(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
Bogdan mi-a trimis săptămîna trecută un mail în care mă întreba ce cred despre furtul organizat al subiectelor la testele naţionale de către cei de la Adevărul. Era revoltat de faptul că reporterul s-a dat mare că a ajutat la siguranţa naţională şi că a demascat lipsa de grijă a celor din Ministerul Educaţiei.
Eu nu sunt de acord cu Bogdan. Desigur, orice investigaţie jurnalistică care se realizează pe căi ilegale este de condamnat. Dar trebuie ţinut seama de context. Este vorba despre o ţară în care se pare că cele mai simple lucruri sunt foarte complicate. Este o ţară în care se cheltuiesc bani aiurea (vezi refacerea periodică a trotuarelor ce nu trebuie refăcute). O ţară în care marii corupţi sunt invitaţi la talk-show-uri televizate, unde sunt daţi drept exemplu de oameni de afaceri de succes (vezi becali, sov etc.). Iar atunci cînd se cheltuiesc bani pentru o cauză care priveşte într-adevăr ţara (deşi nu era nevoie de milioane de euro ca să păzeşti nişte amărîte de foi cu subiecte), este uitat un lucru de bază: factorul uman! De fapt, factorul român.
Jurnalistul de la Adevărul a făcut un lucru pe care-l putea face orice cetăţean: a intrat în sediu, s-a dat drept profesor şi i s-a dat drumul înăuntru. Bănuiesc că dacă portarul (probabil un pensionar care făcea de pază) ar fi întîmpinat rezistenţă, ar fi fost înduplecat cu vreo 50 de mii de lei vechi. Echipamentul de supraveghere, alarmele, detectoarele, imprimantele superdotate se aflau DUPĂ nea Vasile, portarul. Românul. Mioriticul. Credulul care nu-şi închipuia că trebuie să legitimeze un profesor, un „domn profesor” cu facultate, un docent intangibil, incapabil de fraudă.
Ceea ce a făcut reporterul se practică frecvent în lume. Să nu uităm că ziariştii de la Sun au intrat în castelul extrem de bine păzit, unde urma să se celebreze căsătoria prinţului Charles. Au putut abandona undeva o geantă, ca semn că se poate, dacă vrei cu adevărat.
Deci, din punct de vedere jurnalistic, aceasta nu este o investigaţie, la fel cum jurnalism nu este nici filmarea cu camera ascunsă. Dar, într-o ţară unde nesimţirea este afişată şi prezentată la rang de normalitate socială, acestea sunt metode foarte eficiente.
Iar dacă jurnalismul are ca menire demascarea neregulilor din societate, ce alte metode sunt mai bune decît cele folosite de cei care produc astfel de nereguli?
Bogdan despre cazul Adevărul.