(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 0 min)
Eu zic că ziua lui Ceaşcă. În fond, ce party tematic poţi face în baruri de ziua Unirii?
(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 0 min)
Eu zic că ziua lui Ceaşcă. În fond, ce party tematic poţi face în baruri de ziua Unirii?
Atunci hai la Muzeul de Istorie … nu de alta, dar sa mai afle si tinerii astia (generatia care duce tara de rapa) putina istorie si putin adevar despre comunism – daca exista.
Un party care le faciliteaza tinerilor timizi „unirea” cu tinere fara prejudecati.
cu siguranta unirea. pentru ca, in definitiv, ceausescu nu are [nu a meritat?] o bautura alcoolica botezata cu numele-i poIAtic.
În fond, unde sunt tricourile cu Ceaşcă? M-am cam săturat de Che Guevara. Că oricum, suntem uniţi în cuget şi-n nesimţiri.
Ah, am uitat: LOL.
:)))) Chiar ca. Pe langa canile cu Dracula si pixurile cu Eminescu, am putea vinde si tricouri cu Ceasca si asa am mai face un ban la buget, ca sa aibe guvernantii de unde fura mai mult :) Ia uite dom’le, stateam cu brandul sub nas si nici nu ne-am dat seama!
…serios vorbind acum, ar fi o idee. Cred ca o sa-mi deschid un shop pe cafepress.com :)
toate ca toate, dar in nici un caz sa nu comercializati mici ceausesti de plus!!
Mă gîndeam la ceşti cu faţa lui şi o mînă care se mişcă ca şi cum ar saluta mulţimea, în loc de toartă. Eventual, cînd umpli ceaşca cu un lichid fierbinte, să se audă „Dragi tovarîşi şi pretini”.
A, şi ROTFL. Sorry. BRB.
da, o cana s-ar bucura de mare succes. dar portofele? impodobite cu figura lui si cu ce mai este de cuviinta? mda, portofelele imi par mai mult decat potrivite.
Portofelele sunt o idee buna, dar doar daca au compartiment special (flausat sau din piele de calitate) pentru cartela pentru paine. Ca s-o protejeze bine!
Gluma gluma…dar ce gust amar imi lasa toata povestea asta. Eram prea mica la Revolutie, dar stiu de la ai mei ce crude vremuri au trait pe vremea comunistilor. Dar putin haz de necaz nu ne poate face (asa mult) rau, nu?
Denisa – cartela pentru paine nu exista…..si lasand hazul de necaz la o parte, multe lucruri ‘stateau’ mult mai bine atunci, fata de cum sunt acum; de ce vorbiti despre ceea ce doar ati auzit ? – nu ati trait nimic din cele rele, dar si din cele bune ale anilor ’60-’80; in orice caz, era mult mai mult bun simt in oameni, decat este acum; ca tot sunteti studenti la FJSC – de ce nu faceti un studiu de caz al aspectelo +/_ ale perioadei mai sus blamate ? – macar ultimii 10-15 ani ? – vorbiti cu oamenii cu > 35-40 de ani despre ce mancau, ce gandeau, ce muzica ascultau, ce filme vedeau, ce carti citeau, ce fel de scoala faceau copiii lor, si cat de reala era amenintarea securitatii pentru omul ‘de rand’……ar fi mult prea multe de zis, pro sau contra, dar, desi pare un paradox, ‘realitatea’ parea mai clara si mai stabila atunci, decat acum.
Intruder, în nici un caz să nu lăsăm hazul de necaz la o parte. Este ceea ce ne defineşte ca români: resemnarea, luatul în băşcălie a orice lucru, defetismul, neseriozitatea.
Am 30 de ani şi am trăit atunci. Ştiu de cartela de pîine, am fost pionier şi mă uitam la 10 minute de desene animate zilnic la TV. Cu toate acestea, acum e mai distractiv în România, mai Jiji şi mai LOL şi mai BRB. E mai uşor să treci prin viaţă, poţi rîde aiurea în tramvai şi te poţi fofila printre file.
