(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Tocmai am aflat că Mihai Eremia, profesor de drept şi legislaţie în facultatea noastră, a murit aseară. A făcut un atac de cord.
După Arie Grunberg Matache, Sorin Stoica, Dan Focşa şi Dionisie Petcu, Eremia este al cincilea profesor care a predat la noi şi care pleacă definitiv dintre noi.
Dumnezeu să-l odihnească!
Despre prof. dr. Mihai Eremia
Născut la 11 noiembrie 1956, la Giurgiu
Doctorat ştiinţific: Doctor în Drept al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Drept
Activităţi academice şi ştiinţifice:
• Referent ştiinţific în comisiile pentru acordarea doctoratului ştiinţific ;
• Consultant ştiinţific în cadrul Centrului de Drept Constituţional şi Instituţii Politice, coordonat de profesorul universitar doctor Ioan Muraru;
• Referent ştiinţific al unor cursuri universitare, manuale universitare, studii şi articole de specialitate.
• Expert la MEC pentru Comisia de acordare a burselor de studiu în străinătate
Domenii academice şi ştiinţifice de cercetare:
– Teoria Generală a Dreptului;
– Sociologie Juridică;
– Filosofia Dreptului;
– Drepturile omului în Europa;
– Dreptul media;
– Drept constituţional;
– Drept Internaţional Umanitar;
– Metodologie juridică
A publicat numeroase cărţi, studii şi articole de specialitate în ţară şi în străinătate.
Vorbiti serios????!!! Mi se pare greu de crezut si imi este greu sa spun ca a fost, desi as vrea sa spun este, un profesor si un om deosebit… DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!!!
Cand e slujba de inmormntare?
Încă nu se ştie cînd e înmormîntarea, dar voi anunţa pe blog cînd voi afla.
Multumesc pentru raspuns! Am vorbit cu o colega despre lucrarea de diploma pe care o facea cu Dl. Profesor si nu stia cum sa procedeze in continuare. Dvs. ce credeti?
Nici eu nu ştiu cum să procedeze, dar nu asta este important acum.
Da, e adevarat ca nu asta este important acum… Important e ca am pierdut un alt profesor deosebit! se pare ca cei buni pleaca repede dintre noi…
Nu e chiar aşa, pleacă şi cei răi dar aceia nu ne interesează.
Si asta e adevarat! Numai ca in momentul in care auzi astfel de intamplari, realizezi ce usor poti sa treci tu sau cei dragi „to the other side”!
Noi ii spunea Ieremia… La examenul de drept, un coleg i-a dat un curs in loc de foaia de examen. A luat nota 8. Profesorul a preluat intamplarea ca anecdota si le-a povestit-o si altor serii ca o ilustrare a faptului ca „nu e chiar asa de al dracului”.
De la Ludmila, prin YM:
„Miercurea trecuta cand am fost la curs era atat de haios, ca intotdeauna, de altfel. Si ne-a intrebat cand vrem sa chiulim o lectie… inainte de vacanta sau dupa, si noi toti am spus ca dupa iar el a fost super tare si ne-a zis, ‘ei, dar saptamana viitoare(adica poimane) ma prefac si eu ca am treaba si nu pot sa ajung la curs, ca poate se intampla ceva intre timp…’
Se pare ca n-a mai trebuit sa se prefaca.
Dar eu sincer sunt de-a dreptul socata.
Culmea ca zilele astea, fara sa vreau am vorbit cu foarte multa lume despre Eremia… pe diverse teme.”
am ramas fara cuvinte. sincer… am crezut ca e o gluma proasta la inceput. nu pot sa cred! si totusi… se pare ca asta e… un profesor bun, extraordinar.Dumnezeu sa il odihneasca in pace.
E foarte complicat cînd moare cineva cunoscut, dar nu foarte apropiat. Apar regretele că nu ai stat mai mult de vorbă cu acea persoană, că nu ştii mare lucru despre ea…
Mi se pare sinistru ca atunci să se pună în mişcare maşinăria zvonurilor, intrigile etc. Şi e foarte meschin gestul de „a merge la înmormîntare” numai pentru a le arăta celorlalţi că „îţi pasă” şi că, vezi-doamne, eşti tare credincios şi-ţi recunoşti nimicnicia în faţa morţii.
