La noi sunt vacanţe lungi şi studenţi anesteziaţi 5

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Aşa e în fiecare an. Zvonul se numeşte vacanţa de Paşti. Se transformă din zvon în superzvon, pentru că se invocă surse oficiale – „aşa a zis universitatea”, „am auzit eu de la proful X”, „parcă aşa spunea decanul”.

Se apropie Paştele şi încep întrebările directe din partea studenţilor, adresate la sfîrşitul cursurilor. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, studenţii români n-au nelinişti metafizice, nici nedumeriri legate de ceea ce tocmai au auzit de la profesor la curs sau seminar (ceea ce-i face acestuia sarcina foarte uşoară). Nu, ei vor să ştie dacă se vor ţine cursuri în săptămîna pascală, dacă nu pot cumva lega 1 mai de 2 mai şi de ultimele zile din aprilie, dacă orele alea chiar se recuperează etc.

Cu vreo două zile înainte de Paşti, apare anunţul oficial din partea universităţii: zilele libere sunt vinerea mare (sau Vinerea Mare, cum preferaţi) şi lunea, tot mare. Studenţii studioşi care studiază încep negocierile.

Unul dintre cele mai penibile momente din activitatea unui prof de la facultate este atunci cînd studenţii vin să se lamenteze, să se roage. Recunoşti uşor acea fază, se începe de obicei cu „haideţi, dom’ profesor”.

Argumente şi acuze:

• cu ceilalţi profesori să nu facem nici de miercuri pînă vineri (lucru ilegal, din moment ce acele zile sunt plătite şi din moment ce acei profesori vor absenta de la serviciu)
• şi la alte facultăţi se face aşa, de ce suntem noi mai fraieri?
• nu sunteţi creştin, sau ce? (chiar, poate nu sunt creştin, de ce îmi uraţi să pasc fericit?)
• dar nu e corect (vedeţi dumneavoastră, studenţii au un aparat de măsurare a corectitudinii care arată valori diferite de Paşti şi la examene faţă de restul anului universitar)
• şi dacă nu venim, ce păţim?

O chestie nu o aud niciodată:

Daţi-ne de lucru acasă şi promitem că venim pregătiţi după Paşti, în aşa fel încît să nu se cunoască faptul că am lipsit atît.

N-am încredere în recuperarea acelor ore, mi-e greu să cred că unii colegi vor face asta. N-am încredere în lucrul acasă făcut de studenţii noştri. Ce naiba, le-am dat de făcut teme foarte uşoare de la o săptămînă la alta şi păreau foarte amuzaţi că nu şi-au făcut-o, data următoare cînd ne-am văzut!

Avem multe zile libere la facultate şi studenţii sunt cuminţi. Îmi place de ei, îi poţi potoli uşor cu promisiunea unui cîrnat, a unui caltaboş, a unui mic şi a unor pahare de vin. Astfel, ei se anesteziază, nimic nu li se va mai părea important în perioada imediat următoare. Aşa că şi proful poate scădea standardele fără ca vreun student să se sesizeze. Unde mai găsiţi aşa ceva în UE? Sau în Topul 500 al universităţilor lumii?