(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
…pînă la ziua de salariu”. Poate la asta s-a gîndit autoarea articolului despre kitsch din Jurnalul naţional.
Autoarea m-a contactat acum vreo lună şi mi-a trimis cîteva întrebări despre kitsch online. Deoarece eu ştiam din şcoala generală că termenul se referă la imitaţii de proastă calitate ale operelor de artă, am răspuns la majoritatea întrebărilor din această perspectivă.
Termenul nu se poate aplica la Internet în sine, ca mediu de transmitere a informaţiilor, ci poate doar la site-uri de artă, care au pretenţia că oferă creaţii originale. El se poate aplica la publicaţii online în măsura în care ele intră în categoria creaţiilor artistice.
Autoarea s-a prins că nu e rost de citate din partea mea şi s-a dus (la recomandarea mea) la Alex Ulmanu, „sustinatorul unui curs de jurnalism on-line, Facultatea de Jurnalism, Univ. Bucuresti” (o fi el susţinător, dar predă şi cursul, la instituţia numită Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, din Universitatea din Bucureşti).
Este un alt articol cu temă forţată („trebuie făcut!”). Unii jurnalişti nu înţeleg că, dacă în timpul documentării subiectul acela care părea genial devine neinteresant, poate fi abandonat. Ei bine nu, ei trag de păr, întind pelteaua, fac din rahat bici.
Acest articol este tras la temă precum unele definiţii de rebus care n-au legătură cu subiectul principal.
Spicuim:
– „Limbajul, formatele tv, site-urile cotidienelor, spoturile publicitare, literatura se adapa din estetica de a minti.” Presa în sine are printre finalităţi estetica minciunii, din moment ce prezintă o realitate trunchiată, încadrată în şabloane, iar informaţiile trec prin filtrul gîndirii autorului.
– „Kitschul ar insemna experienta de imprumut si senzatii contrafacute… Cu alte cuvinte, kitschul poate fi definit drept o forma estetica de a minti.” Baudrillard nu ar fi fost de acord cu aceste afirmaţii şi ar fi spus că un simulacru nu are de-a face cu minciuna.
– „Internetul e o lume virtuala care o reflecta pe cea reala. Si care este populata de oameni reali, chiar daca uneori ei isi asuma alte identitati.” (Ulmanu) Corelînd această afirmaţie cu definiţia kitsch-ului, deducem că Internetul în sine este kitsch, fiind o imitaţie fadă a realităţii. Însă Internetul nu reflectă lumea reală, este o lume re-creată, o copie transfigurată a societăţii, dar care se bazează pe reguli diferite de cele din „realitatea cunoscută”.
Acestea sunt cele mai importante puncte care ar putea demonstra că articolul nu putea lua în discuţie o eventuală noţiune de „kitsch online”. Pierre Levy, Sherry Turkle, Jakob Nielsen – iată cîteva nume de autori care ar fi putut face parte din bibliografia din faza de documentare a jurnalistei.
aha, deci nu ti-a placut tie si mi-ai trimis-o mie, cum ar veni :). mi-ai dat ceva de lucru, pentru ca a trebuit sa ma documentez ca sa raspund la intrebari. am citit despre kitsch si am aflat, de exemplu, ca termenul nu se refera doar la imitatiile de proasta calitate ale operelor de arta (de fapt, alea nici macar nu sunt kitsch – nu tot ce e imitatie, chiar si de proasta calitate, e kitsch :) ). Este putin fortzat, intr-adevar, sa intrebi daca kitsch-ul este o marca a tabloidului, dar pina la urma problema poate fi abordata si din perspectiva asta.
Ce ma deranjeaza la comentariul tau, insa, este ca scoti din context o afirmatie de-a mea si tragi o concluzie total straina de ce spun eu acolo, adica “Internetul e o lume virtuala care o reflecta pe cea reala. Si care este populata de oameni reali, chiar daca uneori ei isi asuma alte identitati.” Daca imi aduc bine aminte, intrebarea viza un fel de comparatie intre cantitatea de kitsch din lumea reala si din cea virtuala, iar eu am explicat, prin fraza de mai sus, ca cele doua nu pot fi disociate asa usor. Ideea, asadar, exprimata in continuarea citatului respectiv, era ca si in lumea virtuala si in cea reala exista kitsch. Concluzia pe care o tragi tu dupa ce ai citat doar primele doua fraze din fragmentul respectiv e total pe langa.
Eu nu am criticat citatul tău, ci l-am folosit ca să-mi argumentez ideea că Internetul în sine poate fi considerat kitsch, din punctul de vedere al definiţiei de bază a termenului.
Autoarea s-a referit însă la… de fapt la ce s-a referit? :-) Ea a dorit să arate cititorilor că poate exista kitsch în site-urile informative, dar din articol nu reiese asta. Ea amestecă în articol mai multe abordări ale temei.
Citatul tău rămîne în picioare. Din punctul de vedere al mass-media, Internetul reflectă realitatea, pentru că site-urile informative au, în majoritatea cazurilor, acelaşi conţinut ca şi în variantele tipărite, pentru că ele sunt suport de reclamă etc.
Stimate Domn, v-as fi recunoscator daca mi-ati posta aici (sau pe mail-ul victor.ciutacu@jurnalul.ro) un link, macar unul, din opera dumneavoastra in prea de oriunde din lumea asta.
As vrea sa am o baza de comparatie.
