(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 0 min)
Un mic „secret”: componenţa comisiilor se stabileşte zilnic, înainte de începerea probei, prin tragere la sorţi. Singurele elemente care rămîn la fel sunt sălile şi afişele de pe ele cu numărul comisiei. Deci, nu există comisii „bune” şi „rele”. Criteriile sunt aceleaşi, toţi profesorii au mai făcut asta de zeci de ori şi chiar vrem studenţi în anul întîi.
Sunt absolut convinsa ca va doriti studenti, dle profesor. Am avut marea placere sa va vad chiar in „actiune”. Am luat o nota decenta, deci ideea ca sunt o persoana frustrata o excludem. Si sunt de acord cu dvs, generatia actuala este penibila. Dar mai am o idee legata de persoana dvs si de profesorii de la FJSC, in general. Consider ca nu ati putea sa gasiti un candidat bun nici daca ar veni un geniu la examen. Va intreb acum: a luat cineva 10 la proba orala vreodata in istoria acestei facultati ? Ma indoiesc. De ce ? Pentru ca: 1. subiectele sunt imbecile si modul de notare aberant (parere impartasita si de alte cadre didactice de la FJSC si de majoritatea studentilor… or fi multi prosti.. dar chiar toti, nu cred) si 2. pentru ca deja, dupa cum se vede in comentariul dvs, sunteti mult prea „sus” pentru un amarat de 18-19 ani, recent absolvent de liceu, care are tupeul sa vrea sa se faca jurnalist. A, si as avea mai avea o intrebare… Cam la ce mari publicatii au activat profesorii de la FJSC ?
(Nu am scris cu greseli, nu ascult manele, sunt din generatia noua si ma consider un jurnalist bun, in devenire foarte bun. Am premisele pentru a primi un raspuns din partea dvs ?)
Da, s-a luat nota 10 la oral. Acum doi ani, cel puţin, dar şi „pe timpul meu”.
Subiectele cer lucruri de bun-simţ. Imbecil e cel care afirmă că subiectele sunt imbecile fără argumente. Prin aceste subiecte, căutăm potenţial de jurnalist/comunicator care ştie limba română şi cum se transmite o poveste semenilor, dar şi cum să convingă.
Sigur că sunt mai sus de un absolvent de liceu, că de aia mi-am tocit anii să iau diverse grade. De aceea pot afirma cu mîna pe inimă că absolvenţii de liceu din acest an sunt dezastruoşi.
Profii FJSC au scris şi scriu cam la toate publicaţiile din ţară. Eu scriu acum la Evenimentul zilei şi TVmania, Brăduţ e şef la NewsIN, Psatta lucrează la Graffiti BBDO, Daniela Zeca Buzura e directoare la TVR Cultural, Toni lucrează la Info Pro etc. De fapt, nu există publicaţie/post de radio/post de televiziune unde să nu fi lucrat/colaborat profii de la noi.
Nu e nici o problemă dacă asculţi manele, dacă eşti negru sau evreu, român sau bulgar. Fă-mi o naraţiune cu momentele subiectului, un portret şi convinge-mă de ceva şi eşti al meu.
Draga Cineva, draga George,
ma amestec si eu in discutia voastra – daca nu supar – mi se pare important ce se vorbeste aici..
– intai de toate, Cineva, ar fi frumos sa iti stim numele – nu de alta, dar nesemnarea articolelor e o practica prea raspandita si nu prea fair (daca tot vrei sa devii o/un bun(a) jurnalist(a)..)
– apoi, George, trebuie sa spun ca am citit atent si m-am amuzat copios la articolele tale despre admitere: e umor aici, asta e clar, si recomand studentilor sau candidatilor sa aiba si ei mai mult umor: sa fie mai putin crispati la interviurile cu comisia si mai generosi in aprecierile pe care le fac in legatura cu profesorii; pentru ca, draga Cineva, George chiar nu e atat de „sus” cum ar parea din articolele de pe blog; articolele sunt, pur si simplu, scrise bine: au umor si mai au o doza pesimism suficienta sa te prinda; e bine sa tii cont de ele, dar nu absolutiza concluziile lor; adica, studentii de azi nu sunt nici mai buni nici mai slabi decat cei de altadata; astfel de coparatii sunt superflue, nu ajuta la nimic; studentii de acum sunt, pur si simplu, altfel; ei sunt produsele unei altei lumi
– si, cu asta, ajung la George: sa stii, imi pun si eu problemele astea, pentru ca si eu constat aceleasi lucruri la examene si la clasa; insa, spre deosebire de tine, eu cred ca problema reala nu e diferenta dintre generatii; ASTA E UN MARE MIT! intotdeauna, generatia instalata social si profesional va dispretui generatia care aspira la pozitiile ocupate – generatie care, la randu-i, isi va face un obiectiv din a-i provoca si contesta pe cei dintai.