Comentariul meu este: nu pot sa postez nici un comentariu…
lucrarea de diploma mi se pare ceva ingrozitor…daca george ar muri maine, ati intreba ce se intampla cu notele de la cultura internet sau cu site-urile voastre de la smeinar??? eu daca as muri maine, ar suna-o seful meu pe mama sa ii ceara editorialul pentru numarul asta?
Reacţia cu lucrarea de diplomă. Dacă acel om nu a contat în nici un fel, sigur că nu te gîndeşti decît cum te va afecta asta pe tine.
Eu as vrea sa merg la inmormantare ca sa arat ca a fost un profesor iubit de studenti.
Era o persoana atat de vesela si prietenoasa!
Imi pare asa de rau ca s-a dus…
Bianca, după cum am mai zis, comentariile sunt moderate pentru că de multe ori au apărut injurii şi spam. După ce dai Submit la comentariu, apare un mesaj care te informează despre moderare.
Dumnezeul sa-l ierte…
Dumnezeu sa-l ierte! Intr-o oarecare masura mi se pare ipocrizie sa vrei sa mergi la inmormanatarea unui om pe care nici nu l-ai cunoscu bine….dar pe de alta parte e omenesc sa-ti pese. E vorba de mila. Daca s-ar organiza intr-un fel lucrurile sa mergem cat mai multi („cu facultatea”) …cred ca ar conta. ptr familie…ptr el
Cu siguranţă voi anunţa în caz că se va organiza ceva.
Sunt de acord la partea cu ipocrizia. Dar nu are rost acum să ne gîndim la asta, ci la dl. profesor şi să încercăm să ni-l întipărim în minte aşa cum era – surîzător, dornic de discuţii, mereu politicos…
Şi eu m-am gîndit ca şi Bianca, ce vor spune cei din jur cînd nu voi mai fi, cum se va schimba lumea din cauza asta. De asta sunt disperat să las cît mai multe semne şi lucruri originale în urmă. Chit că asta înseamnă nişte amărîte de articole în presa specializată şi cîteva însemnări în cyberspace.
Acum am aflat si parca m-a lovit cineva cu o bata in cap. Nu pot sa spun ca l-am cunoscut foarte bine, dar cred ca este o pierdere pentru toti. Sa-i fie tarana usoara.
Ce straniu. Si eu am reactionat la fel si am zis ca este o gluma proasta. Ce pacat! Simteam nevoia sa spun si eu ceva…desi nu am prea multe de zis… Oricum, odihneasca-se in pace!
Ce chestie, Bianca! Normal ca te intereseaza si te afecteaza personal daca dispare profesorul care iti coordoneaza lucrarea de diploma (oricum nu eu sunt cea in cauza) si mai ai doar o luna si jumatate pana la predarea lucrarii!!! Se vede ca nu esti in an terminal si nu ai cum sa fii pe aceeasi lungime de unda cu noi…
Anyway, unii dintre noi l-au cunoscut mai bine, altii mai putin. Eu mai putin. Nu mi se pare deloc ca am avut o reactie ingrozitoare, ci doar realista si nu m-am ascuns dupa ce ar trebui sa spun sau sa simt in aceste momente.
Si oricat ne-am stradui sa lasam ceva in urma, daca nu suntem oameni de conditie superioara sau atinsi de geniu, lumea ne va uita dupa o mica perioada de timp! Asta e! Eu m-am obisnuit cu ideea, incercati si voi!
Dumnezeu sa-l odihneasca!mare pacat!chiar era un om de milioane.singurul curs la care am fost a fost al sau.la inceput pt prezente.apoi pt prezenta dumnealui.incredibil de trist…:((
tu,alina,probabil ca vei fi uitata destul de repede,deci e bine ca te-ai obisnuit cu ideea…
Natalia, nu cred că e locul şi cazul să ne ironizăm.
Bineînţeles, să te gîndeşti la lucrarea de diplomă este o reacţie „normală” în această lume „normală”. Ştiţi şi voi că normalitatea este relativă.
