La studenţi noi, scuze vechi 23


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

După ce s-au lămurit cum stă treaba la facultate în anul I, studenţii se pun pe stat. Nu pe statul român, că aşa ar ieşi ceva, ci pe statul degeaba. Arta amînării realizării temelor se rafinează în timp, dar se şi adaptează la lumea modernă.

Mă gîndesc că, dacă eşti anunţat miercuri că ai o temă de predat marţea viitoare, la ora 20, etapele sunt cam aşa:

  1. Joi afli că ieri s-a anunţat că ai o temă pentru marţi.
  2. Vineri ţi se confirmă informaţia de la punctul 1.
  3. Sîmbătă încerci să te documentezi, dar se face repede seară şi cluburile sunt goale, aşa că faci ceva în acest sens.
  4. Duminică te odihneşti, în sens biblic.
  5. Luni ai impresia că mai e mult pînă marţi.
  6. Marţi dimineaţă eşti în situaţia de la punctul 1, adică afli din nou despre temă. Intri în panică.
  7. Cu cît se apropie deadline-ul de marţi, cu atît te linişteşti. Ştii că nu mai ai ce face.
  8. Trimiţi o temă mediocră miercuri, scuzîndu-te în e-mail către profesor.

Pentru punctul 8, studenţii mei au ales în acest an unele scuze vechi, dar am avut şi unele mici premiere. Iată ce scuze am primit în acest an prin e-mail:

  • N-am ştiut că avem această temă, am aflat de la colegii mei întîmplător pe mess.
  • N-am avut acces la Internet, abia adineauri a revenit conexiunea. Evident, nici un vecin nu avea în bloc, nici un prieten, nici în locurile publice din oraş nu exista conexiune. Practic, Bucureştiul a rămas fără Internet o săptămînă întreagă.
  • S-a oprit curentul. Situaţia e asemănătoare cu cea de la punctul anterior.
  • Mi s-a ars placa de bază a calculatorului.
  • Hard-disk-ul a avut sectoare proaste şi s-au şters datele din acele sectoare. Contul de Facebook a supravieţuit, pozele din vacanţă sunt bine, dar tema a dispărut.

Cea mai tare scuză, destul de elaborată, a fost următoarea: “am trimis mailul la timp, dar se pare că nu l-aţi primit, pentru că mai mulţi colegi au spus că nu au primit mailurile mele sau acestea au intrat în spam”.

O strategie nouă: studentul trimite un e-mail fără tema ataşată, în timp util. Revine cu un alt mail, după deadline, scuzîndu-se că prima oară a uitat să ataşeze fişierul.

Le dedic scuzanţilor această animaţie:

Nu-i aşa că sunt drăguţi studenţii mei şi că ne putem baza pe ei în viitor?


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

23 gânduri despre “La studenţi noi, scuze vechi

  • alexzismishu

    cum ar fi daca un profesor in loc sa se planga de calitatea studentilor ar face ceva pentru ei? Adica sa ii pese. Ca d-aia ia bani, sa ii pese. Plangacisme d-astea romanesti sunt la tot pasul. Solutii mai rarut, ca implica efort si efortul ne-ar putea scoate din starea vascoasa si salcie in care suntem. Dar care ne place, ca nu ne obliga la prea multe. Daca tu ai senzatia ca iti meriti banii aia putini pe care ii iei, sincer, te inseli. Fa si tu un research sa vezi cu ce parere ramane lumea despre tine.

  • krossfire

    Sunt clasice, credeam ca au mai rafinat putin metoda…

    Un coleg de liceu trimitea pe post de momeala un fisier cu wingdings/webdings si bucati aiurea de text, iar pe post de format folosea un .doc12 sau asa ceva (eram pe vremea lui Office 2002/XP deci .docx nu exista). Profesorii dadeau inevitabilul raspuns ”Imi pare rau Andrei, n-am putut deschide..”. Raspunsul lui era : Scuze, am scris din Linux !

