Cu gătitul meu…


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Acum gătesc des. Practic, nu există săptămînă fără să am o mîncare gătită în frigider, spre mulțumirea fratelui meu. Dar nu a fost mereu așa.

În cămin

Făceam și eu cum se mai face acum: tradiționala prăjeală pe plita așezată lîngă ușă, pe hol, ouă fierte, reîncălzirea mîncării trimise de părinți. Protejam hainele cît puteam de mult și mă luptam pe hrană cu musafirii cu multe picioare. Nu visam că voi pune vreodată mîna pe oală și tigaie și voi face ciorbe și tocane.

Tocana

Cred că am început cu o tocană. E un fel de mîncare ușor de făcut, dacă ai legumele și condimentele la îndemînă. Am continuat cu ciorbe, cartofi franțuzești, sarmale, chiftele, diverse salate etc. Experimentez, dar tot mîncarea românească (mă rog, ce se numește astfel dar e împrumutat de la turci, unguri și sîrbi) mă face să mă simt împlinit.

Chinezării

A fost de ajuns o mică demonstrație la Wu Xing să doresc să fac și eu mîncare chinezească acasă. Așa că mi-am umplut o săptămînă stomacul cu pui Gong Bao și porc în sos dulce-acrișor în două stiluri. O să continuu și cu alte feluri, dacă tot am dat banii pe Wok și am investit timp în învățarea rețetelor.

De ce gătesc

Pentru că ies mai ieftin decît dacă aș comanda. Apoi, mănînc mai sănătos, cît de cît, chit că produsele promovate drept proaspete în magazine vin din sere sau din eprubeta chimiștilor. Dar cel mai mult îmi place să gătesc pentru că învăț lucruri noi: dozarea ingredientelor și a condimentelor, momentele cînd să arunc în tigaie fiecare componentă și alte noțiuni tantrice. Îmi place cum oamenii din jurul meu se satură cu ce le prepar eu și mai vor uneori o porție.

Practic, gătitul mă pregătește pentru un viitor în care resursele vor fi tot mai puține și va trebui să încropesc cîte ceva din ce vom avea disponibil. Pe de altă parte, cît învîrt cu lingura sau cît aștept să se fiarbă, mă gîndesc la tot felul de lucruri. E un mod de meditație și relaxare ieftin.

Iar treaba asta cu educația nu va ține la nesfîrșit în România, nu vor mai fi necesari profesorii în țara noastră, dacă lucrurile continuă ca acum. Pe cînd potolul va fi mereu trebuincios.

Pentru curioși, am un album cu poze doveditor pe Facebook.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.