(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
În facultate, studenţii învaţă să urască educaţia românească, să-şi dispreţuiască profesorii, să ignore lectura. În facultate se învaţă cum te descurci în viaţă cu dublu standard, cum te dai pe lîngă profesori pentru a primi note mari nemuncite, cum şantajezi colegi pentru a obţine avantaje. În facultate înveţi că e bine să-ţi ţii gura cînd eşti cu musca pe căciulă şi că trebuie să te revolţi cînd se aplică legile.
În facultatea de jurnalism, unii studenţi practică din anul I delaţiunea prin presă, manipularea în grupul mic şi şantajul.
Dar mai ales, în facultate înveţi să urăşti.
Aceste reflecţii de mare respiraţie mi-au fost inspirate (observaţi calamburul subtil…) de un e-mail interceptat azi de la un student din anul I. Apelul de mai jos a venit probabil în urma eşecului grupei respective de a preda la termen tema (una bucată pagină de newsletter, format A4) sau a criticilor pe care le-am adus producţiilor lor grafice de începători.
Dacă aş fi dat peste un apel de acest tip legat de, de exemplu, refacerea site-ului facultăţii de către studenţi, pornirea unui post de radio online pentru studenţi, accesul la Internet cu plată într-un laborator dedicat, nemulţumiri faţă de puţina bibliografie obligatorie la unele cursuri, absenţele nemotivate ale unor profesori, adeverinţele false de practică prezentate de unii colegi de-ai lor, m-aş fi speriat şi aş fi crezut că m-am trezit brusc în altă ţară.
Mesajul de mai jos mă linişteşte: sunt tot în Românica, teritoriu meschin al baciului sinucigaş.
XXXXXX A INITIAT UN CONCURS PENTRU GRUPA XXXXX
El zice asa:
„Cine imi scrie pe adresa mea de e-mail cele mai multe si mai haioAse urari care incep cu litera M, urari bine inteles adresate iubitului nostru profesor de PAO – Hary, primeste premiu un Mos de cicolata si un tricou.
Pe langa urari va rog sa scrieti si cateva randuri in care sa il caracterizati pe HARI folosind un limbaj cat mai codat (gen Hari este un mare CREsTIN si alte faze din astea).
Vreau pe baza lor sa scriu un articol care are sa fie tiparit asa ca va rog sa semnati cu NUME FALSE (ex eu o sa fiu Moshu-la-la)
CONCURSUL ESTE VALABIL PENTRU URARILE TRIMISE PE ADRESA XXXXXXXXX INAINTE DE 24 DECEMBRIE. va pup… Craciun Fericit!
Motivele cred ca le intelege toata lumea….deci daca vreti sa paricipati, scrieti-i Moshu-la-la-ului.
Imi place la nebunie indemnul la semnaturi cu nume false. Omul se simte dator sa le reaminteasa colegilor de cate probleme pot fi cauzate de renuntarea la anonimat. E o capetenie sincera si inteleapta intr-un joc juvenil. Asa da protest!
Pe mine mă mîhneşte altceva: ei îşi irosesc energia pe aceste lucruri, în loc să scrie articole, să creeze, să citească, totul cu numele adevărat, nu în obscuritate. Dacă ar şti cîtă nevoie am de ajutorul lor să refacem site-uri, să lansăm proiecte noi, să avansăm…
Atata timp cat ei se vor complace in situatia de acum, slabe sperante sa faca un cat de mic efort pentru a avasa si cu atat mai putin sa aiba o initiativa de gen. Suntem in Romanica, nu-i asa?
Hai sa emigram cu totii. Ultimul stinge lumina :P
[^ Si nu, aceasta nu este o gluma. Cel putin nu 100%.]
Să nu exagerăm cu emigratul, cine să ne primească aşa mediocri? Aici însă suntem acceptaţi.
Dar cum s-a ajuns de la o iniţiativă a unor studenţi la emigrare?
„cum s-a ajuns de la o iniţiativă a unor studenţi la emigrare?”
…Extrem de simplu [cel putin, cu logica mea mai incurcata decat caile Domnului :)]: e clar ca in Romania n-ai cum sa razbesti indiferent cat de bun ai fi. Nu suntem toti mediocri, dar putini sunt cei care au norocul de a fi apreciati la justa lor valoare. Iar daca vii si crezi ca poti schimba lucrurile de unul singur… in cel mai bun caz o sa te alegi cu o migrena de cateva zile/saptamani si o sa-ti treaca initiativele „caritabile”. Asa ca ce ramane de facut? Fie emigrarea, fie o viata petrecuta – intr-adevar – in mediocritate.
…cel putin asa vad eu lucrurile.
George,
nici pe vremea in care eram eu studenta in anul I (acum multi, multi ani la Univ. Media) nu erai foarte iubit de studenti. Motivul principal era ca tineai cont de dead-line-uri. Asa am luat 8 pe un proiect de 10. Si e frustrant. Am stat cateva nopti sa il fac. Si da, a fost vina mea ca nu l-am predat la timp.
Si da, in facultate am invatat sa urasc, dar nu profesorii (mare parte m-au lasat indiferenta) ci colegii fiindca puteau sa sara examene, proiecte, prezente etc
Ce am mai observat de „pe vremea mea” si pana acum e ca materia prima (studentii) e de o calitate …cel putin indoielnica. Si la asta contribuie si profesorii. Ca sa nu mai spun ca admiterea e cel putin jenanta. Mai aveti un pic si ii rugati sa intre la facultate cu „dificultatea” examenului.
„Daca la materia X merge sa dam proiectele dupa ce se termina sesiunea, de ce ma rog nea Popescu vrea sa le predam acum? Adica ce? El nu poa sa astepte? Da’ ce el e mai tare ca Y profesor? Ala e mai tare ca el aici si nu face atata gat” Asta e una din plangerile de la tigara pe care am auzit-o pe vremea mea.
Personal nu cred ca ceri mult. Dar voi i-ati luat de studenti, nu au fost bagati pe gatul FJSC de nimeni.
