Taximetrist religios din Buzău 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

În Buzău, autobuzul costă 1,5 lei. Deşi este comod şi-ţi poţi lua bilet chiar din autobuze, frecvenţa lor de trecere prin staţii este mică. La taxi, tariful pe kilometru este de 1,8 lei şi plecarea la fel. Dar ai parte şi de unele poveşti…

Vreau la autogară. Taxiul porneşte. Face 500 de metri şi-mi dau seama că aparatul de taxat nu e pornit. Îi semnalez acest lucru şoferului şi-mi spune că face 7 lei pînă acolo. Insist şi-l anunţ că-mi trebuie bonul pentru decontare. Atunci şoferul intră în vrie…

Scuipă a scîrbă pe geam şi mă ceartă: trebuia să-l anunţ de la început. Îmi explică pe un ton ridicat că asta e nesimţire din partea mea şi se închină a „piei, Satană!”. Încerc să-i explic şi eu, umil, că e de datoria lui să pornească aparatul, dar nu mă aude.

Întoarce taxiul spre staţia de unde l-am luat. Cred că vrea să mă dea jos, aşa că întreb dacă şi ceilalţi colegi procedează la fel şi-mi confirmă. Se închină din nou şi adaugă: „Dacă ştiam…”. Mda, mi-e puţin teamă, nu ştiu la ce să mă aştept de la o asemenea instabilitate emoţională, mai ales că şoferul cotrobăie cu mîna dreaptă prin torpedou. Scoate însă doar telefonul şi o sună pe fiică-sa. Vorbeşte cu ea calm despre alte lucruri.

Ajungem în staţia de plecare. Opreşte, porneşte aparatul şi reia traseul. Ciudat… Se închină iarăşi, spune că nu i s-a mai întîmplat vreodată ca un client să se comporte aşa. Adaugă încet că are de plătit mari impozite, de aia procedează astfel.

Nu ne mai zicem nimic pînă la autogară. Acolo, îi plătesc cei 6,3 lei de pe bon şi ne salutăm reciproc. Nu se mai închină.