Wu Xing, Eminescu și Timpul 5


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Îmi place cum miroase un restaurant nou! Nu știu dacă ați observat, cred că, datorită mobilierului nou, mîncarea miroase diferit la deschiderea restaurantului față de cum miroase la cîteva luni de funcționare. Asta am simțit în această seară, la deschiderea oficială a restaurantului Wu Xing din Str. Covaci nr. 14.

Restaurantul se află chiar în clădirea în care a lucrat Eminescu la ziarul Timpul, între 1880 și 1881. Placa memorială ce anunță acest lucru părea nouă, iar acum face parte din fațada neagră a restaurantului cu mîncare chinezească. Este un loc care cred că va face concurență șaormei de după club, mai ales că au în plan să țină deschis pînă la 3 dimineața de joi pînă duminică.

Este un restaurant de tip tunel, dar sunt destule locuri la mese și la bar. Este impresionant faptul că bucătăria este deschisă, deci poți vedea cum ți se prepară felul comandat. În această seară, a gătit maestrul Tushin cîteva preparate și în fiecare seară între orele 19 și 21 puteți vedea cîte o demonstrație.

Lume multă și o masă lungă plină de mîncăruri gata de servit! Am căscat gura la show-ul magicianului care a făcut să apară din senin niște cartofi pai și n-am mai apucat pachețele de primăvară, unele dintre preferatele mele, pe care însă nu mă încumet să le gătesc. În schimb, am mîncat oaie Tushin cu cartofi pai, un preparat iute, introdus de curînd în meniul de la Wu Xing. Este interesant că, dacă mănînci separat o bucată de carne, simți celebrul gust de oaie. Dacă iei însă și cartofi și legume în bețigașe, gustul se echilibrează ca prin minune.

[nggallery id=46]

M-am apropiat de Tushin și i-am mărturisit că gătesc constant cîteva feluri chinezești de cînd am fost la deschiderea restaurantului din Pipera. Mi-a spus că secretul constă în a exersa des, pentru ca prepararea să-mi intre în reflex. L-am întrebat dacă sunt tăiați cu aparatul cartofii pai, pentru că sunt foarte subțiri. Mi-a răspuns că sunt tăiați manual cu satîrul și că el insistă ca totul să se facă manual în restaurantele Wu Xing. Tushin mi-a spus unde pot găsi ingrediente pentru chinezării, chiar în Colentina, aproape de mine. Mi-a mai povestit despre un prieten vechi al său, polițist, pe care l-a convins să învețe să gătească mîncăruri chinezești. Totul a început cînd se vizitau unul pe altul și cînd fiecare gătea mîncare din țara lui. A fost amuzant să ascult poveștile maestrului în timp ce mă întreba dacă-mi place oaia din care mă înfruptam.

Fotografiile de la deschidere sunt și pe Facebook, numai bune de tăguit.

Dacă treceți pe la restaurantul Wu Xing din strada Covaci pînă în 25 martie, vedeți că există promoția 1+1 la preparatele din pui: cumpărați un fel cu carne de pui și al doilea va fi gratis (preparatul cadou este cel cu prețul cel mai mic dintre cele două).


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5 gânduri despre “Wu Xing, Eminescu și Timpul