăele de la cîţiva metri, alături de alţi 40 de oameni (aproximativ). Cam ăsta este studioul Unesco de pe Magheru. Este ca şi cum Mălăele […]