(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Se presupune că jurnalismul online este profesia practicată de un jurnalist profesionist în mediul online (profesionist în sensul că de acolo îşi obţine majoritatea veniturilor, în mod constant). Jurnalismul cetăţenesc este ce face fiecare în timpul liber, pe blogul propriu, pe blogul colectiv sau pe un alt tip de site neafiliat unei instituţii mass-media.
În 18 mai, de la ora 17, George Gladney va încerca să explice asemănările şi diferenţele dintre cele două domenii. Prezentarea Journalistic Allegiance: When a Blogger and a Citizen is a Journalist are loc la sediul Centrului pentru Jurnalism Independent.
Despre prof. George Gladney
Cu o experienta de peste 20 de ani in invatamantul universitar si peste 15 ani in presa americana, profesorul Gladney preda cursurile de International Journalism si Global Media la University of Wyoming, SUA. A beneficiat in 2005 – 2006 de o bursa Fullbright la Centrul pentru Studii Sociale Varsovia, perioada in care a tinut prelegeri si a condus workshop-uri si la universitati din Rusia, Ukraina si Polonia. Studiile sale se axeaza pe etica in jurnalism si new media.
Confirmati participarea la carmen@cji.ro sau la tel: 021 311 1375, pana vineri, 16 mai, orele 17.00.
E foarte interesant filmulețul, dar în opinia mea răspunsul la ultima întrebare a jurnalistului este: DA – va fi mai important.
Jurnalismul cetățenesc va juca un rol important în viitor dar nu va putea niciodată să se apropie vreodată de cel profesionist, nu fiindcă cetățenii nu ar putea furniza știri cu mai mare impact decât jurnaliștii, de multe ori o fac, însă problema este controlul calității. Dacă un jurnalist inventează o știre este dat afară, este sancționat, dar pentru cetățean sancțiunea nu există… prin urmare și credibilitatea scade.
Clipul sugerează însă foarte bine care este relația ideală dintre cetățean și jurnalism și anume: colaborarea.
Nu știu dacă îți mai amintești, dar la admitere la master proiectul meu a fost bazat chiar pe acest concept de jurnalism cetățenesc. Era vorba despre o comunitate online în care utilizatorii furnizau știri locale la care au asistat. Bine, la examen doamna prof. Drulă mi-a cam tăiat macaroana fiindcă nu era convinsă că e fezabil punând la indoiala motivația utilizatorilor de a furniza știri, dar și eu am fost lipsit de inspirație atunci și nu i-am spus că jurnalismul cetățenesc este în continuă creștere.
Florin, jurnalismul trebuie regîndit. Rolul jurnaliştilor nu va mai fi de a informa, ci de a media, de a stimula discuţia. Să fim serioşi, ce aflăm azi din presă e floare la ureche pe lîngă contribuţiile pe care le aduc cititorii şi autorii de bloguri. Vorbesc despre jurnalismul românesc, evident.
Verificarea informaţiilor ţine de nişte reguli pe care trebuie să şi le asume atît jurnaliştii profesionişti cît şi utilizatorii („jurnalişti cetăţeni”). În cîţiva ani, vor exista în România standarde care vor fi (re)aplicate în ambele domenii. Sunt convins că ţara se schimbă şi revin elitele intelectuale. Trebuie doar să aşteptăm şi neghina se va cerne.
Cît despre admitere, tu propuneai acolo un portal, nu te face că nu-ţi aduci aminte. Proiectul tău nu era bine definit din punctul de vedere al managementului de proiect, rămînea în picioare doar conceptul. Ce te împiedică să demarezi acum acel proiect, în afară de bani?
in afara de bani ma impiedica timpul si tehnica putin, fiindca nu sunt dispus sa angajez un programator care sa administreze siteul pana ce nu ar deveni profitabil cat de cat, dar până la urmă am să îl lansez. Era un portal intradevar, dar era bazat pe o comunitate online, cu utilizatori care comunicau si intre ei.
in legatura cu subiectul de care vorbim, nu sunt de acord cu tine fiindca oricat de erudita ar deveni populatia Romaniei, regula si sanctiunea nu poti sa le aplici decat intrun cadru institutional. Eventual poti sa impui reguli morale, dar astea nu functioneaza la o scara atat de larga.
In ceea ce priveste informatia bruta, pai aceasta nu este si nici nu poate fi adusa ce cetateni de rand. Spre exemplu in politica, numai eu stiu cate telefoane dadeam la PD-L sa scot ceva de la ei, pai un cetatean de rand care nu are acces la mediul politic inalt cum obtine informatia?
Am impresia că proiectul tău acum a fost deja implementat de mai multe site-uri româneşti.
În lume, funcţionează ceea ce se numeşte „autocenzură”. Ştiu, e o ciudăţenie la noi. Jurnalistul, fie el profesionist sau cetăţean, decide dacă acea informaţie poate fi făcută publică, dacă acel minor trebuie protejat sau nu, va prevedea efectele articolului lui etc.
Informaţia brută este şi cea utilitară, pe care nu o găseşti în ziare. Ca dovadă, vezi cît de mult s-au descărcat de pe acest blog programul complet al nopţii muzeelor şi traseul autobuzului special.