(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
Este sfîrşitul semestrului, perioada cu „lasă-mă să nu te las”, cu rugi spre profesor, cu teme făcute prost pe ultima sută de metri, cu servite şi ochelari cu vibraţii la examene şi cu vaga senzaţie că faci studii de calitate în universităţi româneşti.
Pentru mine, este perioada în care primesc ultimele lucrări, fac medii, pun note.
Mă chinuiesc să formulez un răspuns prin e-mail care să-l ajute pe student să înţeleagă ce a greşit în lucrarea lui şi de ce merită să o refacă. Îi dau termen două zile. Este o a doua şansă pentru student, nu sunt obligat să fac asta. El îmi răspunde peste cîteva ore, laconic, ataşîndu-mi „varianta refăcută”, de fapt aceeaşi variantă formatată altfel şi uneori chiar mai proastă decît prima.
Atunci abandonez lupta şi mă întristez.
Salvarea Erasmus
În acest semestru însă, am avut parte de bucurii din partea studenţilor veniţi în România cu burse Erasmus.
Cele mai bune teme mi-au fost trimise de cele două studente din Belgia şi de studenta din Franţa. Trimise la timp, respectînd punctele cerute de mine, impecabil puse în pagină. Ba chiar e-mail-urile care aveau ataşate lucrările conţineau un text, cu o formulă de adresare, cu una de încheiere şi, colac peste pupăză, la expeditor apărea numele lor real, nu o poreclă aleasă în liceu, pe care n-au avut vreodată interesul să o schimbe!
Mi-a venit să plîng puţin de bucurie cînd am văzut că sunt speranţe în UE, chiar dacă ele nu vin din România, ci din Franţa şi Belgia.
M-am întrebat însă de ce studentele străine sunt mai responsabile decît studenţii români.
E destul de simplu
Ele vin aici pentru a face unele cursuri, la alegere şi pentru a pleca în ţările lor cu creditele transferabile. Acolo însă, acele credite sunt luate în serios şi ele contribuie la absolvirea cu succes a facultăţii, nu sunt nişte puncte care în România ţi se acordă, de cele mai multe ori, fără muncă destulă.
Şi tot acolo, statul respectiv te valorizează dacă ai terminat cu bine un program de învăţămînt. Legea care prevede un anumit salariu pentru absolvenţii de universitate este respectată. Angajatorul te preferă pentru că ai studii de specialitate şi pentru că ştie că ai muncit pentru a termina acea universitate. Societatea în general îi respectă pe cei care au stat cu burta pe carte şi pe profesorii care au avut ceva personal cu studenţii şi care i-au obligat să înveţe ceva bun în viaţă.
Gestul studentelor Erasmus este cu atît mai lăudabil dacă aflaţi că nu au beneficiat de cursuri în engleză sau franceză, ci au asistat la aceleaşi cursuri în română ca şi colegii lor români, bazîndu-se pe limba română învăţată la cursul special de la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine.
Julia, Aurélie şi Nastasia, vă mulţumesc că mi-aţi făcut sesiunea veselă şi vă admir pentru efortul vostru!
Bravo, mă bucur că mai sunt studenţi adevăraţi şi recomand milă zero pentru restul. O întrebare: ochelari cu vibraţii?
Da, un dispozitiv de fraudare a testului sau examenului. Uite aici un articol mai vechi.
Cu tot respectul pentru efortul dumneavoastra si al celor trei studente, faptul ca predarea s-a facut in romana si totusi studentii Erasmus nu au fost afectati s-ar putea sa fie un indicator al unor probleme ale sistemului de invatamant de la noi. O cunosc doar pe Julia si cunostintele ei de limba romana sunt admirabile. Din experienta, nu pot spune ca rezultatele mele de la Universitatea din Bucuresti s-au datorat prea mult indrumarii profesorilor sau lucrurilor pe care le-am aflat la curs, ci studiului individual. Iar bibliografia nu am primit-o de la profesori, care mult prea rar au dovedit ca ar avea habar de ultimele lucrari publicate in domeniu. Desigur, nici profesorii nu primesc prime de la stat sa-si cumpere carti si sa se aboneze la jurnale online, dar daca Google Scholar exista pentru mine, ma astept sa existe si pentru cei care sunt platiti (mult, putin, dar sunt platiti si isi asuma responsabilitatea functiei lor) ca sa formeze studenti. Am terminat facultatea (e drept, nu Facultatea de Jurnalism,dar sunt absolventa a Universitatii din Bucuresti) printre primii cu prezenta minima la cursuri. Nu am fost la cursuri nu pentru ca nu m-a interesat, ci pentru ca mi-am dat seama ca imi pierd timpul. Greseala pe care au facut-o mult prea des profesorii mei a fost sa considere ca studentii erau deja atrasi de materia lor prin simplul fapt ca se aflau in sala de curs. Prin urmare, nu mi-am gasit niciodata inspiratia in prelegerile profesorului, ci in ce am aflat singura sau in discutiile cu colegii. (da, studentii vorbesc intre ei si in alti termeni decat „nu imi dai mie eseul pentru materia X sa il dau profei de la Y?”). Poate cele trei studente au avut rezultate mai bune datorita formarii lor intr-un mediu academic diferit, nu doar datorita atitudinii lor fata de educatie. Poate studentii de la Jurnalism au rezultate mai proaste pentru ca sunt produsul Facultatii de Jurnalism. Experienta mea la FJSC nu este foarte vasta, dar am colegi la masterul PMAV despre care mi s-ar parea nedrept sa spunem ca isi bat joc.
Dacă şi cu parcă se plimbau în barcă.
Faci acuzaţii aiurea, fără să te documentezi. Predarea se face în română pentru că este limba oficială a ţării şi nu este o facultate pentru minorităţile naţionale. De la anul însă, vom avea un masterat francofon special pentru studenţii Erasmus şi alţi doritori.
Recunoşti că nu ai fost la cursurile mele dar critici făcînd presupuneri. Nu cunoşti relaţia mea cu studenţii în ceea ce priveşte furnizarea bibliografiei şi modul de lucru, dar vrei să laşi impresia că experienţa ta personală se poate aplica la orice facultate.
Sfatul meu: mai citeşte cîte ceva de pe acest blog şi vino la cursurile mele în semestrul al doilea.
Cu tot respectul şi eu.
„Poate cele trei studente au avut rezultate mai bune datorita formarii lor intr-un mediu academic diferit, nu doar datorita atitudinii lor fata de educatie”.
Nu poate, ci sigur, fiindcă in occident atitudinea faţă de educaţie este dată de „mediul academic diferit”. Acolo se pune accent pe „inţelegerea prin practică”. Cum să nu vrei, când mereu lucrezi prin PRACTICĂ la ceva interesant, la ceva care să iţi ajute în viitor şi profesorii te îndruma spre ce iţi place?
Da, e adevărat, acolo PROFESORII îţi SPUN ce poţi face mai bine, ce poţi corecta, nu te lasă în aer, să crezi că totul e ok.
Din păcate la noi nu există asta, poate şi din cauză că NOI, STUDENŢII nu cerem.
Ah… şi nu se toceşte, decât extrem de rar, fiindcă nu ai cum să toceşti la chestii practice.
Nu acuz pe nimeni, nu iau apararea nimanui, doar că nu se vorbeşte obiectiv(nu mereu este posibil, dar măcar se poate încerca)