E fun, ce să mai… ROTFL.
Iar legat de studiul acela, chiar mă gîndeam acum cîteva zile cît de normal era acum cîteva zeci de ani să participi la cercetări ştiinţifice cu profesorul tău, pe care să le publici apoi, ca prim rezultat al muncii tale de student.
Astăzi, avem semestru de graţie, credite transferabile şi card BCR pentru bursă.
cardul e BRD (ISIC), da?! sa nu facem reclama mascata „dom’p`sor!
Of, Andro, confunzi:
– cardul de bursă pentru studenţii de la master cu cel pentru cei de la cursuri de 3 ani
– cardul bancar simplu cu cel branduit
– blogul meu cu audiovizualul, că numai acolo se poate aplica Legea Audiovizualului
Mah, bah, RSVP.
buey nu mai radeti de Ceasca k sunt nascuta tot pe 26 ianuarie k el :)) Jur k nu am porniri comuniste :D
I., d c K nu mah FTPR 2xx?
imi pare rau dar nu cunosc acest limbaj codat :D
Of, fir-ar el sa fie de card! Eu am card pentru bursa si ceea ce inainte era BRD 10, acum se numeste BRD ISIC. Ideea era ca nu am vazut la studenti carduri de la BCR, asta incercam sa subliniez, detaliile cu branduit sau nebranduit nu le consider importante.
Intruder, cum adica nu erau cartele de paine? Pe mine ma trimiteau bunicii cu carteluta in mana sa iau paine si mergeam ceva cale cu bicicleta, pt ca era o singura brutarie pentru doua localitati. Aveam 5-6 ani antunci, dar asta nu inseamna ca am fost lovita de amnezie. Sau ca daca aveam 7 ani la revolutie nu imi aduc aminte reactiile celor din jur. Si ca mine sunt foarte multi „soimi”:)
Alina, a zis că nu „există”, nu că nu „exista”. De aia e bine să folosim diacriticele, că doar ştim să folosim calculatorul. Dar deh, uite ce face BRB-ul şi DND-ul din noi…
George,
Poate că ai dreptate în privinţa “hazului de necaz” – te ajută să te amăgeşti, dar nu sunt de acord cu : “Este ceea ce ne defineşte ca români: resemnarea, luatul în băşcălie a orice lucru, defetismul, neseriozitatea”- nu sunt de acord cu acest…brand (am zis bine ?) – nu toţi suntem aşa, şi un rol în a nu fi astfel ar trebui să-l aibă şi sitemul educaţional –adică şi voi, dragi profesori…..poate că “luatul în băşcălie a orice lucru” se poate pune pe seama …trecutului, resemnarea şi defetismul ţin mai mult de….mama natură (în general), dar neseriozitatea se TRATEAZĂ !!!!! nu este ereditară.
Eu am trăit mult mai mult atunci; m-am născut şi am vieţuit doar în Bucureşti, în acelaşi perimetru; nu am avut şi nu am funcţii, moşteniri, averi dobăndite DUPĂ (că înainte erau mult prea puţini cei cu averi obţinute – pe o singură cale de altfel – cea de partid); părinţii mei sunt de la ţară – ‘prima generaţie încâlţată”, dar le-a plăcut să vină la oraş şi să înveţe, iar bunicii au fost analfabeţi; nu am avut TV decât foarte târziu, hainele bune se rezumau la uniforma de şcoală, dar erau biblioteci la care să mergi, parcuri în care să te plimbi, cinematografe în care rulau filme (de la americane la indiene) “proaspete”, tot ce era nou în muzică auzeai la radio sau la terase, existau teatre şi piese atât de bune, încât nu găseai bilete, existau olimpiade şcolare care erau “pe bune” pentru 80% dintre cei care mergeau, existau baze sportive unde tot copilul putea face ce i se potrivea, exista şi acea blamată Daciadă (dar urmaşii ei încă aduc glorie sportivă României) şi mă repet – ar fi multe de povestit despre partea ‘bună” a poveştii; despre cea rea, pe cuvânt de pionier că nu-mi aduc aminte să mă fi deranjat atunci, cel puţin nu până prin anii ’80 şi ceva. Dar ‘libertatea’ îngrădită de atunci, mi se părea, şi mi se pare şi acum, mult mai constructivă (asta ca shortcut), decât cea dobândită după ’89…..comparând efectele asupra generaţiilor tinere de atunci – şi de acum………