deci, suntem la fel
problema reala, zic, e alta: cum comunicam cu cei care vin acum; cum ne adaptam discursul, subiectele, metodologiile de predare, cazuistica, instrumentele la nevoile si cerintele celor care vin
aici, George, eu nu vad nimic nou: sa recunoastem, in invatamantul romanesc nu s-a inovat nimic dupa 90
sentimentul meu e ca, din start, le refuzam studentilor sansa de a-si spune povestea
Bogdan, nu te aştepta de la toţi să aibă „tăria opiniunilor” online (dragi candidaţi, din ce ce operă literară este acest citat).
Conflictele dintre generaţii există în orice epocă şi ele sunt cele care determină polemicile şi construirea de lucruri noi.
Cînd spun că aceşti candidaţi sunt slabi, vreau de fapt să spun că nu sunt vii. Sunt făcuţi din plastic, cabluri USB şi ketchup. Şi puţin Coelho.
Dacă la cursuri sunt nevoit să nu punctez cultura generală, la admitere refuz să încetez să cer momentele subiectului din „Sobieski şi românii”, un portret neclişeizat şi două-trei argumente amărîte despre o problemă socio-culturală.
George,
sunt absolut de acord cu tine; eu spun doar ca mi se pare ca accentul trebuie pus altundeva
diferenta dintre punctele noastre de vedere este urmatoarea:
– pe de o parte, tu te plangi de calitatea candidatilor (si, deci, si a noilor studenti)
– pe de alta parte, eu ma plang de calitatea absolventilor
Si insist, asta e problema reala a invatamantului romanesc: traseul asta de patru ani dintre admitere si absolvire, traseu in care studentului nu i se intampla nimic care sa il modifice fundamental (de altfel, observatia e valabila si pt liceu)
tu, George, spui ca studentul vine deja mort, e mort de-a gata la intrarea in facultate
eu, dimpotriva, spun ca studentul e asfixiat incet-incet de cursurile, de silabusurile si de metodologiile inapoiate, primitive, neadecvate din facultate
prin urmare, grav mi se pare nu ca studentul e ignorant si semi-analfabet in anul I; grav e ca absolventul e astfel; si, stii bine, mass media dau pe dinafara de astfel de oameni: sunt peste tot: in presa scrisa, in tv, in departamentele de PR
in definitiv, George, studentul ma plateste
de aceea, eu ii dau dreptul sa spuna: Bogdan, eu vin la tine „Becali”, tu fa-ma „Traian Ungureanu”!
(iar daca studentul iese cu licenta de profesionist mass media si nu e asa, atunci eu am o problema
Bogdan, inteleg ca predai. Unde? Si inca o intrebare: nu-i asa ca nu prea ai idee ce si cum se preda la fjsc? (imi cer scuze dk gresesc)
Brăduţ, Bogdan a făcut Automatică şi Filozofie şi acum predă la ASE. Am stat împreună în aceeaşi cameră de cămin în Leul mic şi am lucrat împreună la unele proiecte. Mai poţi citi despre el la http://www.evado.ro.
o bila alba pentru „cineva” din partea mea. imi plac cateva idei si le pot aprecia fara a ma incurca intr-un detaliu atat de putin important precum un nume.
si eu ma intreb cum se face notarea si mai ales cum respecta profesorii un barem atat de obscur cu atata acuratete incat se ajunge la o nota precum x,77 sau alte variatiuni pe aceeasi tema (da am citit post-ul despre cum se dau notele, dar inca nu imi e clar modul in care masurati gradul de creativitate si expresivitate si nici cum hotarati sa ii acordati canditatului 0,99 si ce a facut diferenta ca sa nu ii dati 0,98).