Poate ridicati shtacheta la anul si poate faceti programe de master care nu adorm studentii (cursul tau e ok, nu la el fac referire:) )
Una peste alta, mi se par prea frustrati. E o nota pana la urma. Nu cred ca te incanta nici pe tine sa ii stii prosti si cu proiectele date la timp. Asadar, daca au ramas cu ceva in cap ei sunt cei mai castigati.
Cat s-au gandit la ideea asta CREsTINA putea sa imbunatateasca proiectele la PAO.
Reea, ştiu că sunt profesori pentru care standardele înseamnă „să fie prezent în sală” şi care negociază cu studenţii termenele. Eu îi tratez aşa cum consider că este corect pentru ambele părţi şi dacă eu greşesc le trec şi lor cu vederea o scăpare.
Sunt unii studenţi care se pun bine cu unii profi şi devin lideri de opinie. Influenţează întreaga grupă şi de aia există grupe foarte bune şi grupe foarte slabe.
Din păcate, ştacheta nu va merge decît tot mai jos în învăţămîntul de la noi, sunt semne tot mai clare. Cu cît ni se cer mai multe rapoarte şi cu cît umblăm mai mult la faţadă cu atît îmi dau seama de asta. Eu sunt printre ultimii care pot schimba ceva şi nici nu doresc să schimb într-o societate care nu merită schimbarea în bine (societate din care fac şi eu parte).
Proiectele la PAO nu le-au îmbunătăţit şi nici nu cred că aveau de gînd asta vreodată. Minimalismul este confortabil. Sau, cum zicea o altă studentă într-un alt mesaj interceptat (prin metode legale, adică un cont de mail deschis pe unul dintre calculatoarele facultăţii şi cu studenţii privind acelaşi ecran ca şi mine): „Trimiteţi şi voi macheta, măcar atît”.
Odeena, am ales a doua variantă.
Cred totusi ca e o practica a celor din anii mici. Eu am ajuns acum in V, la ID (ne stim….) si va spun sincer, dar chiar sincer, ca n-am auzit nici un cuvind urit despre dvs. E adevarat ca nici laude. Termenul cu dead-line-ul, de care vorbea cineva, e ok, trebuie sa te inveti cu dead-line pentru ceea ce vei face in viitor, parerea mea. In rest, poate n-ar strica si alte discutii libere despre FJSC si profesorii de acolo. Eu as fi extrem de sincer si de liber.
Nu pot sa spun decat un singur lucru: unii au prea mult timp liber :D. Muuuult prea mult timp liber.
Mi se pare perfect corect sa existe dead-line, exista in toata lumea asta si nimeni nu face atata caz. Nu esti in stare, problema ta! Dar de fapt profii sunt dobitoci, tu nu ai trecut pe la curs, dar de fapt nu stie aia sa explice, de-aia nu stii tu…Asta am auzit-o azi, si nu mi-am tinut gura, evident :) Poate ar fi fost insa mai bine sa tac, judecand dupa privirea pe care am primit-o. La urma urmei, orice task care depaseste un copy-paste sau 5 cursuri de 3 pagini fiecare e mult prea mult!
Legat de subiect: chiar asa de rau e la Jurnalism? In sensul ca exista mai multe uscaciuni decat padure verde? Cred ca din cauza mediatizari „ciobanului nostru sinucigas” si a tuturor nonvalorilor de zi cu zi, generatia actuala [mi-e teama de a mea] a ajuns in HALUL asta …
Cristi, discuţii libere nu vor exista pentru că atunci se vor evidenţia carenţele ambelor părţi.
Alina, ai dreptate, mai bine taci (instinctul de autoconservare). Vorbind, nu schimbi nimic din măcar în grupul tău. Eu tac de cele mai multe ori.
Cătălin, nu e aşa de rău, dar nu prea am lucruri bune de comunicat în perioada asta. Poate doar că am fost criticat pentru un site pe care nu l-am făcut eu şi că nu e în stare nici un student să propună un design de site.
Domnule profesor George Popescu (inca un motiv ptr. care e un asa-zis conflict intre cele doua tabere: se tine prea mult la distanta obligatorie dintre student-profesor, adica ma simt ca dracu’ fiindca si aici, pe blog, eu, care am aproape 29 de ani, sint nevoit sa vorbesc cu , care aveti 30 de ani; nu stiu aici oare cine tine partea cealalta la distanta, oarecum cu capul in pamint….cred sincer, si-mi asum parerea, ca macar pe blog putem fi mai directi, dar inteleg ca ETICHETA spune altceva, cu totul altceva; gresit, dupa mine), inteleg atunci ca teama pentru discutii libere este de partea profesorilor, pentru ca, iata, carentele studentilor ies mai usor la suprafata…Eu am servit….astept replica! Toate cele bune.
„sint nevoit sa vorbesc cu Dvs” – era acolo….
Cristi, nu te pot obliga să vorbeşti la persoana a doua plural dar nici nu mă simt cine ştie ce apropiat de oricine-mi vorbeşte la a doua singular. Dacă m-ai cunoaşte puţin, ai şti că sunt unul dintre cei care ţin foarte puţin la etichetă, din moment ce merg cu studenţii la cantină să mîncăm o ciorbă de fiecare dată cînd am timp.
În al doilea rînd, am propus conducerii lansarea primului forum de discuţii oficial din istoria FJSC, aflat acum la etajul6.ro. Acela este spaţiul dezbaterii formale, acest blog este numai al meu.
Ştiu cîte ceva despre pedagogie că doar de aia m-am plimbat prin ţări străine. Din păcate, dacă trag catedra mai aproape de studenţi nu rezolv problemele învăţămîntului românesc.
George :) fi fericit. Vin eu la anul la FJSC si fac acel design de site. Totusi, nu inteleg. Majoritatea studentilor sunt 100% Internauti si la cat au navigat chiar n-are nimeni nici o idee. C’mon. Aici ar trebui sa se vada inventivitatea. Si chiar daca n-ar avea pic de cunostinte in cum se face un design de site [programare HTML/editare grafica] – macar sa-l deseneze pe un A4 si tot e bine.
Am ramas un pic traumatizat la declaratia ta ca nici un student nu poate sa propuna un design de site. Stiam ca Romania are limite insa nu credeam ca-s asa de joase.
