(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
Actualizare 19 februarie 2020:
Copia bustului avocatului Petre Stănescu a fost reamplasată pe soclul original, alături de copia operei „Rugăciune”. (citește)
Pe drumul parcurs cu bicicleta pînă la Cimitirul Dumbrava, n-am întîlnit nici un echipaj de poliție. Nici urmă de patrulă nici în jurul cimitirului, ci liniște și pace la intrarea umbroasă. În schimb, înăuntru, zgomot si moloz – se lucra la două morminte. Imediat după intrare, pe aleea din dreapta, „femeia” lui Brâncuși se ruga pe soclu, ca și cum n-ar fi părăsit acel loc niciodată.
Nici vorbă de pază sau patrulare intensă în zonă, așa cum declara viceprimarul imediat după ce copia statuii a fost repusă pe soclul ei de la mormîntul avocatului Stănescu. Și pot pune pariu că va dura mult timp pînă cînd vor fi instalate camerele video (dacă asta se va întîmpla vreodată!). Vă întrerup puțin vacanța și concediul pentru a vă anunța că sculptura „Rugăciune” a lui Constantin Brâncuși a revenit la Buzău.
Este a doua copie a femeii în bronz plasată în Dumbrava. Prima copie a fost furată în 1996 și a fost găsită în 1998. Ea înlocuia originalul care fusese cumpărat de Muzeul de Artă al României în 1958. În anii 70, a fost cumpărat și bustul avocatului, de aceea acum soclul înalt este gol și trist. Este al doilea monument funerar realizat de Brâncuşi, după „Sărutul” din Cimitirul Montparnasse din Paris.
Lucrarea a fost realizată între 1907 și 1910 (și pusă pe soclul din piatră de Măgura chiar de Brâncuși, în 1914), o dată cu alte două lucrări din temele sale preferate: Sărutul şi Cuminţenia pământului. Citiți odiseea Rugăciunii și a bustului în Opinia: partea I și partea a II-a. Practic, fără bustul avocatului, ansamblul de acum nu poate purta numele „Rugăciune”, pentru că Brâncuși le gîndise împreună. Oricum, originalele sunt la Muzeul de Artă din București.
Dacă faceți o vizită la Cimitirul Dumbrava pentru a vedea femeia rugîndu-se, poate treceți și prin alte două locuri:
- Statuia mamei cu cei șase copii. Se spune că acestei femei îi murea un copil în fiecare an și că ea a murit în somn, după ce a plîns fără încetare.
- Bolovanul domnului Oroveanu. În loc de cruce, el a dorit un bolovan, pentru că era ateu. Cică uneori se petrec lucruri stranii în jurul bolovanului.
Despre cele două povești ciudate, scrie mai pe larg Răzvan Mateescu.