(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Domnule Preşedinte al ţării mele,
Prin prezenta vreau să recunosc că sunt un tîmpit scos de şcoala din ţara mea. Mă simt vinovat pentru lipsa de reacţie timp de 26 de ani în care am beneficiat de sistemul educaţional din România.
De aceea, aş dori să vă cer scuze pentru următoarele lucruri:
- pentru faptul că ştiu să scriu şi să citesc
- pentru că ştiu tabla înmulţirii şi o mai consider relevantă după atîţia ani, spre deosebire de studenţii mei
- pentru că ştiu că DOOM nu e un joc pe calculator, ci un dicţionar
- pentru că nu mă uit la „Fetele marinarului” şi nu beau la Golden Blitz
- pentru că ştiu cum se foloseşte „care” cînd fac acuzativul
- pentru că ştiu limba engleză şi franceză, spre deosebire de dv.
- pentru că nu sunt europarlamentar
- pentru că nu am emigrat
Stimate Preşedinte, eu, acest umil tîmpit scos de şcoala din ţara pe care cu cinste o conduceţi, vă cer îndurare şi o doză de aer lunară, necesară plăţii impozitelor, suportării nesimţirii politicienilor analfabeţi şi aşteptării în tăcere a sfîrşitului.
Cu respect şi un mic citat: „Atunci băiatul e un idiot!” (e din Caragiale, am învăţat tot în şcoala aia tîmpită).