(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)
Faptele, oglinda sufletului
Cuvântul dat este literă de lege! Fiecăruia îi place să creadă despre propria persoană că este responsabilă, că atunci când îşi dă cuvântul va duce până la capăt o sarcină, iar vorba devine faptă. De cele mai multe ori însă, vorba rămâne doar vorbă. Perioada facultăţii este perioada în care adolescenţii se maturizează. Devin responsabili.
Bobocii de la [abbr title=”Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării”]FJSC[/abbr] au pornit cu stângul pe drumul maturizării. Plini de iniţiativă şi idei la început de drum, pe parcursul acestuia nu se vede niciun contur al faptelor. Le lipseşte determinarea de a da curs vorbelor. Copleşiţi de responsabilităţi, nu le fac faţă acestora. Se caracterizează drept invincibili, capabili să ducă până la capăt toate atribuţiile. Nu se lasă învăţaţi şi consideră că stăpânesc totul. Toată lumea are dreptate fără să caute a-şi dovedi dreptatea.
“Teoria ca teoria, dar practica ne omoară.”. Ştiu cu toţii teoria. Au vorbe bine alese. Au tupeul specific începătorilor, dar nu tot ce zboară se mănâncă. Ei nu îşi pun vorbele în practică din comoditate sau din visare. Se aşteaptă ca altcineva să le rezolve problemele.
“Pică pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă!” Nerespectarea resposabilităţilor duce la consecinţe. Închid ochii când dau de greu. Promit marea cu sarea. Atunci se observă un început al faptelor. Când pericolul trece, din faptă rămane doar scheletul. Ce a fost mai greu s-a dus. Bucuria independenţei revine. Independenţa este înţeleasă greşit. Cluburi, discoteci, distracţie: asta înseamnă viaţa de student.
Viitorii jurnalişti sunt optimişti. Au încredere în steaua lor, dar norocul ţi-l mai faci şi singur. Prin fapte, nu prin vorbe… Seriozitatea pare să le lipsească.
[quote style=”boxed”]Deşi ideea unor fapte concrete le surâde tuturor, munca propriu-zisă le dă bătăi de cap. Munca executată contratimp face parte din domeniul SF-ului. Replici precum: “Nu pot!”, “Nu am cum!”, “Scuză-mă, promit că mâine termin tot!” devin citatele zilei. Este uşor de promis luna de pe cer. Este imposibil de îndeplinit, însă.
Entuziasmul, iniţiativa şi optimismul pălesc în faţa comodităţii. Au multe de învăţat. Cu timpul, vor înţelege că de la vorbe la fapte este un drum lung de parcurs. Vorbele vor fi lăsate deoparte şi faptele vor domina acel drum. “Născuţi talent şi morţi speranţe!” este o vorbă folosită adesea în fotbal. Nu îmi rămâne decât să sper că nu acesta este viitorul bobocilor FJSC-işti.
Încetul cu încetul se obișnuiesc cu responsabilitățile. Faptele sunt cele care îi caracterizează. Când circumstanțele îi presează, munca în echipă e singura soluție. Comunicarea între ei se clădește în timp. Totul ține de voință. Boboceii cresc și lasă vorbele deoparte. Totul e mai greu la început, dar timpul își pune amprenta.
Ioana Alina Comșa, studentă în anul I
[box type=”info” style=”rounded” border=”full”]La cursul de tehnoredactare, studenții din anul I au avut, printre altele, de realizat o publicație în echipă. Așa cum este firesc, n-am cerut numai paginare bună, ci și un conținut bun. Voi reproduce aici cele mai bune texte (comparativ vorbind) ale bobocilor. Textele sunt publicate fără intervenții la nivelul formei și conținutului. Urmăriți tag-ul PAO de pe acest blog.