Cu multumiri anticipate,
Victor Ciutacu
Redactor Sef Adjunct JN
Iată, acest blog este un astfel de link. În rest, sunt un cititor pasionat de presă de calitate şi în timpul liber explorez diversitatea oglinzii digitale, fie ea de birou sau portabilă.
george.popescu@evz.ro
Multumesc pentru lamuriri.
Brăduţ, crede-mă că şi eu m-am documentat, acesta fiind un pas obligatoriu în procesul de emitere a opiniilor. Există şi o anumită voluptate a documentării, mai ales cînd dai de lucruri noi, de abordări originale, de creaţii inovatoare. Sunt atît de multe lucruri de aflat într-o viaţă… Ca să nu mai vorbim de următoarea viaţă…
Nu o sa comentez articolul …pentru ca ai comentat tu si cu Bradutz, destul. A ba da, un singur lucru o sa zic: Grrrr…..
Cat domnului Ciutacu: Dumneavoastra nu cititi si EVZ? Hmmm… Sau nu cititi ziarele deloc din lipsa de timp? :-)
Ar fi trebuit sa citesc vreo opera inaltatoare in evz si mi-a scapat?
În nici un caz! Nu citiţi decît JN! În fond, e liderul ziarelor serioase…
O arata cifrele. Cel putin deocamdata…
Asta spuneau cifrele prin iulie, dar să vedem după Crăciun şi Anul Nou :-)
Unde as putea gasi si eu clasificarea oficiala a unui ziar serios sau neserios, cine hotaraste ce ziar e serios sau nu, si mai ales cine spune ca JN face parte din aceste 2 categorii?
Pana la urma a scris si fata aia un articol varza si inutil ca era si ea plictisita, fara bani si astepta salariul. Castiga si ea o paine cinstita. Macar nu o face prin a-l lauda sau pentru a-l pupa in dos pe Felix, asa cum o fac majoritatea publicatiilor si televiziunilor din trustul Intact (si unele chiar din propria initiativa si in spirit de admiratie pentru conducatorul iubit).
Si vad ca devenit o obisnuinta sa va cautati numele ziarelor sau al vostru pe net sa vedeti daca va baga cineva in seama. E o boala care se ia de la Mircea Badea vad…si cred ca vine in mare parte din frustrarile personale.
Domnule Ciutacu, de fapt nu cititi nici macar JN nu-i asa?
Opere inaltatoare scrise de George? Pai domn’ Ciutacu’ George scrie pentru popor … nu pentru „criticii de opere inaltatoare”. Stiti …jurnalistii deservesc cititorii nu critica.
Si va atacati cam repede domn’ Ciutacu. :-D Mai incet cu adrenalina. Pastrati-o pentru Realitatea TV :-D
Marius, şi eu am acestă dilemă privitoare la presa de calitate. Din păcate, nu există aşa ceva în România. Presa în RO are drept unic scop profitul. Sigur, este o afacere, dar profesia de jurnalist era considerată la un moment dat drept una nobilă, fără scop principal lucrativ.
Vor trece mulţi ani pînă cînd vom avea un cotidian de tipul Le Monde, o revistă precum Time şi un site precum cel al lui The Guardian.
Presa de calitate se referă, în manualele de specialitate, mai ales la presa culturală, la presa de analiză, cea care trece de aspectele triviale ale vieţii de care se poate ocupa cu mare succes televiziunea.
De altfel, se pare că trebuie să ne asumăm locul 58 în topul libertăţii presei întocmit de RSF şi absenţa din primele 300 de locuri ale celor mai bune universităţi ale lumii. Asta ne este soarta, nu facem aproape nimic să o schimbăm. Acceptăm să ne călărească politicieni, foşti securişti şi actuali oameni de afaceri oneroşi, facem compromisuri la etică atunci cînd acceptăm şpagă şi cadouri ca să scriem despre anumite lucruri.
Cineva trebuie să facă şi asta. Ceilalţi pot candida la categoria „presa de calitate”.
Cristi, nu este nimic ruşinos în a scrie, indiferent despre ce şi în ce stil. Scrisul ne caracterizează ca fiinţe umane. Este însă ruşinos să fii într-un post cheie într-o redacţie şi să iei apărarea în public unui redactor înainte de a prezenta punctul de vedere al redactorului.
Este şi mai ruşinos să nu ştii să foloseşti Google.com, pentru a găsi detalii despre o persoană.
Cît despre cifre, din păcate în România publicul nu citeşte ziare pentru a se informa, ci pentru a se distra, iar concursurile şi tombolele organizate de anumite publicaţii adaugă multe cifre la numărul de cititori, fără ca aceia să fie cititori motivaţi sau avizaţi.
Să nu uit: Marius, nu am criticat autoarea articolului, ci modul de abordare a temei. Necazul este că studiez de vreo 5-6 ani fenomenul Internet şi tot ce ţine de realitatea virtuală. Tema articolului este de altfel foarte interesantă şi ar putea fi tratată mai departe.
Oare cat de bine inteles este cuvantul kitsch? Oare cat de bine intrebuintat este cuvantul kitsch? Si oare cati oameni sunt interesati de cate publicatii de calitate exista si care sunt acestea? Cam multi de…oare…hmmm…oare?
ce de ironii inteligente in limbajul de lemn al domnului ciutacu… opera, stimate domn popescu…opera!! ce internet? ce bloguri, tovarase? aratati-ne opera, ca altfel nu putem sa progresam in discutie… pai se poate!