cat despre bunul simt despre care vorbeati ma intreb de ce nu l-am regasit si la profesorii sau la alti angajati ai acestei institutii. inca de la inscriere am fost tratati ca ultimii oameni (unde ni s-a reprosat ca nu avem ceea ce ii trebuie unui jurnalist, dar venind din partea unei doamne care avea atat de multe probleme nu doar cu conceptul de comuncare si relatii cu publicul, dar si cu bunul simt dupa cum spuneam, nu m-am simtit prea jignita) si constat cu tristete ca nici profesorii de la proba orala nu sunt mult prea diferiti. De la glume total nepotrivite, reprosuri si argumente ce tradeaza o lipsa acuta de logica si pana la incapacitatea de a formula o intrebare la care chiar sa poti raspunde, care sa te arunce intr-un dialog si nu sa te faca sa ramai mut gandindu-te cine sunt oamenii aia din fata ta si ce relevanta mai are examnul asta si toata munca ta daca ei sunt oamenii care iti vor fi profesori, le-am vazut pe toate in cele aproape 2 ore pe care le-am petrecut in sala. si revenind la bun simt ma intreb cum se incadreaza in acest concept comportamentul doamnei care a preferat sa vorbeasca la telefon in loc sa ne asculte. in plus acelasi personaj mi-a raspuns indignat la o intrebare, dupa ce asteptasem politicos 2 minute si ceva sa isi termine ideea lipsita de sens, o intrebare pe care o pusesem oarecum in gluma, de altfel singurul mod in care puteai reactiona in cazul de fata la ineptiile pe care mi le servise, prin: „Tu sa taci. Acum vorbesc eu!”, desi nu a mai avut nimic de zis mai apoi. Mi se pare stupid ca acest examen devine momentul de glorie al unor oameni frustrati. Da sunt de acord ca ei sunt acolo in calitate de examinatori, ceea ce din pacate inseamna ca sunt avizati si ca beneficiaza de o putere nelimitata, dar asta nu le da dreptul sa profite de aceasta putere pentru a demonstra unor copii (pt ca asta suntem) ca detin o inteligenta fermecatoare si ca sunt cu mult deasupra lor si ca ii pot lua la misto in orice moment. Doamnei Madalina Paxaman (sper din tot sufletul sa nu gresesc numele doamnei din comisia 5, in ziua de 7 septembrie) ii multumesc pentru rasul incantator si replica „era si un banc cu asta” cu care ne tot intrerupea in timpul examenului, precum si pentru ca mi-a aratat o alta realitate si ii urez multe conversatii placute pe viitor, poate chiar mai placute decat cele telefonice si cele pe care le-a purtat astazi cu colegele de comisie, in timp ce niste copii (mai mult sau mai putin mediocrii- sa lasam viitorul sa decida asta) incercau sa isi demonstreze calitatile si sa isi decida viitorul. domnule George Hari Popescu va doresc numai studenti pe masura celor pe care ii meritati si poate din cand in cand va faceti timp sa vorbiti si cu cei mai amarati care mai fac cate o greseala de gramatica (greseli poate mai putin flagrante decat cea de pe foaia de examen din acest an in care acordul gramatical al subiectului cu predicatul lipseste cu desavarsire). cine stie poate daca puneti mana de la mana toti cei ce detineti o asa inteligenta si va hotarati sa o impartasiti pe viitor numarul lor (al celor mai putin binecuvantati) va fi din ce in ce mai mic.
