(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 9 min)
Adopţiile de câini din adăposturi
de Mădălina Panciuc
În Bucureşti problema câinilor vagabonzi reprezintă mereu un subiect de actualitate, întrucât există foarte multe patrupede fără stăpân şi prea puţine locuri unde acestea pot primi găzduire. Astfel, în judeţul Ilfov există doar 10 centre de adopţii de câini şi 31 de asociaţii pentru protecţia animalelor.
Adăpostul Odăi este dat în folosinţă de către Primăria Sectorului 1, şi deţine 136 spaţii de cazare. Acesta găzduieşte, în prezent, aproximativ 400 de câini de toate vârstele şi de rase diferite. În afară de spaţiile pentru animale, cuprinde şi un cabinet veterinar unde fiecare căţel adus este sterilizat şi vaccinat de către cei doi medici care îşi desfăşoară acolo activitatea. Pentru a vizita adăpostul si a obţine informaţii despre căţei, este obligatoriu să te însoţească o persoană de la Poliţia Animalelor, care are sediul în acelaşi loc şi care se ocupă de toate formalităţile ce ţin de primirea, evidenţa şi adopţia animalelor din adăpost. Este interzisă folosirea aparatelor de fotografiat, a camerelor video sau a celor de înregistrare audio, vizitatorii fiind obligaţi să le lase la intrare şi să le recupereze ulterior pe baza buletinului de identitate.
În fiecare spaţiu amenajat sunt găzduiţi între 3 şi 5 câini, repartizaţi în funcţie de gradul de agresivitate şi de vârstă. Spaţiile cuprind câte o curte de mici dimensiuni şi o cuşcă în care dorm la un loc toţi cei 3 sau 5 căţei. În fiecare curte există câte două recipiente pentru apă, iar mâncarea este lăsată pe jos.
Îngrijitorii spun că fiecare căţel beneficiază de asistenţă medicală atunci când este cazul şi că gradul de agresivitate al animalelor este redus.
Însoţitorul de la Poliţia Animalelor susţine că se fac în jur de 3-4 adopţii pe săptămână, dar că ponderea este mai mare de pe 1 până pe 10 în fiecare lună, când nu se percepe taxă pe adopţie. În rest, se achită 150 RON pentru fiecare adopţie, această sumă fiind considerată echivalentul cheltuielilor pe o lună destinate îngrijirii unui căţel.
Cine poate adopta
Orice persoană peste 18 ani poate veni să adopte, actele necesare fiind buletinul în copie şi original şi actul de proprietate al casei. Chiar şi persoanele care stau în chirie pot adopta, atâta timp cât au viză de flotant şi pot aduce actele specificate mai sus.
Totodată, noii stăpâni ai căţeilor pot veni gratuit la cabinetul veterinar din Adăpostul Odăi să îi vaccineze şi au reduceri la toate tratamentele medicale de care ar putea avea nevoie ulterior aceştia.
Atunci când cineva vine la adăpost în scopul de a adopta, trebuie să discute mai întâi cu medicul veterinar, pentru a-i spune cam ce fel de câine şi-ar dori( talie, rasă, vârstă). Medicul alege un patruped cât mai apropiat de ceea ce îşi doreşte cel care adoptă şi îl conduce la cuşca în care se află acesta. Dacă posibilul stăpân este mulţumit de căţel, îl poate lua acasă în aceeaşi zi. O persoană poate adopta chiar mai multi câini deodată, medicii fiind chiar cei care propun acest lucru.
Cât despre animalele care nu îşi găsesc stăpân, îngrijitorii spun că acestea rămân în adăpost până mor şi că doar în cazul unor boli foarte grave se aplică eutanasia.
Cu toate acestea, câteva persoane care locuiesc în zonă spun că animalele din Adăpostul Odăi sunt prost îngrijite şi că, de cele mai multe ori, cele care nu sunt adoptate sunt eutanasiate. Doamna Gabriela Sefciuc, care locuieşte în zona Laromet, susţine că mai mulţi câini au fost ucişi sau că nu au primit îngrijirile necesare: „Câinii care nu sunt adoptaţi sunt omorâţi în chinuri. Cunosc o doctoriţă care lucrează acolo şi ştiu că nu sterilizează toţi câinii care sunt aduşi, iar dacă nu-i ia nimeni îi omoară după un timp ca să facă loc celor care urmează să vină.”
Legea nr.9/2008 spune că eutanasierea este interzisă, făcându-se excepţie doar atunci când animalul suferă de o boală incurabilă constatată de către medical veterinar. Cu toate acestea, unii oameni din zona cred că, deoarece adăpostul Odăi are propriul cabinet medical, este foarte posibil ca decizia medicului veterinar cu privire la boala câinelui să fie subiectivă.
Dacă Adăpostul Odăi se bucură de fonduri din partea statului, există centre de adopţie care se autofinanţează şi caută în permanenţă sponsori care să susţină activitatea de voluntariat desfăşurată de fondatori.
Adăpostul Daisy Hope funcţionează din 2001 ca fundaţie non-profit şi are ca scop găzduirea şi găsirea de stăpâni câinilor abandonaţi. Centrul este situat pe Calea Giuleşti şi are în adăpost peste 100 de căţei.
Dotări
Spaţiile de găzduire cuprind o curte interioară şi cuşti pentru fiecare căţel în parte, fiind maxim 5 câini în fiecare ţarc. Doamna Cristina, una dintre îngrijitoare este voluntar de aproape şase ani la Daisy Hope şi spune că este foarte ataşată de munca pe care o face. Hrăneşte câinii de două ori pe zi, curăţă cuştile şi are grijă să nu existe conflicte între aceştia: „Se mai întâmplă să se bată între ei şi unii chiar au murit din cauza asta. Nu poţi să îi ţii în frâu de fiecare dată.”
Cu toate că fundaţia desfăşoară o activitate de voluntariat, doamna Mirela Tutunaru, directorul administrativ se plânge că în afară de conducere şi de cele două îngrijitoare, nu mai există alte persoane care să se intereseze de acest domeniu şi că, din acest motiv, resursele sunt reduse. Nici în ceea ce priveşte adopţiile lucrurile nu stau mai bine, având în vedere că în ultimele trei luni niciunul dintre căţeii din adăpost nu şi-a găsit stăpân:”Vin diverse persoane la noi în vizită, sunt încântate de căţei, spun că i-ar lua acasă, dar nu s-a mai întâmplat de trei luni să dăm vreunul spre adopţie.”
Cum putem adopta
Şi aici se percepe o taxă de adopţie de 100 RON, iar actele necesare sunt buletinul în original şi copie şi actul de proprietate al casei. Odată achitată suma, se eliberează o chitanţă şi se întocmeşte un contract de adopţie, iar dacă noul stăpân nu este mulţumit de câinele ales, poate reveni într-o săptămână la sediu cu chitanţa şi primeşte banii înapoi atunci când returnează câinele.
Toţi cei găzduiţi aici sunt sterilizaţi şi vaccinaţi. În cazul în care nu-şi găsesc stăpân, rămân în adăpost până mor. Eutanasierea este evitată de cei de la Daisy Hope, tocmai pentru că fundaţia a apărut ca o reacţie împotriva agresivităţii faţă de animale, iar cei care o conduc sunt total împotriva acestei metode.
Mulţi oameni din zonă nici măcar nu ştiu de existenţa unui astfel de adăpost, dar spun că sunt foarte deranjaţi de numărul mare de câini fără stăpân din zona Giuleşti.
————
Urmăriţi tag-ul Jonline pentru a consulta şi celelalte teme.