Legat de forumul facultatii. Hmm, YaBB nu e o alegere prea buna :P insa merge pana la anul. :D Poate o sa fiu lasat sa-l schimb in ceva mai atractiv …
Nu e vorba de nici o obligatie. Evident ca voi aborda pina voi termina facultatea acest ton protocolar…care distanteaza enorm…..sper ca dupa ce nu vom mai fi student&profesor sa putem avea un dialog mai neprotocolar, pe diferite teme. Cu Bradutz vorbesc deschis, pentru ca nu mi-a fost profesor deloc si chiar mi-a zis personal ca i se pare ok sa vorbim asa, fara etichete. Cred ca exista o teama a profesorului ca daca lasa un pic de la el, studentul ii ia toata mina. Se poate, dar cred sincer ca profesorii cad des in pacatul generalizarii. Nu toti sintem la fel, o apa si un pamint, domnule Popescu. Unii mai si gindim si avem si normalitatea de a ne sustine principiile.
Apoi – imi permit sa vorbesc de o alta capcana in care a cazut si Catalin, de mai sus. Aveti impresia ca daca Dvs. aveti o pasiune (internetul/programarea/html-ul, etc) atunci si ceilalti trebuie sa fie la fel. E gresit sa credeti ca daca un student nu poate sa propuna nu stiu ce tema/design, atunci el se afla la un nivel scazut. Oameni buni, tocmai pentru ca sinteti maturi si trecuti prin viata imi permit sa va spun ca nu toti sintem la fel, poate unii dintre noi NU avem deloc asemenea pasiuni. Sa ajungem acum sa gindim ….nu stiu ce sa zic, nu e bine.
Apropo de etajul6.ro. M-am inscris de 3 saptamini dar nici pina in ziua de azi nu am fost autentificat.
Cătălin, nici unul nu vrea să facă asta gratis. Eu îi suspectez că nu sunt în stare nici să deseneze pe un A4 harta navigaţională logică a unui site. În cei 8 ani de când predau, nimeni nu a venit cu vreo propunere de re-design. Incredibil, nu?
Cristi, nu am acea teamă dar nici nu cred că abandonarea politeţurilor este soluţia. Legat de pasiunea pentru programare şi HTML, cred că mă confunzi. Era vorba de PAO, unde fiecare avea de făcut o pagină A4 de revistă a grupei, în vreo 3-4 săptămîni. Din păcate, nu ştiu să programez şi oricum studenţilor li se cer lucruri tot mai puţine şi tot mai simple (e.g. prelucrarea de bază a unei fotografii în Paint, realizarea unui afiş).
……..Cumva cred ca e normal sa nu se ceara prea mult. Hai sa nu uitam ca nu sintem la o facultate tehnica (Matematica/Informatica/Politehnica), sintem la o facultate pur umanista. Tocmai de aceea am ales FJSC, pentru ca firea mea e pe partea asta, nu pe PAO/INTERNET. Sa fim seriosi, astazi toti tinerii stiu sa umble perfect pe computer pentru nevoile de zi cu zi. Cine vrea mai mult se duce la facultatile de care am zis sau se face direct webdesigner. Eu scriu, asta fac, asa imi cistig banii si-mi fac viata frumoasa.
Cristi Roman GSP cred ca exagerezi. Trebuie sa stii sa scrii daca te faci jurnalist. Dar Jurnalismul presupune mai mult. Facultatea de de Jurnalism si nu de redactori. D’aia tre’ sa stii si un pic de PAO/INTERNET. De exemplu, daca stii un pic de PAO o sa iti faci mai usor documentarea pe Internet. Nu, nu exista doar google si site-uri puse in „favorite” de catre departamentul de IT. Pe de alta parte cei de la IT vor aprecia cand le vei spune mai mult decat „nu mai avem net, a picat yahoo” sau „nu stiu, dar nu merge mailul”.
mi se pare absolute bestiala discutia asta!
ca absolventa de FJSC si de master prin tari straine pot spune ca PAO ajuta… si am dat de mentalitatea nu ma pasioneaza HTML, doar scriu, din asta mananc, si pe la case mai mari.
OK! Ideea e ca FJSC nu te face programator si (sper ca) nici nu incearca. Dar lumea mass media si mai ales presa scrisa este intr-o mare transformare in care oamenii care nu prea le au cu tehnlogia sunt rugati politicos sa isi stranga jucariile si sa se care. Doar daca esti un foarte bun scriitor de jurnalism cu mare prestigiu ai sanse sa ramai la loc si sa te sperii in continuare de tehnologie. Altfel cu putina deschidere la minte ai putea sa intelegi cum tehnologia poate ajuta jurnalismul si diseminarea informatiei in general.
Este un atu pentru propunerea de subiecte care se poat realiza grafic/vizual/interactiv foarte bine aducand cititori/utilizatori si creand profit. Este un mod de a ate face indispensabil companiei la care lucrezi. Ce sa mai zic de beneficiile conceptului de computer assisted reporting, de baze de date etc…
Pe vremea mea la initierea Internet se explica ce este emailul. Era trist din punctul meu de vedere, dar era foarte binevenit pentru alti studenti care chiar habar nu aveau de treaba asta.
Cat despre deadline… ce haios… Deadline-ul e o chestie pe care trebuie sa o deprinzi, mai bine din facultate decat ca somer. Asa ca, da, exista cam doua lucruri sfinte in jurnalism, deadline-urile si citatele. Iar jurnalismul romanesc e prea ateu, mai ales la faza cu citatele :)
Reea,
cind spuneam ca cei tineri se descurca perfect la computere, ptr. ce le trebuie zi de zi, asta includea si „De exemplu, daca stii un pic de PAO o sa iti faci mai usor documentarea pe Internet. Nu, nu exista doar google si site-uri puse in “favorite” de catre departamentul de IT. Pe de alta parte cei de la IT vor aprecia cand le vei spune mai mult decat “nu mai avem net, a picat yahoo” sau “nu stiu, dar nu merge mailul”. ” – citatul tau.