    Desigur, fiind obsedat de deadline-uri in general, nu am apucat sa folosesc arsenalul de trucuri dezvoltat de fostii colegi. Oricum, din ce-am observat, cea mai eficienta scuza ramane : N-am trimis la timp. Va cer scuze. Se mai accepta ? (dar scrisa pe filon emotional). Nu prea are sens nici pentru profesor iti treaca bile negre in dreptul numelui cand stie ca tot tu il vei teroriza la restante.

  • mihai

    Super amuzant. Oare cum va fi cand vom fi noi profesori?
    Mi s-a stricat teleportorul…
    Problema e ca multi profi ii considera pe studenti copii. Apoi studentii se compporta ca atare..
    Nu zic ca o fi cazul aici, dar pe mine asta ma dispera cel mai tare.cand proful imi zice ca “asa trebuie” altfel iti dau punct negru.
    Eu in general ma p*s pe amenintari de genul … Nici restante n-am , Ce-i drept trebuie sa muncesc mai mult…

  • George Hari

    Alexzismishu, acel profesor mi-ar semăna. Eu fac multe pentru ei, în afară de faptul că-i învăţ lucruri pe care nu le găsesc ei în altă parte. Citeşte despre mine, mai citeşte pe blog, apoi revino cu concluzii. Ţine de nettiquette.

    Krossfire, bună ideea, dar nu cred că mai ţine în ziua de azi, plus că mai şi vorbim unii cu alţii, nu ne transmitem doar fişiere. Nu mă doare gura să-l întreb pe studentul respectiv cîte ceva din textul său. Dar de ce trebuie să pară totul conflict?

    Mihai, un prof deştept va explica întotdeauna criteriile de notare, standardele şi va aduce argumente pentru afirmaţiile sale.

  • mihaela

    Mie imi e profesor Hari si nu consider ca are o metoda aiurea de a preda sau ca nu ramai cu nimic in cap dupa cursurile lui. De ce nu isi merita banii? ca ne invata sa respectam deadline-uri? lucru care ne va fi de folos dupa facultate!!

  • Carmen

    Va spun cat se poate de sincer ca mie mi-a mancat cainele tema! cand era mai mica, de fapt si acum e la fel, mananca orice, asa ca intr-o dimineata am gasit toate cursurile care erau pe birou si caietul pe care il foloseam, rupte si facute bucatele in toata camera:| Asta e! Mai sunt si momente in care uiti de teme sau nu ai timp sau pur si simplu consideri ca ai altceva mai bun de facut, dar niciodata nu trebuie sa gasesti scuze. Daca stii ca exista un termen limita si tu nu l-ai respectat, atunci suporti consecintele. Orice scuza e inutila…bine, in afara de un deces, acolo e o treaba serioasa…

  • lari

    Domnul Hari imi e profesor. Nu ma dau in vant dupa laboratoarele dumnealui pentru ca nu imi plac umorul lui si calculatoarele, dar e un om la care mereu imi voi face tema din respect. Nu cred ca se plange, sau chiar daca o face, nu e pentru ca nu are metode destul de bune de a-si sanctiona elevii. e un profesor caruia ii pasa de studenti. faptul ca scrie despre ce observa la laboratoare demonstreaza asta. E unul dintre profesorii care ma fac sa fiu cel putin multumita de alegerea pe care am facut-o in privinta facultatii.

  • alexzismishu

    intr-adevar, fata de alti profi de la FJSC, la laboratoarele lui Hari Popescu are ceva sens sa mergi.
    Oricum, sa va vad declaratiile la sfarsitul celor 3 ani;)
    @Hari Popescu: iti dai seama ca nu vorbeam din auzite. Am terminat FJSC si mi-ai fost prof. Umoru` ala cretin si caterinca de fost-tocilar-care-refuleaza-facand-misto-de-elevii-ca-doar-de-ei-poate nu demonstreaza ca iti pasa. Pana cand n-o sa intelegeti ca pedagogia inseamna altceva decat ce faceti voi acolo, nu va meritati banii.

