(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Mi-a rămas în minte ce a zis o băbăciune cînd am fost să plătesc întreţinerea ultima oară (800 de lei pe două camere pe decembrie, că aşa e în micul Paris): cică să facă un azil într-un apartament din bloc, unde să se amenajeze un cabinet medical. Să vină doctorul de două ori pe săptămînă, să le ia tensiunea la securiştii din bloc şi să aibă şi o asistentă cu program de 8 ore acolo.
La care un decrepit i-a răspuns: „Foarte bună propunerea, dar nu cred că vor fi tinerii de acord”. Aia zice „Care tineri, că eu nu prea văd tineri prin bloc!” O altă damă cu un picior în groapă o informează că sunt tineri, dar nu sunt văzuţi pentru că sunt tot timpul ocupaţi.
Băbăciunea dă sentinţa: „Or fi ocupaţi, dar nu mai mult decît eram noi pe timpuri”.
O cred, la cîte plicuri de deschis cu aburi avea, la cît benoclat şi notat în carneţel date şi ore şi la cîte drumuri la ofiţer avea de făcut, chiar era ocupată!
800 e imens. io platesc 300 la 4 camere. tre sa iei masuri: un repartitor, un apometru…
Stau în chirie. Proprietara nu vrea să pună celebrele aparate. Iau măsuri ca să văd dacă-mi iese mobila pe uşă cînd mă mut în curînd.
Aziluri, pensii mari…ca oamenii care au stat in perioada comunista sa poata sta in continuare. E ”datoria tinerilor”.