Temele studenţilor: Alexandra Puescu 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Nu lăsa pe weekend cumpăratul cartelei de metrou

de Alexandra Puescu

Metrorex nu  se dă în lături de la a face promisiuni și are ca deviză: „Pe orice timp ajungi la timp!”. Nu ne grăbim să contestăm acest lucru, bine-cunoscut fiind faptul că trenul subteran este cel mai rapid mijloc de transport în comun. Ce te faci însă când nici măcar nu ai posibilitatea să apelezi la serviciile lor?

De curând am constatat că în timpul weekend-ului, bucureștenilor nu le este atât de la îndemână pe cât s-ar crede să folosească metroul pentru a se deplasa.  Motivul  este lipsa casierilor de la ghișee. La stația 1 Decembrie 1918, de pe Magistrala 3 (Preciziei-Anghel Saligny), locul în care am constatat eu nemulțumirile clienților, în locul casieriței te întâmpină o perdea maronie și un ghiveci cu flori.

La 5 metri, în cabina din termopan în care ar trebui să stea tot un casier, este poziționat strategic un agent de pază. După ce (aproape-)călătorul caută disperat cu ochii casierul care lipsește din ambele spații amenajate, cercetează zona pentru a găsi măcar un paznic pentru că -am uitat să menționez- el poate vorbi la telefon, poate ieși la fumat sau poate merge la toaletă.  Paznicul este întrebat unde este casierița. El răspunde că în weekend casele sunt închise și te îmbie politicos să folosești abonamentul. E evident (numai pentru tine, se pare!) că nu ai în posesie așa ceva, altfel n-ai mai vrea cartelă.

Îi propui să cumperi un tichet de la el, însă îți spune că nu intră în atribuțiiunile lui, că el este pus acolo doar pentru a supraveghea buna desfășurare a traficului subteran și pentru a contribui la bunăstarea pasagerilor, inclusiv a ta. Tu îi mai spui încă o dată că te grăbești, că deja ai văzut cum s-au închis ușile metroului în care voiai să urci, că nu înțelegi cum, deși vrei să plătești și să circuli la fel ca toți ceilalți oameni civilizați (excepționali sunt prietenii paznicului, tupeiștii care sar peste bara de protecție când el vorbește la telefon și cei care intră 2-3 pe o singură compostare pentru că trenul e în stație și el oricum nu se grăbește să-i ajungă din urmă, dar nu face niciodată imprudența de a nu apăsa butonul alarmei care nu cunoaște clemența decibelică și-i oripilează fonic pe cei care se află pe o rază de 50 de metri de jur împrejur).

În fine, paznicul nu se îndură și-ți spune că singura ta șansă, în caz că nu vrei să iei taxiul, e să ieși la suprafață, să mergi în spate și să intri pe la cealaltă gură de metrou. Simplu ca… „De ce naiba nu scrie la intrare că poți cumpăra cartele doar de dincolo?!”.

Zadarnic îi explici că nu știi exact unde e cealaltă intrare, pace și voie bună! Dar înainte de a pleca nervos și aproape plângând pentru că nu mai ajungi „la și jum’ate”, providențialul paznic găsește soluția: vede un/o ghinionist/ă (eu însămi am fost o „victimă” a paznicului binevoitor!) pe care-l cheamă aproape. Îl roagă s-o lase și pe doamna (de obicei, în cazul doamnelor devin mai sensibili) să intre pe cartela lui/ei, că „doar n-o să mori pentru-o călătorie!”. Ghinionistul/a îi spune că regretă, dar are abonament nelimitat și e fără putință. Sugerează însă paznicului să o lase el să treacă pe la portița pentru bagaje. Agentul de pază se scutură atunci de sentimentalisme și, revenindu-și în simțiri, aruncă replica: „Mnu, nu se poate! Sunt camere și se filmează!”. Cel aflat în imosibilitatea gestului filantropic își continuă drumul spre aparatul de taxat. Vede însă cu coada ochiului cum paznicul, cu ambii ochi, îl urmărește să vadă dacă pe aparat scrie „Liber” și nu cumva „Rest X” călătorii, pentru că asta ar însemna să-l fi mințit, pe el-paznicul, lucru nerecomandabil.

Un ultim act de curaj și voință mai are dornicul de călătorie după ce a renunțat să spere la concesiile paznicului: îl întreabă „de ce nu scrie nicunde că nu se pot cumpăra cartele sâmbăta și duminica? „. Dar parcă malacul negru cu dungi verzi atât aștepta: să îndrepte impunător o falangă spre o coală A4, pusă de-a curmezișul și cu un colț îndoit, pe care scrie că: „La acest acces se pot cumpăra cartele magnetice în intervalul 06.00-22.00. În intervalul 05.00-06.00 și 22.00-23.00 accesul este permis numai călătorilor care dețin cartele magnetice valabile. În zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale accesul este permis numai călătorilor care dețin cartele magnetice valabile”.

Așadar, poftiți bucureșteni de vă umpleți portofelul cu cartele de călătorie, dacă nu vă place per pedes-ul, bicicleta sau autobuzul și nici bani de taxi nu aveți.

————

Urmăriţi tag-ul Jonline pentru a consulta şi celelalte teme.