De autobuz: pilozitate excesivă şi pregătirea pentru coborîre 4

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Articol urban, mai ales de Bucureşti, că aici le facem noi pe alea nefăcute, un articol inspirat de un text al lui Alex Mihăileanu.

Transpiraţia miroase urît, dar arată că organismul funcţionează. Acest sistem cibernetic pe care-l purtăm după noi oriunde mergem devine hoit atunci cînd, conform standardelor sociale şi a ceea ce consideră oamenii ca „urît” din punct de vedere etic şi olfactiv, tinde să-şi menţină temperatura constantă. Cînd se încălzeşte excesiv, începe să transpire, ca să-şi scadă temperatura pînă la nivelul normal.

Ei bine, eu cred că RATB-ul este de vină că transpirăm şi mirosim urît. De multe ori, suntem nevoiţi să alergăm după autobuzul care tocmai a oprit în staţie, pentru că naiba ştie cînd mai prindem altul. Se ştie că Bucureştiul e singura capitală UE unde nu există un program al trecerilor prin staţii ale mijloacelor de transport în comun. Din cauza efortului şi a frecării, corpul se încălzeşte şi transpiră, iar apa în combinaţie cu alte substanţe şi ţesătura din haine tinde să „candească”. La fel se întîmplă şi cînd stăm cu anii în staţii şi nu vine autobuzul. Soarele care ne bate în cap vara sau hainele groase iarna ne fac să transpirăm.

Concluzia: am putea da RATB-ul în judecată pentru că ne face să mirosim urît. O soluţie ca să atenuăm candeala ar fi să ne epilăm din cînd în cînd în locurile esenţiale. Iar bărbaţii ar putea face cunoştinţă mai des cu duşul pentru că, hai să recunoaştem, mai multor bărbaţi le miroase gura şi le candeşte mărarul de sub braţ decît femeilor.

O altă chestiune pe care vreau să o supunem oprobriului public este faptul că mulţi călători se înghesuie la uşa autobuzului pentru a coborî cu cel puţin o staţie înainte de cea dorită. Mişcarea e însoţită de celebrul „coborîţi la prima?”, ineficient cînd cel întrebat are căştile pe urechi. Unii nici nu se aşează pe scaunul liber de lîngă ei tot de teamă să nu rămînă în autobuz.

Propun un sistem cu bonuri de ordine la urcare şi o coadă organizată la ieşire. Sau mai bine, autobuze fără scaune, ca să fim cu toţii pregătiţi oricînd de coborîre sau de incendiu.