Astea deja sint ABC-uri in computere. Era vorba de un mecanism mai complex si ma intristeaza ca n-ai remarcat decit o superficialitate pe care, daca m-ai cunoaste, ai arunca-o la doi metri sub pamint.
Cristi Roman GSP, te rog, mergi la un curs de PAO. Vezi privirile studentilor (mai ales al studentelor) cand li se explica lucruri elementare: email, retea, citarea sursei on-line etc. De uita ca matza-n calendar. NU au nici o treaba cu internetul. Pentru mai mult de jumatate din ei Internet= yahoo, google (nu la toti), mirc, dc++. Pe cuvantul meu. Si de cele mai multe ori asta e valabil pentru cei care vin la cursuri de Master.
Reea, sexismul nu are legătură cu discuţia. Într-adevăr, studenţii ştiu foarte puţine lucruri despre Internet, singurul serviciu folosit intens fiind YM.
De aceea încerc să-i învăţ cum se caută rapid o informaţie cu Google, unde găseşti un site care-ţi transformă inchii în milimetri şi cum poţi cîştiga popularitate cu ajutorul unui blog.
De mult nu mai vorbesc de HTML, FTP studenţilor FJSC.
Iată ce are de făcut un student din anul I la PAO, timp de un semestru:
– o pagină de ziar imitată
– o pagină a unui newsletter de echipă
– un flyer/pliant/afiş, la alegere
Toate acestea timp de 14 săptămîni.
Bănuiesc că anul viitor le vom cere şi mai puţin, apoi mai puţin, pînă cînd nu vom mai putea coborî ştacheta, pentru că ea va fi îngropată.
Am trecut si eu prin experienta FJSC …. 4 ani de zile. Si mi-a parut rau ca o serie de cursuri (PAO, Internet, Multimedia) nu intra mai mult in detalii. La George la Internet, recunosc nu am calcat de prea multe ori dar mi-am facut treaba. Imi aduc aminte ca la Internet un coleg care a lucrat la site pana la 6 dimineata (ziua predarii temei) nu a mai reusit sa ajunga la ora 8 la scoala. Si a pierdut … „trenul”. Nu a injurat si nu a blestemat profesorul.
Am mai avut o colega de grupa care era un 0 barat in ceea ce priveste cunostintele tehnice. Nu avea nici macar e-mail, nu stia ce-i aia „Google”. Fata nu stia nimic. In acelasi timp … fata l-a perceput pe George si ca un profesor „rau” pentru ca spunea ea … a facut misto pe lipsa cunostintelor ei.
In aceasi grupa unii stiu deja cum sa faca anumite lucruri. Deci, faptul ca nivelul de cunostinte nu era acelasi si-a spus cuvantul. Si cred ca asta se intampla si in cazul studentilor de azi.
Dar nu este numai sistemul de vina (numar mic de ore, multa informatie etc.) ci si studentul. Multi nu sunt interesati. La cursul meu de Internet am inceput cu Netscape Composer …si pana in semestru doi aveam deja instalat si ma jucam cu Macromedia Dreamweaver… Citisem niste chestii de design … Imi mai cumparasem o carte, doua …
Cat despre deadline-uri, cred ca este absolut normal sa existe … si ca elevii sa incerce sa le respecte (mie nu-mi plac, dar m-am obisnuit cu prezenta acestor „linii moarte” :-) ).
Iar tu, George, lasa-i in pace. Nu te amara cu ei… este pur si simplu conceptia lor asupra ta si orice le-ai face nu si-o vor schimba. Daca te consoleaza cu ceva, eu, Mona, Oana Xmas … am invatat ceva de la tine, si ne prinde bine.
PS – daca vrei te ajut eu cu design-ul … dar dupa licenta. ufff.
E trist că puţini vă înţeleg. Înseamnă că ei nu gândesc critic.
E mult spus, ură; ura presupune un efort intelectual…
E uşor să fii pizmaş în schimb, dar să urăşti, e mult mai greu…
De parcă v-ar păsa ce chichoteşte lumea…
Cristi Roman, trebuie sa stii sa faci orice la jurnalist, nu doar sa scrii. Iar PAO/Internet cel putin din punctul meu de vedere e una dintre cele mai importante materii. Iti atrag atentia ca majoritatea televiziunilor, radiourilor si publicatiilor iau calea Internetului, deci a cunoaste modul de functionare al Internetului este aproape obligatoriu.
Dar ma rog :) ce poate sa-ti spuna un licean mate-info. :P
Pentru George, revin: tu le predai cum sa caute o bucata de informatie pe Google?! What the … !? Stai, stop. Huh?! Uite ce e, te rog sincer ridica stacheta anul urmator ca n-am chef sa ma plictisesc la ora. Sa fim seriosi …
Trauma mea legata de colegii de la FJSC creste. Hai sa fim seriosi, mai bine le predai Linux decat sa le spui unde gasesc programe sa le masoare milimetrii pe ecran. [vezi KRuller in KDE/Gentoo si are si suport de inches to mm :D].
Apropo de faza cu masuratul de mm pe ecran… in anul I sau II la PAO era cineva care masura cu rigla mm pe ecran. Nu mai stiu daca in curs s-a predat optiunea show/hide ruler in Pagemaker.
orice as avea de criticat la FJSC, uneori nu pot sa si recunosc ca din toate chestiile prin care am trecut s-a prins cate ceva de mine si macar daca m-a interesat am cautat singura sa aflu mai multe. Si tot talmes-balmesul de cunostinte mi-a dat sufiecenta flexibilitate sa ma pot adapta la diverse cerinte mai tarziu… nu stiu dac al ideea lipsei unei specializari in jurnalism de presa scrisa sau aduiovizaula are la radacini ideea de convergenta media, in sensul ca e bine ca absolventul sa stie de toate si apoi sa aprofundeze ce sa cere la momentul X.
