(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
M-am mai plimbat şi eu prin Europa. N-am văzut capitale învelite în bannere, deşi au şi ei o industrie publicitară outdoor dezvoltată. Nu mi s-a întîmplat să nu pot face o poză unei clădiri încercînd să evit reclama la un medicament contra hemoroizilor cocoţată pe ea. Nu am fost agresat vizual de un mare ecran în intersecţie în centrul vechi, care să mă îndemne să mănînc iaurt sau să joc la cazinou.
Bucureştiul ar putea miza pe publicitatea agresivă din oraş, ar fi unul dintre puţinele sale puncte de atracţii pentru turiştii străini. Pachetele turistice pentru România (dacă există aşa ceva) ar putea pune accentul pe faptul că acesta e singurul oraş european unde nu poţi vedea cum arată de fapt oraşul. Turiştii străini ar putea fi implicaţi în concursuri de tipul „Ghici cum arată clădirea de sub cerceaf!”.
Centrul oraşului e îmbîcsit de schele, şantiere, chioşcuri de şaorme, cabluri atîrnînd. Culoarea o oferă bannerele imense, panourile uriaşe, ecranele clipitoare non-stop. Uitaţi-vă în colecţia din calculator şi nu veţi găsi o poză făcută în Bucureşti în care să nu apară o reclamă.
Campania electorală ne-a oferit alte afişe, bannere verticale, triunghuri metalice pe trotuare, dar şi tractoare din care urlă muzică, fluturaşi care tapetează străzile, copaci sluţi din cauza atîtor cuie, scociuri şi frînghii atîrnate de partide.
Cocor nu mai există. Va fi un mall în locul lui. Nu mai ai de unde să-ţi iei un mosor de aţă, un ac de siguranţă, un şiret (şi un săpun lîngă el, eventual), dar vom găsi Adidas, Pierre Cardin, Vuitton, Swarovski şi KaKaMaKa. Şi pe Cocor va fi „cea mai mare faţadă media” din Europa. Abia aştept şi cea mai mare puţă metalică din lume în formă de brad, în faţa la Unirea, ca să pot răsufla liniştit: în Bucureşti avem cele mai mari lucruri. Suntem mari!
Foto 1: Wall-Street.ro, Foto 2: Restromania