  • George Hari

    Păi n-am înţeles, mă lauzi sau mă insulţi? Să ştiu dacă las comentariul sau îl şterg. Observaţie: la facultate, elevii se numesc studenţi. În plus, trebuie să faci diferenţa dintre defulare, refulare, inhibare, informal şi pedagogie. Eventual mergi prin stăinătate, să vezi cum fac ăia pe acolo. Ştiu că nu-mi merit banii, de aia cumpăr materiale din ei pentru facultate – markere, hîrtie, boxe audio etc.

  • sandy

    Am fost si eu in situatia de a trimite un mail cu o tema dar fara fisierul atasat. Noroc ca am realizat fix dupa ce am dat send si l-am trrimis imediat dupa(fara a depasi vreun deadline).

  • superstea

    desi suntem toti formati din cap, trunchi si membre, suntem diferiti. ceea ce e ok. si, evident, de aceea uneori suntem pe lungimi diferite. nu e nevoie sa-ti placa neaparat un profesor, ca sa-l respecti sau sa consideri cursul lui util. dar sa fii nesimtit ca alexzispisu…aaaa, misu… mi se pare cam aiurea.

    pe vremea noastra ii ziceam george. am facut multe cursuri cu el, in 4 ani de facultate si unu’ juma’ de master. si tin sa precizez ca peste 75% din lucrurile invatate si aplicate la respectivele cursuri chiar mi-au folosit, in conditiile in care chiar am lucrat in presa. de foarte multe ori eram mult mai desteapta decat colegii mei de munca, dintre care multi n-au dat pe la scoala sau au facut jurnalism la spiru.

    alexzismishu va ramane oricum intr-o stare salcie 4 ever, pt. ca e clar ca nu intelege niste realitati cotidiene simple. cum ca, daca dai un ban si vrei sa stii ca face, te duci la facultate si-ti faci eventual si tema. si cum ca, daca vrei eventual sa castigi mai mult ca proful, in cazul in care nu te anagajeaza mama sau tata, e nevoie sa stii lucruri, pe care ghici ce… tot el tre’ sa ti le spuna.

    iar in cazul scuzelor, eu una nu le vad sensul. execeptand evident boala sau vreun deces, unde proful mi se pare de bun simt sa fie intelegator, a nu face tema e pana la urma o decizie care nu ar trebui sa implice o scuza…
    mi-aduc aminte ca george scadea un anumit punctaj din nota finala pt. inatrziere. mi se pare extrem e corect. mi s-a intamplat si mie sa nu aduc tema la timp si, evident, mi-am asumat acel procent. intr-o zi chiar mi-a crapat calculatorul :)) si, evident, n-am putut s-o duc… dar viata uneori e dura =))

  • Dorin

    La mine cea mai tare scuză a fost cînd pentru o temă anunțată și discutată la începutul semestrului (temă personalizată) studentul a trimis în ultima zi din semestru o porcărie și mi-a zis că nu a dormit toată noaptea din cauză că a fost termenul prea scurt. Simpatic, dar inutil.

  • Laura

    Ce vrea alexzismishu sa spuna e ca Hari e cel mai mic rau dintre mai multe rele.

    Ce vreau eu sa spun e ca am studiat afara si imi vine sa rad, Hari, ca te compari cu vreun profesor de afara. Dar ca si student, na, nu-ti dai seama de lucrurile astea pana nu incerci. Si spun asta desi laboratorul lui Hari a fost cel mai de bun simt din toata facultatea aia.

    Pe de alta parte, studentii de astazi nu sunt altceva decat efectul unor parinti/profi nefericiti. Sau ar trebui sa pun nefericiti intrr ghilimele, ca sa nu citesc ulterior comentarii ale unora care se prefac ca nu stiu ce am vrut sa zic de fapt.