Pentru Catalin: asta mi se pare o atitudine gresita. Ca tu nu esti de acord cu necesitatea invatarii cautarii cu google e o problema. Sunt altii ca tine. Dar sunt altii care chiar NU stiu sa utilizeze un motor de cautare … nici macar nu stiu ce este acesta. Deci este absolut gresit sa se face doua tabere intr-o grupa … „desteptii” si „prostii”, iar cei din urma sa fie umiliti deoarece nu au anumite notiuni. Nu este nimic rusinos in a nu stii ceva, right? Si Catalin, jurnalismul se face in echipa … deci nu trebuie sa fii atat de egoist incat sa-i recomanzi lui George sa ridice stacheta pentru ca tu sa nu te plictisesti. Pentru ca tu esti unul singur!
multe sunt de spus. am 2 zile decat m-am intors in tara, dupa 5 luni de Erasmus in Franta. cladirile si-au mai pus termopane, ramnicu-valcea are mall unde umbla numai „bastani” si petasses (pour les connaisseurs) de doi lei. ideea este ca oamenii sunt aceiasi. nu zic ca la ei e mai bine sau mai rau, dar la noi prea isi permit multe studentii!!!!! din ce in ce mai multe…
Tot pentru Catalin :-D : Spunei intr-un comentariu anterior … „Majoritatea studentilor sunt 100% Internauti si la cat au navigat chiar n-are nimeni nici o idee.” De unde ai tras aceasta concluzie? S-au facut ceva studii? Vrem sa stim si noi?
Si eu inteleg ca cineva are incredere in sine … da’ tu de unde stii ca la anu’ intrii sigur la jurnalism? Hmm…. :-) Nimic nu-i sigur, in general…
Dragi prieteni, am 28 de ani, sint student la FJSC, anul V, la ID (nu ca as fi mai….prost, asta am ales, pentr ca muncesc de aproape 11 ani in presa).
Am incercat in posturile mele de aici sa iau si partea profesorilor, dar si a colegilor mei studenti.
De acord ca exista dezinteres din partea studentilor, care creste odata cu trecerea timpului, si dintr-un singur motiv: apare jobul. As ruga sa nu va mai ginditi ca pur si simplu ei nu mai doresc scoala, ca nu o mai sufera, etc. Din moment ce au ales o facultate de stat, FJSC, ar trebui, ca profesori, sa aveti mai multa incredere in ei. Le-ar fi fost extrem de lejer sa mearga la private, unde examenele de admitere s-au desfiintat, nu credeti? Imi pare sincer rau ca de multe ori studentii sint priviti in negru. Exista si o schimbare profunda de mentalitati/generatii. Pur si simplu, ne place/ nu ne place, asta se intimpla si blamez mai mult parintii (deci generatiile mai vechi) pentru ca in multe cazuri si-au luat complet mina de pe odraslele lor.
Iau si partea profesorilor pentru ca in multe cazuri sint apropiat de virsta lor (George Popescu, gazda noastra de aici, apoi Madalina Balasescu, Toni Momoc, Teodora Vacarescu, etc) si, ma credeti sau nu, ma pun extrem de usor in locul lor si observ si eu ca studentii nu sint la nivelul pe care profesorii si l-ar dori.
Imi mentin ideea ca toate cursurile tehnice predate la FJSC ar trebui sa ramina cel mult in forma asta, si nu umflate ca grad de dificultate.
De acord cu toti cei de aici care au spus ca jurnalismul nu e doar despre scris si arta de a scrie, mai ales de citiva ani. Am trecut prin televiziune (8 ani de TV), presa scria specializata (revista XtremPC), si presa scrisa sportiva (Gazeta Sporturilor) si inteleg perfect acest lucru. Practic, esti analfabet daca nu ai cunostinte minime spre medii de computer.
Imi place sa cred ca sint la un nivel mai mult decit acceptabil in ceea ce priveste toate aspectele acestea.
Mi-as dori sa existe o inversunare mai scazuta in contrastul de idei. Si eu (ca si profesorii) sint dezamagit de multi dintre colegii mei, le vad copilarismele, gratuitatile aberante, lipsa de interes pentru activitati voluntare. As dori doar sa le spun profesorilor sa tina cont de virsta studentilor (18-22 de ani, eu sint un caz atipic, dar fiecare isi face viata cu mina lui in majoritatea cazurilor), de faptul ca multi muncesc, de faptul ca acestia observa rapid cind un profesor ii tine la distanta si ii desconsidera in gind, de faptul ca multi studenti au si alte probleme personale cu adevarat serioase pe care multi le tin pentru ei (si bine fac).
Sigur, studentii pot mai mult. Trebuie insa ca si profesorii sa se adapteze mentalitatilor din 2007 si nivelului de cultura in care, din pacate, au ajuns studentii Romaniei 2007. La naiba, e vina individuala a studentilor, sau a rahatilor de politicieni corupti si slabi instruiti care ne conduc infiorator de 17 ani si ceva?
Va multumesc sincer!
Cristian, nu-mi fac probleme. E bine sa stii cat de pregatit esti sau nu. Eu ma simt sigur. Si in comparatie cu specimenele de colegi descrise de ceilalti participanti la aceasta discutie, ma simt mandru. E acea replica draguta: „eu credeam ca sunt asa cum sunt, dar cand ma uit la tine, prind curaj”.
In orice caz, orice jurnalist trebuie sa se priceapa la tehnica, iar 50% din cunostintele sale ar trebui indreptate in aceasta directie. Nu poti face televiziune, radio, print press sau online press, fara sa stii cum functioneaza acele canale media. Esti de acord cu mine ca e aiurea?!
Sint de acord ca trebuie sa te pricepi la tehnica, dar nu e obligatoriu ca toti sa se priceapa la nivelul pe care-l doresc altii. In Romania persista timpenia asta: „Cine nu stie ca mine e sub mine”. In civilizatie e altfel. Ei variaza, noi stam ficsi.
Si eu ma simt extrem de pregatit in ceea ce fac. Si las modestia si spun ca sint foarte apreciat, inclusiv financiar. Nu stiu citi tineri la 28 de ani cistiga cit mine. Si sint suta la suta pe banii mei de la 20 de ani, adica de 8 ani. Asta nu ma impiedica sa le doresc si celor din jurul meu binele, dar, pur si simplu, asta trebuie sa intelegem, ca fiecare isi face viata singur.
