(P) În căutarea cîrciumioarei perfecte 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

(Parteneriat)

Restaurantul era complet gol. Într-un colț, se auzeau înfundat șușotelile chelnerilor. S-au pus în mișcare cînd am intrat. Ne puteam așeza oriunde, dar am ales o masă de două persoane. Doi chelneri erau lîngă noi: el nota comanda noastră și ea debarasa masa în funcție de paharele și tacîmurile de care urma să avem nevoie. Evident, servirea s-a făcut repede. Nu era muzică, nu erau oameni în jur. Mă gîndeam că așa ar trebui să fie un restaurant, pentru că de zgomot ai parte în rest. Vedeam nedumerirea de pe chipului iubitei mele, așa că i-am dezvăluit: închiriasem restaurantul pentru acea seară. Așa văzusem eu în filmele americane. Vraja s-a destrămat cînd a intrat un cuplu de vîrsta a doua și s-a așezat la o masă de lîngă noi. Am rîs amîndoi.

Am hălăduit prin cîrciumi

Am fost printr-o groază de restaurante românești și străine.

M-am confruntat cu prețurile la suta de grame, cu meniul zilei care nu conținea ce scria pe tabla neagră, cu o așteptare de două ore a mîncării, cu chelneri care mi-au vărsat cafeaua în poală, cu fețe de masă cu pete ancestrale, cu loc la masă lîngă toaletă.

Am intrat în restaurante la ora deschiderii și am fost printre ultimii care au plecat din alte restaurante. Am petrecut ore întregi în anumite restaurante și am plecat după 15 minute din altele. Am făcut rezervări care nu au fost onorate și am găsit masă liberă în restaurante în care se făcea rezervare cu o lună înainte.

N-am avut niciodată o rețetă de alegere a restaurantului perfect. Am găsit locuri bune din vorbă în vorbă, prin căutări pe net și am mers și după fler. Am fost păcălit de multe ori și am avut surprize plăcute de cîteva ori.

Cu ochii în patru

Și totuși, ce trebuie să urmărești cînd vrei un locșor numai bun să iei masa, să ai o întîlnire serioasă sau să sărbătorești o vîrstă alături de prieteni?

Locul. Îmi place să explorez dar uneori am găsit localuri bune chiar în cartier. Unul dintre cele mai tari a fost o bombă din Drumul Taberei, unde chelnerul știa ce vreau în funcție de cum mă uitam la el. Mîncarea era cum mă așteptam, berea era rece, vinul era servit old school în frapiere din aluminiu. Dar am descoperit și restaurante chinezești, vegetariene, indiene, cu profil marinăresc, american și slow food. E în funcție de ce simți în acea zi: vrei doar să mănînci sau vrei să descoperi? În primul caz, mergi într-un loc verificat, cu atît mai bine dacă e aproape de casă, vei scuti transportul. În al doilea caz, fă o filtrare a căutării pe un site specializat.

Curățenia. Oricît așa vrea să experimentez, n-aș intra într-o speluncă insalubră, pentru că țin la sănătatea mea. Adesea nu poți vedea ce se întîmplă în bucătăria stabilimentului, așa că mai bine protejează-te. Dacă văd mese nedebarasate și chelneri care stau degeaba, nu intru. Dacă bucătarul-șef tocmai stă la o pauză de țigară lîngă o intrare lăturalnică și se scobește în nas, nu intru. Dacă observ că i-a scăpat chelnerului furculița din mînă în drum spre masă și el o șterge de pantalon și o pune la loc, nu intru.

Zgomotul. Restaurantul este pentru mîncat, băut și discutat. Dacă vreau meci de fotbal, merg într-un pub. Dacă vreau muzică tare, merg în club. Restaurantul nu este un loc de distracție multifuncțional. Nu-mi plac locurile în care nu te înțelegi om cu om la masă din cauza știrilor care-ți urlă din televizoarele cu plasmă sau din cauza radioului dat la maximum. În Franța am experimentat prima oară liniștea restaurantelor și de atunci sunt fanul ei.

Faima. Nu mă impresionează cronicile sforăitoare, prefer păreri sincere și argumentate pe forumuri sau site-uri specializate. Îmi mai place ca un restaurant să fie activ în social media, să fie deschis, vesel și colorat. Dacă primesc rapid un răspuns la o întrebare simplă pe Facebook, atunci acela e un restaurant deja bun. Face excepție restaurantul de marcă, cu un chef renumit, cu preparate de artă, loc în care oricum n-aș putea intra decît foarte rar, din cauza bugetului limitat.

Prețul. Eh, mai puțin important… Glumesc, evident că este una dintre cele mai importante condiții pentru a alege un restaurant bun. Cu toții vrem un loc cu scoruri nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar totul se compensează. Ai curățenie, atmosferă bună și liniște? Atunci normal că vei scoate bani din buzunar în concordanță cu ce ți se oferă! Dar există soluții. De curînd am aflat de Killthebill.ro, primul dining club din România ai cărui membri au reduceri de 20%, 25% sau 30% la zeci de restaurante (deocamdată din București, dar se pare că vor să se extindă și în țară)”. E simplu: comanzi cardul de pe site-ul lor și explorezi lista restaurantelor. Unele vor să-i suni înainte ca să-i anunți că mergi la ei cu acest card, altele nu. Partea șmecheră este că acest card îți oferă reduceri de 20, 25 sau 30% din nota de plată. Sunt detalii la ei pe site. Din octombrie, voi începe să explorez și eu lista de restaurante din rețeaua Killthebill.

Alegerea unui restaurant nu-i lucru de șagă. De la un zîmbet al chelnerului pînă la recomandările lui din meniu, de la floarea de pe masă la modul în care-ți toarnă vinul în pahar, de la denumirile preparatelor la felul în care a pus bucătarul mîncarea în farfurie, sunt mici detalii care-ți fac explorarea mai frumoasă. Pînă la urmă, mersul la restaurant în oraș e și un joc, nu numai o modalitate de a-ți potoli foamea.