Şi da Alina, şi da Hari – eu nu-mi aduc aminte să fi avut cartelă de pâine în Bucureşti (şi nu am nici o vină că m-am născut aici, şi voi nu !). Iar la “Revoluţie” (că doar numai asta nu a fost….) – am fost si eu pe stradă……şi chiar am crezut că se vor schimba multe lucruri – în bine – dar….(deci să ne înţelegem – nu am zis că era super înainte, dar acum, în unele privinţe, mi se pare infinit mai rău !!); înainte, îmi ziceam: – e rău, dar va veni şi binele, nu mai e mult ; acum, speranţa de mai bine este mai mare decăt speranţa mea de viaţă, aşa încât nu pot privi impersonal şi detaşat la curgerea istoriei. Iar de strămutat, înainte nici prin cap nu-mi trecea, că dacă da, s-ar fi putut – acum îmi trece, dar e degradant şi puţin cam târziu (strict în această ordine).
Hari – am zis “nu exista”, nu cu ă…şi se pot folosi şi diacriticele, dar durează mai mult scrisul, şi cum nu mi se pare interesant să-mi petrec viaţa pe Mess…..(sau altele ca el) nu-mi merge nici mâna repede, şi nici nu-ţi înţeleg limbajul: “Jiji şi mai LOL şi mai BRB …. ROTFL….. BRB-ul şi DND-ul…… Mah, bah, RSVP…… d c K nu mah FTPR 2xx?…. dacă nu-ţi este prea greu, pune te rog o legendă pe blog-ul tau, undeva la început, să mai înveţe câte ceva şi cei ca mine, care ştiu să folosească computer-ul, dar nu ştiu argo-ul Chat-urilor ( d.p.m.d.v. –ăsta cred că e transparent – acest limbaj e un fel de “manea” a comunicării prin scris – sorry!!).
Iar legat de cum era acum o vreme (cam îndepărtată ce-i drept), relaţia student-profesor, mai ales cea profesională, ai dreptate – dar, imi permit o întrebare (care sper să nu te jignească ) – ce ai făcut tu în această direcţie , ce “cercetări ştiinţifice “ ai iniţiat şi dacă da, cum ţi-ai implicat studenţii în realizarea lor, ce rezultate aţi obţinut ?
În cele din urmă, graţia trebuie să ne-o găsim singuri.
Intruder
Intruder anonimule, te întreci cu gluma. Nu te mai victimiza atît, că şi eu am trăit în aceleaşi condiţii ca şi tine, ba chiar mai rău, pentru că tu ai stat în Bucureşti unde era pîine la liber şi nu se tăia curentul toată ziua.
Nu este datoria profesorilor să le spună elevilor în şcoala primară că educaţia le va folosi. Ei trebuie să fie conştienţi de asta şi să înveţe tabla înmulţirii, că altfel ajung troglodiţi la facultate.
Limbajul meu este adaptat vremurilor, este folosit în sens ironic pe acest blog personal, unde scriu exclusiv ce şi cum îmi convine. Dacă însă vremurile vor fi aşa cum sunt acum, va trebui să înveţi acest limbaj ca să te înţelegi cu copiii în casă.
Nu mă jigneşte întrebarea, mă surprinde faptul că nu ai consultat site-ul facultăţii şi CV-ul de pe site-ul meu pentru a-mi afla producţiile ştiinţifice. Aş vrea să aflu acelaşi lucru despre tine, dar din păcate eşti un anonim trecător pe acest blog. Este timpul să-ţi iei cartela şi să te muţi.
Oricum, ne-am îndepărtat de la subiect, deci hai să mai facem şi altceva că urlă ţara.
GI?