Mă întreb în ce măsură ar trebui să ne uităm mai întâi la noi înşine înainte să aruncăm nonşalant şi dispreţuitor păreri despre o întreagă generaţie. Îmi voi permite desuetudinea de a susţine că, deşi un profesor se grăbeşte să-şi considere aprioric viitorii studenţi nişte proşti, atât acel profesor, cât şi instituţia căreia îi deplânge viitorul trebuie să rămână un model. De ce anume, rămâne de văzut. Din perspectiva unui alt profesor – e drept, dintr-o cu totul altă instituţie – filmul admiterii la FJSC arată astfel: o programă superbă al cărei fond lipseşte cu desărvârşire, o dată a examenului stabilită (sau cel puţin comunicată) în stilul “don’t call us, we’ll call you” şi o atmosferă de examen profund neprofesionistă. De la lipsa unor liste centralizate de bun simţ cu numele candidaţilor şi repartizarea pe săli (sau poate a alerga din etaj în etaj şi din uşă în uşă chiar înaintea examenului face parte din test), până la prezenţa în sală a unor personaje cel puţin ridicole, care, de pe piedestalul de tânăr preparator se simt datoare să-şi ameninţe încă ne-studenţii că “o să vă întâlniţi voi cu mine şi în anul I şi în anul II şi în anul III”, asta în timp ce candidaţii încep deja să piardă şirul momentelor subiectului, pentru că întreruperile continuă nestânjenite: se mai spune un banc la catedră, mai sună un telefon… Şi totuşi poate nu este la fel de grav ca atunci când primeşti un subiect de limbă română în care, stupoare, cerinţele formulate de autorii înşişi conţin erori de limbă. E greu de crezut că, până şi la FJSC, subiectul multiplu cere verb la singular…
Dar să nu uităm, vine şi mult-temuta probă orală, unde, desigur, “momentele subiectului din “Sobieski şi românii”, un portret neclişeizat şi două-trei argumente amărîte despre o problemă socio-cultural” ar fi nişte aşteptări cel puţin rezonabile. Cu o condiţie esenţială, însă : să apuce candidatul să exprime cele de mai sus. Tânăra domnişoară preparator revine în forţă : îşi dă coate cu o colegă, îşi aminteşte constant că ce aude seamănă cu un banc (pe care n-a apucat probabil să-l spună în timpul probei scrise, aşa că ce mai contează că întrerupe candidatul după numai două propoziţii ?), consideră că naratorul şi autorul sunt în mod necesar unul singur, dar alege să-şi formuleze opinia într-un limbaj cel puţin de maidan (“auzi ce prostie, păi cum să te confunde celălalt personaj cu un copil al străzii, mă uit aşa la tine şi-mi pari ceva mai îmbrăcată decât un aurolac”) şi îşi începe consecvent fiecare comentariu (nepermis de dese) cu “AR FI TREBUIT să zici că”, ca şi cum candidatul ar da de fapt un test-grilă cu o singură variantă de răspuns. La un moment dat se pune în discuţie până şi sexul controlorilor din autobuz, care, după părerea domniei-sale, nu pot fi decât bărbaţi. Părere din nou exprimată ridicol de ritos : “ nu e veridic să zici că era femeie.”
Şi, culmea, la finalul acestei pseudo-examinări, găseşte de cuviinţă să arate moralizator cu degetul, acuzând candidatul de păreri fixe. După care, fără să fi făcut o singură însemnare pe parcursul celor 15 minute, îşi convinge colegele suspect de pasive pe tot parcursul acestui spectacol să fie de acord cu nota pe care o propune fără jenă cu voce tare (pe principiul că puterea e în mână domniei sale şi că nişte mucoşi oricum n-au cum să ştie că trei evaluatori înseamnă trei note individuale care nu se negociază) şi ajunge în mod misterios la o notă finală care se termină într-o zecimală improbabilă.
Asta în condiţiile în care candidatul poate chiar mai ştie câte ceva despre tehnica discursului, poate chiar a mai făcut câte ceva în aceşti patru ani despre care toată lumea pe-aici crede că i-a irosit, poate că a mai scris şi a mai vorbit, cunoscând dinainte criteriile de evaluare, aşa că se aşteaptă să le regăsească şi aici, poate că a învăţat ce este permis şi ce nu în timpul unei prezentări orale, poate ar fi fost un partener inteligent de conversaţie într-un context măcar la limita bunului simţ, poate că ar fi argumentat şi ar fi avut o naraţiune coerentă dacă cineva s-ar fi obosit să-şi închidă telefonul în timp ce vorbea. Şi, deşi a venit să dea examen aici pentru că a crezut că este o instituţie care îi poate rafina toate aceste abilităţi, dezamăgirea acestui prim contact va rămâne indiferent de rezultatul admiterii.
Poate nu a fost la fel la toate cele cinci comisii. Dar devine irelevant, dacă s-a întâmplat fie şi doar la una dintre ele. Nu ştiu cine este domnişoara în cauză. Din păcate, la acest examen ea este imaginea FJSC : lipsită de tact, de rigoare, de criterii, de profesionalism.
Ce îşi propune până la urmă acest examen ? Care sunt obiectivele lui ?
Dacă există un lucru care să vă îngrijoreze, nu cred că ar trebui să fie faptul că listele cu admişii sunt o ordonare de mediocrităţi. Ci că riscaţi, cu asemenea prestaţii, să îndepărtaţi exact candidaţii cei mai buni. Copiii care nici măcar nu vor mai ajunge să vă fie candidaţi, pentru că de obicei oamenii deştepţi au încredere unii în părerile celorlalţi.