George fii tare, nu renunta la deadline-uri :)
Spunea o fosta studenta ceva mai sus ca a luat 8 pe un proiect de 10 pentru ca a intarziat. Daca a intarziat si a inceput deja buletinul de stiri la radio sau Jurnalul la TV proiectul nu mai e nici macar de 8. Nu mai exista.
Cat despre parteneriatul student – ziarist profesionist, cred ca trebuie ca fiecare care incearca jocul asta dublu sa-si asume pierderi planificate. Ca sa nu credeti cumva ca nu inteleg, am lucrat in radio timp de 4 din cei 5 ani de facultate, cu consecinte normale asupra notelor.
Tin sa mentionez ca era facultate de Fizica, eram singurul din an care lucra si laboratoarele erau CHIAR obligatorii.
Uneori deadline-urile nu sunt respectate nici de profesori, desi nu are relevanta observatia mea in cazul asta.
Despre ”jocul” de pe e-mail : Initiativa este puerila. Un fel de ”moama, mi-a dat nota mica, sa vezi ce prostii o sa scriu pe ziduri”. Lasand la o parte inutilitatea gestului, aici apar intrebari serioase cu privire la mentalitatea ‘tinerilor’ romani. Nu am multe sperante pentru generatia din care fac parte insa stiu ca exista destui oameni deosebiti in ea care vor face ceva. Mereu a fost asa. Nu a existat nicio generatie ”stralucita”. Depinde de fiecare daca vrea sa fie printre cei despre care se scrie sau printre ”carcotasi”.
Apropo : Lumea a tinut cont de ”initiativa” ?
George,
am intrat in pamant de rusine, ca studenta, cand am citit postul tau. Din pacate, sunt de acord cu tine. Si in generatia mea am simtit, dar si mai mult la colegii mai mici o aversiune incredibilia fata de propriii colegi si fata de profesori.
Eu cred ca la baza comportamentului usor salbatic (fiecare pentru el, eu impotriva lumii, facultatea e o jungla) sta calitatea umana. Facultatea nu e gradinita sau mamica sa te invete cum e cu bunul simt si nici companie multinationala sa investeasca bani si timp in „team-building-uri”. Trebuie sa aduci de acasa bun simt si fair-play.
Cred ca ar ajuta ca profesorii si cat mai multi stundeti sa nu taca, ci sa ia atitudine de cate ori se intampla ceva in genul cazului semnalat de tine. Intreaba-l de fata cu toata lumea cum a putut sa faca asa ceva! Faptul ca ai scris pe blog este, pe cat de jenant fata de toti cei trecuti prin FJSC, pe atat de util: aflam si noi si poate macar o parte din cei cu porniri de nesimtiti isi vor schimba comportamentul, vazandu-se trimisi la colt.
Sunt departe acum, nu stiu ce ecou are cazul asta, dar sper ca stiu toti profesorii si toti studentii despre acest individ si mesajul lui de doi lei vechi.
Cat despre termene limita, cred ca nu avem ce discuta. Un student sa negocieze sau sa faca fite cand aude de termene limita trebuie luat peste picior. In liceu cum a supravietuit? Intrebarea e retorica, stiu cum se iau note in invatamantul romanesc. Dar chiar si trecerea Bacalaureatului si a examenulul de admitere ar trebui sa-i fi format oricarui student gustul pentru examene pe date fixe. Proiectele nu fac exceptie.
Nu ca nu as fi intarziat vreodata cu o predare, dar imi asum asta, ca un adult. Nu suntem perfecti, nu ne te trezim in ziua examenului, preferam sa mergem la munte in loc sa lucram la site, dar stai drept cand iti iei o nota mica.
Aduc si eu exemple in favoarea pastrarii cursurilor (sa le spunem) IT de la FJSC. Aveam colegi care nu trimisesera un email in viata lor. Care nu stiu diferenta dintre o adresa de email si un website. Si bat la tastatura cu un deget. Nu toti studentii coboara din copacul cunostintelor despre computere, unii vin din orase mici sau nu au avut computere acasa, majoritatea au terminat profilul uman.
In locul tau, George,… vai si amar de studentul ala! Ii chemam si parintii la scoala! Si daca erau din alt oras ii sunam si le explicam ce face fiul lor. Si daca asta nu il va schimba pe el, macar ma va face pe mine sa ma simt bine.
Si stii ca ma bate gandul sa predau la FJSC peste ceva ani? Cred ca ma vor porecli „Nazista”!
Ce urat…Sa fim sinceri, domnule profesor, n-ati fost prea iubit nici de grupa noastra (in anul II, cand faceam INTERNET) atunci cand ne-ati facut terci site-urile. Dar asa am inteles si noi ca nu erau bune de nimic (majoritatea) si am inghitit in sec. Eu una am fost chiar rusinata cand am inteles gresit numarul de pagini si m-ati apostrofat (chiar si pe blog ati amintit de asta). Dar am remediat problema in timp util, iar bombaneala am lasat-o pentru acasa. Nu v-am iubit atunci, ce-i drept (dovada micile altercatii pe blogul de fata, prin commenturi), dar in viata mea n-am conceput asa ceva!!!
Ati dovedit de multe ori ca puteti fi ori cel mai dragut prof din lume (cand noi ne faceam treaba si totul mergea), ori cel mai antipatic (cand nu ne-a pasat de nimic, dar acum va inteleg atitudinea). Cu toate acestea, daca este sa cer cuiva un sfat profesional, atunci ma gandesc, printre alti profesori, si la dumneavoastra.
Vorba lui Constantin, unii chiar au prea mult timp liber. Si se comporta copilareste, intr-un mod care nu numai ca va jigneste, ci ii pune in cea mai proasta lumina posibila. Admir faptul ca ati ascuns detaliile care ar identifica faptasul, dar de ce? De ce sa nu fie expus? Daca tot a organizat un concurs public, ce rost are sa ii protejati identitatea cand el v-a facut ce v-a facut?
Inca o data … JENANT!!!