Cineva spunea azi că profesorul ei coordonator de doctorat se roagă zilnic să termine doctoratele pe care le coordonează la timp, pentru a nu lăsa datorii pe lumea asta şi pentru că vrea să plece su sufletul împăcat. Deşi este cît de cît sănătos…
Am aflat printr-un telefon primit de la un coleg. Eram in oras,pe strada si m-am oprit in mijlocul drumului. Evident, prima mea reactie a fost sa spun ca e o gluma proasta, dar apoi, cand am intels ca e adevarat, am ramas inmarmurit. Pur si simplu fara nici un fel de replica. Nu pot realiza inca. L-am admirat mult pe acest om. Culmea este ca sambata, pe cand eram la targul educatiei, l-am intalnit. Era la fel de vesel, surazator si volubil ca de obicei. Vreau sa mi-l amintesc astfel…Dumnezeu sa-l odihneasca!
Eremia a fost intai de toate OM si apoi profesor. Iar asta e mare lucru. Vorbea cu noi, ne intreba de sanatate, ne dadea voie sa mai chiulim si nu vroia decat sa intelegem ce-i cu materia lui, nu sa tocim ca niste disperati. Ne oferea sfaturi in orice problema, inclusiv in tot felul de tampenii administrative in locul secretarelor. Si punea in tot ceea ce facea mult suflet.
e foarte trist cand moare un OM.
Sunt socata si dezamagita…E tare trist cand un om care mai avea multe de spus se stinge atat de subit…Nu am sa inteleg niciodata cum se face ca primii care ne parasesc par a fi mereu cei mai plini de viata, mai buni, mai calzi…e trist…Eu sunt deja anul IV si nu mai aveam ore cu dumnealui, dar saptamana trecuta m-am gandit la el…Trecusem pe langa un om, un necunoscut…si am zambit. Mi s-a parut ca semana cu Profesorul Eremia…felul in care pasea…usor apasat, un pic leganat, cu mainile la spate…zambitor de parca nu ar fi avut nici o grija, de parca toata lumea ar fi fost a lui…Asa mi-l voi aminti eu pe Mihai Eremia…acum lumea chiar e a lui! Dumnezeu sa-l odihneasca!
De 1 Martie ne-a adus martisoare la cursul de Drept Constitutional. Mi s-a parut un gest foarte frumos, mai ales ca a avut cate un martisor pentru fiecare fata. Nici mai mult nici mai putin.
Raman cu amintirea unui profesor care a tinut foarte mult sa se faca inteles si sa fie cat mai aproape de studenti.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Treaba cu mărţişoarele îmi aminteşte de prof. Matache, care făcea la fel de 1 martie. Eu le ofer bomboane studentelor de 1 martie. Iată, aşa va zice lumea şi de mine, există totuşi o consolare.
I have no idea what to say. He just seemed such a great teacher and man! RIP, I guess this is the best choice.
Eu am terminat facultatea de cativa ani. In anul 1 am facut cu dansul sociologia juridica. Nu pot spune ca l-am cunoscut forte bine, dar era destul cat sa plang cand am auzit vestea.
M-am gandit cat de mult conteaza sa ai suflet. Cand eram in scoala erau cel putin 4-5 pentru care nu cred ca s-ar fi varsat o lacrima (de catre studenti)… Si pana la urma de ce trebuie sa fii nesuferit si chiar grosolan cand tot ce ramane in urma e amintirea? Pe a dansului o voi pastra pentru totdeauna ca pe a unei persoane extraordinare, cu un suflet cum rar intalnesti, apropiat de studenti, cu o rara dorinta si pofta de viata.
Nu cred ca pot sa merg la inmormantare. In general sunt o persoana foarte emotiva si as vrea sa pot pastra in minte chpul sau surazator, asa cum l-am vazut ultima data, acum 2 ani.
Dumnezeu sa il odihneasca!
Scuze daca am facut greseli de scriere, sunt la serviciu si in mare viteza, nu am timp sa ma verific.
Nu pot sa cred… Am vorbit cu el nu de mult… Un om intre oameni. O persoana deosebita, cu o abilitate de comunicare data numai celor alesi. Si acum a fost ales sa vorbeasca cu Altcineva. Dumnezeu sa-l odihneasca. Prea repede, prea in primavara…
De la Catalin, prin Andressa:
„Nu o sa merg la inmormantare. Nu imi plac de loc. O sa beau insa o bere pentru omul si profesorul Mihai Eremia. Pentru ca a ceva in urma. O jovialitate rationala, inteligenta si modesta.”
