Trip report: București – Frankfurt 3

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Mîncare, la dus, după buget

Pregătisem această cronică, după modelul lui Cristi care a povestit cu detalii ruta lui de la București la Napoli prin Milano. E puțin tîrziu să o public acum, dar fac acest lucru, poate va fi utilă pentru cineva:

Am ales să merg de Crăciun la Frankfurt după ce am căutat oferte acceptabile la zboruri pe la diverse companii. Cîștigătoare a fost Lufthansa, cu prețul final de 196,44 euro dus-întors, pentru două persoane.

Ruta: București Otopeni (OTP) – Frankfurt am Main International (FRA)

Înainte de călătorie:

Am încercat să fac check-in online, pentru că eram în grup și voiam să fim așa și în avion. Am intrat în sistem prin codul de booking, am selectat locul dar nu am confirmat pentru că între timp m-am luat cu alte lucruri. Cînd am reintrat, site-ul mi-a spus că nu are zboruri să-mi afișeze pentru check-in online, deși pentru celelalte nume din grup erau. Asta însemna că mi-au făcut check-in-ul, deși nu confirmasem. Proastă treabă…

Cînd cunoști pe cine trebuie la aeroport se rezolvă, așa că am stat împreună și am primit invitații la business lounge pe Otopeni. Hai să demitizăm puțin acest spațiu al celor care călătoresc la business sau primesc invitații. Era vreo 5 dimineața și nu era aproape nimeni în cele două saloane destul de mari (fumători și nefumători). Te poți servi cu dulciuri, alune, băuturi tari și răcoritoare și băuturi calde. Există calculatoare cu acces gratuit la Internet, standuri cu ziare la liber și televizoare cu plasmă pe care rulează știrile canalului aeroportului. Oricum, îți începi ziua mai bine, mai ales dacă te așteaptă un zbor lung, dar nici nu poți spune că ai luat micul-dejun, în lipsa tradiționalului sălămior și al pîinii prăjite.

Zborul dus: 24 decembrie, LH3417, plecare la 6:15 (plecare reală), sosire la 7:55 ora locală în Germania (sosire reală). Aeronava: Boeing 737

Trebuie salutat burduful cînd e frig afară, în luna decembrie, la 6 dimineața. Încă mai erau ziare gratuite. Avionul curat, spațiu standard la picioare, deși acesta e mai îngust cînd ai loc la culoar. Atunci am înțeles de ce erau deja rezervate locurile de la ieșirea de urgență – acolo tronau cîțiva sportivi negri, care erau nevoiți să se aplece cînd se deplasau prin cabină.

Gustarea – sandviș la alegere (cașcaval sau șuncă de curcan), băutură răcoritoare sau vin sau bere, băutură caldă – cafea sau ceai. Sandvișul nu putea fi mîncat însă prea ușor, pentru că avea consistența unei tălpi de pantof. Nu strica să fie încălzite puțin, dar ce să ceri de la statutul de aproape low-cost al călătoriei? Dulciurile au fost eliminate din meniu, de șervețelele umede oricum uitasem.

Au fost cîteva turbulențe care nu au pus probleme comandantului și nici pasagerilor. Decolarea a fost lină, aterizarea însă cam zgomotoasă.

Aeroportul Franfurt am Main International

Am fost preluați cu autobuzul, dar nici nu-mi închipuiam că va fi altfel, avînd în vedere că aeroportul este imens. Agitație peste tot, un trafic cam ca în București în afara orelor de vîrf.

Germanii au integrat transportul aerian cu cel terestru, astfel că, după ce ajungi în terminal, mergi direct la tren sau autobuz pentru a ajunge în oraș. Dacă urmezi signalectica cu sfințenie nu ai cum să te rătăcești.

Zborul întors: 28 decembrie, LH3416, plecare la 20:45 (plecare reală), sosire la 0:05 ora locală în România (sosire reală). Aeronava: Airbus 340 (cred)

Check-in-ul de pe mobil la mobile.lufthansa.com a funcționat bine de data asta. A rămas o nedumerire: de ce nu-mi apar toți pasagerii din zbor cînd introduc codul de booking. Nu-i nimic, am făcut pe fiecare nume, totul a durat vreo 3 minute.

Am avut vreo două ore de umblat pe aeroport, dar ai ce face, de la duty-free la mîncat (pe bani ceva mai mulți decît în oraș, evident). Nu am înțeles dacă era acces wireless gratuit, pentru că eu am detectat doar rețeaua cu plată T-Mobile cu telefonul.

Boarding-ul s-a făcut repede, instrucțiunile au început să curgă imediat ce ultimul pasager a urcat în avion. Spațiul de la picioare la fel, dar puteai să mai umpli și alte spații în caz că veneai cu cumpărături, pentru că erau unele locuri libere.

Gustarea – sandviș cu cașcaval sau șuncă, dar pîinea mult mai bună de data asta, chiar se putea mînca. Băuturile tradiționale și, surpriză, cîte o ciocolată Lindt neagră 70% cacao de fiecare pasager. Mai mult, s-au mai servit o dată băuturi după masă, astfel că m-am liniștit după cele două pahare de vin roșu spaniol din 2006. Fără șervețel umed, dar cui îi pasă!

Decolarea fără probleme, aterizarea cu tradiționalele hurducături specifice pistei de la Otopeni. Am așteptat bagajele vreo 10 minute și încă vreo 10 pînă au venit cele corecte.

Cu o inimioară de gheață pe aripa stîngă la sosire și un preț care sfidează Blue Air-ul, a fost o călătorie foarte plăcută.