Iar la faza cu deadline-urile sunt de acord. Ma oftic de mor cand stau nopti in sir sa termin proiectele la timp si vad ca alti colegi obtin amanari chiar de saptamani intregi. Si suntem punctati la fel. Nu zic sa moara si capra vecinului, dar daca e regula, sa fie pentru toti! Mi s-a intamplat sa nu respect, la randul meu, niste deadline-uri, si atunci m-am bucurat de exceptiile facute de profesori, dar sustin totusi ca trebuie sa invatam sa respectam niste termene…
Oh doamne, nu pot sa cred ca comeva a fost in stare de asa ceva. Este prima data cand intru pe blog-ul asta, sunt studenta in anul I la jurnalism, (ID) si stiu cum sau comportat colegii mei la examene si sincer ma mahneste teribil sa vad ce ii poate duce mintea pe unii. No comment.. oribil de ce a putut fi capabil respectivul colg.
Andra, scuza-ma ca-ti zic, dar cum ai intrat la FJSC scriind „sau comportat”? Sau, si mai precis, profesorii de la FJSC ce faceau in timpul examenului de admitere?
Deşi mă bucur că există atîtea comentarii, acest subiect a atras mai multă atenţie decît merită. Pe mine mă bucură doar că există activitate cerebrală la studenţii de astăzi, chiar dacă ea e consumată pe concursuri prin e-mail cu înjurături pentru profi, nuvele SF cu personaje inspirate din lumea FJSC, caricaturi agăţate pe panoul decanatului. Ei sunt oamenii cu care vom construi România, deci să ne purtăm frumos cu ei.
De aici pînă la consideraţii privind modul de predare, dotarea, proporţia de lucruri practice din cursuri etc. e cale lungă.
Atît timp cît încerc să fac tot ceea ce fac cît mai bine, atît timp cît nu mă destabilizează faptul că, din 60 de studenţi de la ID, numai 5 au ştiut că 9×3 fac 27, atît timp cît mai pot dormi noaptea, deşi puţin, atît timp cît mai ajut un student-doi cu o lucrare de diplomă sau de dizertaţie, atît timp cît sunt şi plătit uneori pentru eforturile pe care le depun, înseamnă că mai există viaţă.
Puţină, dar există, chiar dacă se va termina şi ea la un moment dat.
eu cred ca s-a exagerat mult prea mult cu „concursul” asta. Era o gluma pentru Dumnezeu…nu as fi postat daca n-as fi vazut commenturi de genul „jenant” „Oh doamne(…) nu pot sa cred ce ii duce mintea pe unii(…) oribil” „initiativa este puerila” si clasicul „unii au prea mult timp liber”…Pentru toti in parte am acelasi raspunso-intrebare: Ma scutesti?…ori suferiti de studentie si de maturitate, cand in liceu va bateati cu creta si aveati glume de genul „vezi ca e o talpa pe tavan”…ori v-ati nascut ocupati si posomorati , iar in liceu ieseati din clasa doar cand era alarma de incendiu. Acum revenind la subiect: dl. profesor a avut dreptate…termen limita e termen limita…eu am fost printre fericitii care au dat la timp pagina de ziar, dar am primit niste critici mai sinistre decat zambetul lui CTP. Iar mailul nu a fost decat o gluma…buna, proasta cui ii pasa? Eu sunt revoltat de postul Andressei…Nu prea ai fost sufletul bairamelor la viata ta nu-i asa? Iar „nazista” ar fi o porecla foarte blanda. Imi sustin colegul in continuare cu initiativa si cu mailul si cu concursul lui cu tot, iar cui nu-i convine dau cadou carti de cate 4 de pagini fiecare (…”caci cine cunoaste, stie”). Cristi, Grupa V , An I
e grav daca te ataci in halul asta. atitudinea asta dramatica are in spate o energie pe care ar trebui sa o canalizezi pe plan profesional. cand o sa iti vad figura la tv o sa bag siteul asta in fav.
pana atunci ar trebui sa iti bagi capul sub un jet cu apa rece sa te trezesti si vezi ca in juru nu e totul asa de trist in romania. in plus daca nu iti convine esti liber pentru dumnezeu. astia care va tot revoltati, go wild prin alte tari de soare pline.
love yaaaaaa
ps: o comenta cineva pe gagica care a scris „sau” legat. eu stiam ca se scrie „mâine” dar deh..oi sti eu prost.
Gabs, cît adevăr… Aşa e, să se mai ducă frustraţii de pe aceste meleaguri. Hai că ţi-am publicat singurele tale trei paragrafe din viaţă, Columbeanule, tre’ să dai de băut, moşule! BRB.
Aşa este, Cristi Masculan. O glumă nevinovată, demnă de adulţi la o universitate din România, o glumă potrivită educaţiei româneşti, orizonturilor unui tînăr român din secolul 21, demnă de viitori jurnalişti care vor informa publicul. Sunt mîndru de studenţii mei, ei mă fac să nu fac eforturi pentru a trăi aici, pentru că ei nu vor mai mult, nu cer decît minimul de sub genunchiul broaştei şi ştiu să citească.
Proclam dansul din buric drept metodă de predare europeană, conformă cu Declaraţia de la Bologna. România is cool, Ceauşescu rules (azi e 26 ianuarie), pionierii erau lame…
DND.
Trist dom’le, trist…
Studentii FJSC nu se respecta intre ei, dar sa respecte profesorii. Sunt gelosi, nesimtiti, ii ataca pe cei care isi vad de treaba lor. Stiu un student din anul 1 care nu a mai venit la cursuri dupa ce si-a cunoscut colegii. Stiu boboci care se vaitau ca sunt agresati verbal si moral de colegii de grupa(da da…aia cu tupeu si cu fite). Asa ca nu ma mai mira nimic in FJSC. Bobocii ma sperie. Nu spun ca anul meu(al II-lea) e mai breaz. Sunt rai. Nu am vazut atata rautate. Parca ar fi lupta pe viata si pe moarte.
Eu m-am inscris de o eternitate in proiectul cu radioul pentru studenti. Dl Badau a zis ca ne anunta. Si inca asteptam sa ne anunte. La interfata m-as fi bagat, dar mi-e ca ma cam depaseste partea tehnica.