Regret, George, dar e al patrulea.Primul a fost Dan Focsa.Cred ca si tu ai facut economie cu el.Mihai Eremia…Mihai n-a murit.A plecat in vacanta un pic mai devreme.Cam prea devreme, poate.Sa zambim pentru el.A fost un om prea vesel, prea senin, pentru lacrimi.
Aşa este, şi l-am uitat şi pe Dionisie Petcu, şi el mi-a fost profesor. Bănuiesc că am avut tot timpul în minte pe profesorii care mi-au devenit colegi.
Oricum, este trist că i-am uitat deja. Oare cît va dura pînă-l vom uita şi pe Eremia?
Am jucat pt dom’ profesor !
Astazi a avut loc un meci intre Jurnalism si Istorie. In ciuda faptului ca am disputat meciul in 4 oameni (cu un om in minus) am reusit sa castigam cu 48-40. Aceasta victorie o dedic profesorului Mihail Eremia, profesorul meu preferat! Am jucat cu gandul la el si se pare ca de-acolo de sus ne-a purtat spre victorie.. pt ca dragostea noastra fata de dumnealui a fost reciproc impartasita si de catre prof. Eremia. De-asta a fost si asa de indragit de catre studentii sai…
Maine.. un ultim omagiu celui care a fost prof. Eremia si pe care il vom pastra in amintirea noastra toata viata!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
PS: Comentarii interesante.. in ce priveste lucrarea de diploma, sincer, mi se pare un lucru infantil si incapacitate de adaptare. Totul merge mai departe si se rezolva.
Despre ipocrizie… nu este deloc.. un om al carui curs il audiai de placere (te duceai ca la teatru sau spectacol) nu merita sa nu ii aduci un ultim respect.
Iar Natalia.. si mai mare dreptate are..
eu nu sunt la drept, sunt la filosofie si am apucat sa fac un semestru TGD cu domnul Eremia…si dintre toate fosilele de la noi din facultate carora le pasa doar de ei, este cred singurul prefesor caruia ii pasa de elevi(dansul si domnul Morar), este singurul…era singurul deschis la minte, „care nu manca oameni” la examene, care te captiva prin felul in care preda, prin cat de haios era la cursuri si mereu gata sa te ajute, cel putin cu un sfat…cred ca toti cei care au auzit vestea au crezut initial ca e o gluma proasta….cum, era asa plin de viata?nu se poate!!!
…multe se simt..putine se pot spune…Odinneasca-se in pace
am inteles ca azi la ora 12 va fi inmormantat la biserica „Ianu cel nou”, nu sunt sigura de corectitudinea informatiei(undeva pe langa Mihai Bravu)
O colegă profesoară spunea ieri, la Drept, în faţa sicriului: „Dar de ce nu dau capacul jos, să-l vedem şi noi?” Incredibil cît de lucizi pot fi unii în astfel de situaţii!
Din păcate pentru ea, Eremia nu era cel din sicriu, ci cel care a fost prezent la Târgul Educaţiei sîmbătă şi cel care a ţinut cursuri postuniversitare pînă seara tîrziu şi cel care o suna pe soţia lui pentru a-i spune că mai întîrzie puţin pentru că cursanţilor le place cursul…
Omagiu profesorului Eremia:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail-Constantin_Eremia
Niciodata nu e prea tarziu sa exprimi ceea ce simti, acum am vazut pe site stirea si imi pare extrem de rau. Domnul profesor a fost coordonatorul lucrarii mele de licenta, am terminat in 2004. Si in afara exceptionalei sale pregatiri profesionale, la nivel uman, mi s-a parut a fi o persoana extraordinara, mereu plin de buna dispozitie, disponibil sa te ajute. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Azi, la sfarsit de 2008, vi-l mai amintiti pe Profesorul Mihai „Jeremy” Eremia ?
Coincidenţă sau nu, azi m-am gîndit la el cînd eram la facultate, pornind de la nişte poveşti triste ale unei colege. Nu ştiam că i se spunea „Jeremy”.
Jeremy era un apelativ complice al studentilor de la drept. Americanism care i se potrivea comportamental, dar si academic – zambitor, deschis, foarte larg cultural…pe de alta parte, o sursa extrem de credibila pentru mediul academic american. Cuvantul lui avea greutate in evaluarea unei facultati americane.