Îmi iubesc țara vorbindu-i corect limba 5


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Am așteptat terminarea iureșului online patriotic, a furtunii de sezon din social media, a mărturisirilor precipitate, pentru a mă întreba: eu îmi iubesc țara? Așa cum am învățat cînd eram mic, mai întîi trebuie să definim termenii.

1. Țara

Îi cunosc granițele cît de cît, dar ele nu mai sunt relevante de cînd suntem în UE. Paradoxal, cu cît se vorbește mai mult despre destrămarea visului uniunii europene (intenționat cu minuscule, pentru a arăta caracterul generic al expresiei), cu atît mă simt mai european. Dacă aș avea bani, aș călători cu buletinul în țările UE (apropo, cîte sunt?), ca să respir la fel. Pentru mine, este esența utopiei numite UE.

2. Cultura

Nu știm nimic despre limba dacă, am creat uneori copiind, am fost originali mai mult prin abordare decît prin creație… Cultura românească e atît de rară astăzi încît o prețuim la Cannes și la concursurile de tip reality show din Italia. E o zonă cețoasă, în care nu putem pătrunde decît cu lanterna lecturilor și studiilor aprinsă.

3. Limba

Ei, măcar asta putem spune clar că definește o țară. Dar ce țară este aceea în care vorbești un hibrid de limbă, cu atît de multe influențe anglo-saxone, cu o avalanșă de calcuri lingvistice a căror unică justificare este că “sună bine”?

Încerc să vorbesc și să scriu zilnic în limba română. Nu sunt habotnic, îmi place să îmbogățesc limba țării mele prin împrumuturi din alte limbi, acolo unde nu există un echivalent românesc. Scriu cu diacritice ori de cîte ori pot din punct de vedere tehnic, așa cum și francezii scriu cu accente. Vreau să înțeleg de unde vine o regulă gramaticală sau alta, intru pe DEX Online ori de cîte ori am un dubiu, mă feresc de etimologia populară.

În capul meu, nu-ți iubești țara dacă:

  • ești de părere că “locație” are ca principal sens “loc”
  • nu folosești corect “decît” și “doar”
  • folosești anglicisme în mod nejustificat
  • crezi că “ad-hoc” înseamnă “pe loc” sau “improvizat”
  • te încurci mereu în “i”-uri la “membri” și la “copii”
  • nu faci genitiv-dativul corect
  • spui “my bad” în loc de “e greșeala mea”
  • ș.a.m.d.

Și nu, nu-ți iubești țara dacă singurul tău argument pentru folosirea romglish-ului este că limba este “un organism viu”. Acel organism viu suferă dacă-i grefezi părți pe care nu le tolerează.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5 gânduri despre “Îmi iubesc țara vorbindu-i corect limba

  • Nu pot posta cu diacritice, de pe acest calculator

    Sunt bucuroasa sa citesc un asemenea post. Mai mult sunt bucuroasa sa vad ca, atunci cand nu stii, fara rusine, intrebi( Victor). Nu am citit prea multe texte de pe acest blog, insa imi pare important a avea si o postare de la care sa pornim cu dezbaterea pe urmatoarea tema : ” De ce / Cu ce ma ajuta a vorbi corect limba mea” . Exclus din posibilele raspunsuri pe acelea ce fac referire la a obtine o nota mare in liceu, la BAC, la facultate ori pentru ca ajuta la serviciu, in cazul celor ce redacteaza si lucreaza cu cuvintele( ! cacofonie, gresala mea ca nu am timp sa caut un substitut). As vrea sa stiu daca mai exista oamneii( si exista, cu siguranta) care considera ca vorbirea corecta intr–o limba anume, apeland la DEX, in caz de necesitatea, mai are un beneficiu : FORMAREA GANDIRII. Spre exemplu, stiu ca sunt multi( ma includ si pe mine, pana in urma cu vreo luna de zile) cei care nu inteleg de ce nu este corect forma verbala VROIAM. Dar eu, fiinta rationala, daca gandesc ca imperfectul vb. “a vrea” este “vream”, iar cel al vb. “a voi”- voiam, imi pot forma o gandire, o minte agera, astfel incat de ma dumiresc si in cazul acestu hibird, voiam? Asta e doar un exemplu. Pertinent sau nu. Poate, poate e un punct de pornire pentru viitoare posut-uri( corect si posturi, dar eu inca ma abtin), aici, pe blog. :)

  • Nu pot posta cu diacritice, de pe acest calculator

    Am citit destul, dupa ce l-am postat. Mea culpa. Am ceva corectii de facut, pe el.
    *Mai mult, …
    *sa vorbesc corect limba mea?
    *oamenii
    *in caz de NECESITATE
    *nu este CORECTA
    *incat ma dumiresc
    *hibrid, VROIAM

  • cosmina dinu

    Subscriu! Am devenit plictisitoare corectându-mi prietenii compatrioţi utilizatori de rom-engleză. Dar una dintre cele mai tari expresii care a iesit din aceasta schimonosire lingvistică este “Avem un gol comun” :)))) “AMIN pentru asta!” am completat eu.
    Norocul meu este că merg des pe la ţară şi vorbesc mult cu “oameni needucaţi”. E o adevarată încântare în orice colţ al ţării. Şi atunci mă simt foarte româncă, cu dimensiune culturală si origini, tot tacâmul.