Daca am spus nemultumiri legate de studenti, nu inseamna ca profesorilor le tin in totalitate partea. Am avut in acest semestru o seminarista care a venit de 3 ori la seminar(si a mai recuperat inca o data). Noi am asteptat-o de fiecare data. In putinele dati cand a venit ne-a cerut destul de mult desi nu parea a fi fost informata despre ce s-a predat la curs. Pe langa asta, nu a respectat nici sala de curs, fumand.
In general respect profesorii, dar sunt cativa de-ale caror metode de a se face intelesi ma indoiesc uneori.
A falfai, a germina, a coace :)
Sa vedem, solutia ideala: Studentii admisi la buget (macar ei) ar trebui sa semneze un contract in care sa se angajeze sa nu se angajeze. Adica sa „se lege cu legamant de sange” (riscul pierderii locului in facultate) ca n-au ce cauta in presa „de zi cu zi” si „reala”, cel putin pana dupa anul doi. De ce?
Unu: n-au habar de nimic, indubitabil, indiferent de cat „talent” si „vana” ar da dovada. Aveti o sansa unica de a invata DE LA ZERO ce trebuie si cum trebuie facut in meseria asta. Practicati CUM TREBUIE si CE TREBUIE pe bancile facultatii, e singura voastra sansa de a asimila meseria la nivelul standardelor profesionale. Si, poate, singura sansa pentru presa romaneasca pe ansamblu, de a iesi din mocirla. Opriti-va din barfit si clevetit, nu mai sunteti la gradinita sa dati vina unul pe altul si sa va plangeti la mami si la tati. Aveti totul la indemana, de la oameni pregatiti, pana la echipament adecvat. E perfecti? Da’ bien-sur ca nu! Da’ de cand egzista dom’ne, perfectiunea asta? Un’ se da, cu cat si pe unde? Hai sa acceptam, totusi, cu un mic efort, ca „nu e nimeni perfecti ca noi”. Singura sansa de a practica ce se invata in teorie e acolo: la ziarele facultatii, idem pt. radio si TV. Aaaa, nu exista? Inventati-le. Faceti-le obligatorii! In „afara” (la facultatile din „Vest”) e de neconceput sa fie altfel. Vreti colaborare profesor-student? „Apasati aici” – si la propriu si la figurat.
Doi: daca s-ar duce in presa din primul an, „bobocul jurnalist” ar invata exact ce nu trebe’ sa faca, avand in vedere ca „jurnalismul real” la noi e cam, hmmm, „galben” sa-i zicem, patat rau de tot si nu doar „in fatza” :) Tare-as vrea sa n-am indoieli la acest capitol si sa-mi dovedeasca cineva, oricine, ca gresesc. N-o sa uit niciodata de prima mea lectie de „jurnalism real” cand, venind in vacanta de vara dupa primul an la FJSC, m-am prezentat, entuziasmat si inflacarat, cu doua articole la ziarul local din „muncipiu'” meu. Prima intrebare: „da’ unde-i opinia ta?” WHAT??? Indraznesc sa sper ca s-a mai evoluat putin de la acel nivel (au trecut totusi ‘fo sap’spe ani de la acel episod, oops did I say that out loud?). In anii de dupa absolvire am fost departe de tara, chipurile sa ma specializez „si mai tare” pt. profesia pe care speram s-o practic, candva, cu cinste si onoare. Din pricina „evolutiei” vietii personale am ramas departe de casa si de profesie. Dar inima mi-a fost mereu acolo, la oamenii pe care i-am iubit si cu care am legat prietenii pe viata, la lucrurile pe care visam sa le infaptuiesc alaturi de ei, „la intoarcere”, ca „jurnalist de tip nou” in presa post-comunista. Am facut, ani de-a randul, eforturi sa citesc presa romaneasca pe internet. Din pacate, eforturile s-au rarit din ce in ce mai mult, pe motive de greata. La inceput eram „flamand” de stiri de-acasa si asteptam cu inima la gat sa fiu martor, fie si de la distanta, la o revolutie pe care o consideram inevitabila, a presei romanesti. Ce vis frumos! Poate am ramas eu idealist (sigur!) dar nu vad, taica, o evolutie semnificativa la capitolul calitate, d-apoi o revolutie. Exceptii – da, profesionisti de valoare (dintre care si unii fosti colegi, spre bucuria mea), bien-sur. Macar atat tot e de apreciat, ca valori avem, romanii e creativi si cu har, dar cat de putini razbesc!
Am crescut, mi-am dezvoltat, cum s-ar spune, o piele mai groasa si mai rezistenta la vicisitudinile balneo-climaterice ale vietii, asteptarile s-au mai domolit. Realizez ca revolutia e mai usor de imaginat decat de realizat, in conditiile mercantile ale societatii moderne „pe profit cu orice pret”. Si in „afara” prevaleaza acelasi fenomen, mai ales aici in SUA. Standardele descresc, servitutile si dependetele de tot felul sporesc, integritatea se estompeaza vazand cu ochii, sub pretextul presiunilor „publice” de tot felul. Pentru asta putem da, pe drept cuvant, vina pe institutii si patroni, corporatii si interese, nu zice nimeni ca nu-i asa. Dar daca extindem asteptarea de a fi dezamagiti si acolo unde ar trebui, de fapt, sa inceapa speranta, adica in scolile de jurnalism, FJSC sau altele, taica, e de rau!
De-aia vin si spun, amintindu-mi de una dintre cartile „mai de suflet” a anilor meu de liceu: „A falfai, a germina, a coace!” Adica, in traducere: colegi jurnalisti (consacrati sau in devenire), dascali si invatacei: daca nu vi se falfaie de starea de lucruri, puneti niste seminte acolo, mai de calitate, la germinat pe unde puteti, da’ mai cu grija, ca poate doar-doar o creste ceva mai bun pe undeva, la un moment dat, indeajuns de viguros si sanatos macar pentr-o recolta. Macinati bine, framantati si ce iese puneti in test, poate s-o coace mai bine ca scuturaturile de pan’ mai an :) Poate, cine stie, rumegand doar calitate, i-o da lumea de gust si s-o obisnui sa consume numa’ ce-i bun. Sanatate!