„Mă întreb în ce măsură ar trebui să ne uităm mai întâi la noi înşine înainte să aruncăm nonşalant şi dispreţuitor păreri despre o întreagă generaţie. Îmi voi permite desuetudinea de a susţine că, deşi un profesor se grăbeşte să-şi considere aprioric viitorii studenţi nişte proşti, atât acel profesor, cât şi instituţia căreia îi deplânge viitorul trebuie să rămână un model. De ce anume, rămâne de văzut.”
Sunt de acord cu asta, de asta am şi făcut aprecierile pe blog. Ma cunosc şi cunosc generaţia mea şi pe aceasta (am o familie numeroasă).
„Din perspectiva unui alt profesor – e drept, dintr-o cu totul altă instituţie – filmul admiterii la FJSC arată astfel: o programă superbă al cărei fond lipseşte cu desărvârşire, o dată a examenului stabilită (sau cel puţin comunicată) în stilul “don’t call us, we’ll call you” şi o atmosferă de examen profund neprofesionistă. De la lipsa unor liste centralizate de bun simţ cu numele candidaţilor şi repartizarea pe săli (sau poate a alerga din etaj în etaj şi din uşă în uşă chiar înaintea examenului face parte din test).”
FJSC nu dispune de amfiteatre. Cele de la admitere au fost închiriate de la Poli, pe banii din taxe. Listele cu candidaţi au fost afişate vineri şi pe site şi pe geamuri. Din moment ce înscrierile nu se terminaseră, nu puteam şti cîţi candidaţi vor fi în total, deci cîte săli să închiriem.
La proba orală, nu mai este necesar să asculţi un candidat cu foarte mare atenţie ca să ştii ce poate, din moment ce ai mai auzit acea variantă de rezolvare a subiectuluui de zeci de ori. În plus, atenţia omului este distributivă. Eu chiar pot vorbi la telefon şi prinde şi răspunsul, la fel cum fac cînd scriu un articol în timp ce mă uit la TV şi vorbesc la handsfree.
Din păcate, viitoarea meserie nu va fi lipsită de greutăţi, întreruperi, nedreptăţi.
Cît despre celelalte atacuri la persoană, nu mă privesc, deci nu pot răspunde.
Trust us, cei buni nu ratează admiterea. Ca dovadă, studenţii pe care-i avem (majoritatea stau acum la uşă să ajute la îndrumarea candidaţilor la comisii). Sunt oameni care vorbesc corect româneşte, ajută dezinteresat, colaborează la ziare şi ne respectăm reciproc. Unii au luat note cu ,99 în coadă la admitere.
Dle Hari,
cred ca ar trebui sa fiti putin mai modest, mai ales ca asa cum spuneti dvs. scrieti in Ev zilei si in TVMania.
Daca ati fi scris in Harold Gazette sau, hai sa nu avem pretentii atat de mari, in Gandul sau ati fi lucrat la TVR Cultural sau daca v-ar fi chemat Paler, ati fi putut avea pretentii mai mari de la candidati.
V-ati pus vreun minut in locul lor? Ce s-ar fi intamplat daca civeva v-ar fi taiat aripile asa cum faceti dvs. si colegii dvs. din comisii. Eu nu cred ca v-ati nascut invatat sau ca ati fost un geniu si le-ati stiut pe toate, dar daca dvs. ati avut parte de profesori buni faceti si dvs. la fel.
Dar se pare ca nu aveti chiar deloc „stofa” de profesor pentru ca nu stiti chiar deloc sa daruiti doar cereti si in viata trebuie sa dai mai mult decat sa primesti.
Dle Flor, scriu despre tehnologie, atît mă duce capul. NU mă pricep la editoriale şi nici nu doresc să fac jurnalism de investigaţie. Semnătura dv. unde o pot găsi?
M-am pus în locul lor cînd am dat admitere compusă din 3 probe, din care una eliminatorie la limba străină şi una la cultură generală. Adaptăm admiterea la nou generaţie, dar asta nu înseamnă să ne relaxăm total şi să nu mai folosim un barem la oral. Nu vom renunţa la acest examen.
Nu mai faceţi aprecieri la calităţile mele profesionale, deoarece nu aveţi de unde să le ştiţi şi poate nici calitatea de a le aprecia.
Sunt Popescu pentru dv.
bine „Popescu”!
Imi demonstrati ca sunteti un Escu. Credeam ca aveti mai multa clasa dar se pare ca nu.
