(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
Regret foarte mult că, în multe momente ale vieţii, n-am avut un aparat foto. Erau vremuri amărîte, cînd şi un aparat automat cu film părea o achiziţie costisitoare. Aşa că m-am bazat pe memorie pentru a reţine detalii despre unele situaţii interesante prin care am trecut.
Am constatat că sunt foarte interesanţi oamenii care au poveşti. Nu contează numai să ai tolba plină de poveşti, ci şi să ştii cum să le transmiţi semenilor. Poţi face o poveste interesantă dintr-o situaţie pe care tu poate o considerai banală sau poţi crea o pildă dintr-o întîmplare personală.
Oamenii au nevoie de exemple, de studii de caz, de cunoscuţi şi prieteni cu naraţiuni în buzunare. Cînd ieşi la bere, stai lîngă aceşti oameni şi ascultă-i. Stimulează-i să-ţi povestească, stoarce-i de amintiri, scormoneşte-le memoria. Astfel te vei îmbogăţi şi poate vei prinde şi tu gustul poveştii şi vei duce mai departe acest meşteşug.
Să ascult
Îmi place să-l ascult pe Petrişor Obae povestind despre începuturile presei post-decembriste şi cum se făcea jurnalism pe vremea cînd ziarele româneşti ajungeau şi la un tiraj de 1 milion de exemplare pe zi.
Îmi place să-l ascult pe Marian Petcu povestind despre presa din perioada de aur a României – cea interbelică – şi-mi place să-mi exemple de reclame din anii 30 din presa română.
Îmi place să-l ascult pe Zoltan Rostas povestind despre cum se făcea cercetare antropologică de teren în satele româneşti.
Îmi place să-l ascult pe Cristi Lupşa povestind liceenilor despre cum pot face un subiect interesant dintr-unul relativ banal.
Îmi place să o ascult pe bunica mea care povesteşte despre cum era să lucreze ca servitoare la o familie de boieri care deţineau cam tot satul şi despre cum a fost cînd „au venit comuniştii”.
Manual
Cum faci să povesteşti interesant şi cum faci să identifici întîmplările care merită povestite? Păi va trebui să asculţi şi tu foarte multe poveşti la rîndul tău, dar mai ales să scrii des, chiar zilnic. Scrie-ţi amintirile schematic, listează ideile pe o foaie de hîrtie sau creează-ţi un blog. Revino asupra ideilor cînd ai mai mult răgaz şi cînd ai starea potrivită şi dezvoltă-le în paragrafe. Leagă-le prin cuvinte şi expresii care să arate acumularea, argumentele, să evidenţieze personajele ş.a.m.d.
Scrie mult şi-ţi vei crea treptat un stil personal. Povesteşte lucrurile prin care ai trecut, nu le ţine numai pentru tine. Dă mai departe meşteşugul povestirii şi ai grijă de limba română, pentru că trece printr-o perioadă fragilă.
Ţie pe cine-ţi place să asculţi povestind?
Pe extrem de multa lume. Din pacate, timpul nu-mi permite. Ultima poveste suprinsa a fost la coada la hypermarket.
Un Angst ingust din Drumul Taberei, coada imensa, casierite lente. Langa mine se inghesuia un batranel cu palarie cu pana rosie (imitatie, dar tot parea desprins din alt peisaj). In urma unei replici, mi-a povestit cum s-a nascut in comuna, si cum imbatraneste la oras – se nascuse intr-o casuta din vechiul Militari (comuna Militari) si asistase neputincios la modul in care ”a venit orasul peste el”.
Târziu, dar am decis să vă ascult.
Cel mai mult îmi place să ascult povești despre călătorii și destinații îndepărtate, mă ajută să visez și să sper. Ultima oară l-am ascultat pe Anton Duma vorbind despre drumețiile lui pe bicicletă prin Europa și m-am visat hoinărind la rândul meu în șa prin orășele și sate pitorești.
În rest, când mi-e dor de o poveste le dau apă la moară părinților și încep să-mi înșire amintiri din copilărie. Dacă nu, iau și citesc o carte sau mă uit la un film :)