Semnatura mea nu o gasiti in nici un periodic, sunt un cititor de gazete care a fost curios sa afle de pe internet despre admiterea in diverse facultati in anul 2006.
Si asa cum dvs. aveti o parere buna despre dvs. tot asa pot sa-mi exprim si eu parerea despre calitatile dvs. profesionale sau cumva ati introdus cenzura si nu mai avem dreptul la libera exprimare.
Anul trecut am sustinut si eu acest examen. Am observat ca cei care au ceva de reprosat sunt cei care au luat o nota mica si care, probabil, vor fi respinsi.
Nu am auzit pe nimeni care a luat peste 7 la oral sa critice comisia. Sa deduc de aici ca toti cei care au luat nota mica au fost „maltratati” de profesori?
Asta este facultatea de jurnalism. . Iar proba de oral este argumentul ca meriti sa intri la FJSC.
dar nu uitati, dragii mei, facultatea este facultativa!
Hei, sper ca nu ma bag ca musca in lapte. Pot spune cum e admiterea la masterele FJSC si cum e George ca profesor. Am terminat o facultate particulara la care George a predat. Si pretentiile lui au fost de bun simt..si cu toate astea multi colegi l-au considerat exagerat.
George a predat si la masterul pe care l-am urmat si chiar daca am avut nota mica in final de curs spun ca nu a fost el vinovat…. am lipsit de la cursuri, am intarziat la predarea lucrarilor… si am ramas cu ceva in minte..cu mai mult decat aveam initial cand am intrat acolo…
Admiterea e alta poveste insa… am avut in comisie profe care NU aveau habar de subiectul pe care l-am prezentat si profe care nu cunosteau forma corecta a unor cuvinte tehnice cu toate ca predau o materie la care se foloseau…
P.S. George poate e mai acid din fire si cinic in glumele pe care le face… dar nu e prost cu siguranta si cine ii e student nu are de pierdut.
Si, pe cuvant de jurnalist, ca jurnalist sa fii coerent cand toata lumea vrea sa iti zica ceva sau pur si simplu discuta aiurea pe langa tine e un „must do”.
Vai, mulţumesc pentru aprecieri. Deci prost nu sunt…
Ei asta-i buna! Atata mai lipsea, sa predea Paler la FJSC. Sa-l vad eu cum ma invata sa fac un newsletter, un layout, un pliant, un afis, un flyer, sa-mi predea Internet si sa ma invete sa fac un site, apoi sa mai fac si un curs optional cu el, sa-mi explice ce-i cu realitatea virtuala, cu comunitatile virtuale, criminalitatea pe Internet si tot asa.
„Dar se pare ca nu aveti chiar deloc “stofa” de profesor pentru ca nu stiti chiar deloc sa daruiti doar cereti si in viata trebuie sa dai mai mult decat sa primesti.”, zice flor.
Treaba e ca profesorii le cer candidatilor sa treaca un amarat de examen de admitere, ca apoi sa le poata preda din cunostintele lor timp de 3 ani. Mi se pare mie sau se echilibreaza „a cere” cu „a oferi”?
Cu ce am ramas eu din toate comentariile astea rautacioase?
1. Intotdeauna altcineva este vinovat pentru esecul nostru.
2. Subiectele la examen sunt de rahat anul acesta. Anii trecuti nu erau, nimeni nu s-a mai plans in halul asta.
3. Profesorii sunt niste marlani nenorociti (cu George Popescu in cap de lista) care se trezesc dimineata si zic: „Hmm, abia astept sa mai dau niste note proaste astazi! Hahaha!”.
Daca i-ai intreba, orice profesor din facultate ar raspunde ca in fiecare an se coboara stacheta la examenul de admitere. Dar George e ghinionistul care are blog si il foloseste pentru a mai da cateva sfaturi „dragutilor” candidati, cel care accepta toate comentariile de prost gust (deci ce-i cu introducerea cenzurii?), care afiseaza pe site (ca asa ii face lui placere – nu ca ar intra in atributiile sale) repartizari, subiecte, bareme si, in curand rezultate.
George, iti pierzi timpul.
Am primit de la Mădălina Paxaman, prin e-mail:
Numele meu este Madalina Paxaman si sunt asistent universitar doctorand la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Ofer aceasta informatie pentru ca cei care vor sa mi se adreseze sa nu greseasca. Nu as vrea ca informatiile pe care candidatii le-au primit de la meditatori sa fie incomplete.
Am fost atacata direct si ma simt nevoita sa raspund. Nu vreau sa discut nivelul candidatilor din acest an. Mi se pare extrem de trist ca am avut candidati care nu au citit „O noapte furtunoasa”, candidati care nu
stiu sa faca acordul dintre subiect si predicat sau care nu stiu ce inseamna naratiune si o confunda cu portretul, candidate care nu stiu ce inseamna sa ai personalitate – poate ca asta spune ceva si despre
nivelul invatamantului liceal.
Eu, personal am ramas, dupa experienta admiterii, cu o mare suprinza. Candidatii nostri denatureaza adevarul si cand spun aceasta nu ma refer numai la faptul ca ei vad examenul de admitere altfel decat noi, ci ca pur
si simplu mint.
Iata ce mi s-a intamplat dupa ce am terminat proba orala din 7 septembrie: una din candidatele care s-au prezentat in fata comisiei din
care faceam si eu parte (daca e nevoie ii pot da numele) si-a permis sa spuna celorlalti candidati si studentilor de la usa, ca eu i-am schimbat nota.
Domnisoara sustine ca avea nota noua si eu i-am schimbat-o in sapte. Acesta este o CALOMNIE iar eu, pentru ca am dovezi si martori, voi lua masurile legale care se impun. Sper ca astfel tanara cu pricina sa invete prima regula in jurnalism: SA NU MINTI!
Asa ca, vedeti, stimati candidati, atata vreme cat se intampla asa ceva imi este foarte greu sa iau in considerare unele dintre parerile exprimate in aceste zile.
Acum as vrea sa ma adresez domnisoarei care m-a atacat: in primul rand, ar trebui sa va dati numele intreg pentru a va asuma responsabilitatea spuselor dvs. Practica jumatatilor de masura sau a dublului standard mi se pare ca nu va face cinste. In toata pledoaria dvs. nu ati oferit nici un argument viabil. Nu ati facut decat sa va lamentati (ati folosit chiar si motivul „niste copii de 18, 19 ani” care m-a facut sa zambesc) si sa incercati sa justificati, probabil, nota mica pe care ati obtinut-o. Atat si nimic mai mult!
Daca unii dintre candidati au fost intrerupti, aceasta inseamna ca ceea ce spuneau NU ERA VEROSIMIL, NU ERA COERENT iar modul in care se exprimau NU ERA CORECT!!!!!! Candidatii au fost opriti si depunctati
pentru ca AU CITIT!! In plus, o mare parte au depasit timpul alocat raspunsului (vezi nota de pe biletele de examen). Nu este suficient ca un candidat sa vorbeasca incontinuu spunand lucruri care nu au legatura cu subiectul. Nu este cazul sa ne repeziti, sa ridicati tonul sau chiar sa tipati la noi, sa incercati sa ne convingeti ca exista batranei de aprox. 45 de ani, ochi de culoarea verde-crud si ca sunetele care se aud intr-un bloc vin de la un baietel care se ascunde in fiecare noapte in boxa vecinilor si plange, ca in ochii unui personaj se poate citi dorinta de viata, nteligenta, viata trista si grea, ca privirea unui personaj este dubioasa, ca buzele altui personaj sunt de culoarea piersicii, ca nu este necesar ca o naratiune sa prezinte momentele subiectului, si pot continua aceasta lista daca doriti!).
Eu as vrea sa dau un sfat celor care doresc sa se pregateasca pentru concursul (atentie este concurs si nu examen) de admitere la FJSC: incepeti sa studiati serios si sa va pregatiti intr-adevar pentru un examen
deloc usor iar aceasta nu presupune numai niste retete invatate de la meditatori mai bine sau mai slabi pregatiti! Incercati sa va puneti sa curent cu evenimentele care se petrec in jurul dvs, incercati sa nu mai ganditi stereotipal (nu totdeauna scartaitul de roti inseamna accident, nu toti batraneii se numesc Mos Costache, au barba lunga si alba, viata nefericita si mizera, nu toate femeile sunt blonde etc.).
De asemenea, ii incurajez pe toti sa citeasca sugestiile oferite de Brosura iar domnul Popescu are perfecta dreptate, ele va sunt de un real folos.
Celor care vor obtine o nota care sa le permita frecventarea cursurilor la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii le spun ca greul abia acum
incepe!
Ne vedem la scoala! Succes!