(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
Trăiesc într-o ţară în care sunt urît pentru că îndemn oamenii să creeze. Eu cred că trebuie zilnic să faci ceva inovator: să scrii, să fotografiezi, să programezi ş.a.m.d. De ce semenii mei nu cred la fel?
Se pare că limba dacilor s-a pierdut pentru că n-a rămas nimic scris în această limbă. Există din ce în ce mai mult acest pericol şi în privinţa limbii române. Putem salva situaţia scriind, creînd ceva în fiecare zi.
Chiar şi un SMS bine ticluit ne poate ajuta să ne ungem mecanismul scrisului din creieraş. Un textuleţ pe zi pe un blog face minuni în centrul lecturii din mintea cititorilor, oricît de puţini ar fi ei. O poezie din cînd în cînd nu doare, compunerea ei ne schimbă, ne face mai toleranţi şi chiar mai interesanţi. Codarea unei aplicaţii, pe baza unor vagi cunoştinţe de programare şi a unui lung dar frumos proces de documentare, te poate face să surîzi în final, cînd vei vedea că „merge” programul!
[quote style=”boxed”]Tot mai des întîmpin respingere cînd sugerez semenilor mei să scrie, să creeze. Multora nu li se pare că au talent, alţii cred că nu va fi interesant ceea ce vor spune. Dar cum te poţi verifica altfel decît… creînd, scriind, inovînd? Un pas mic, alt pas mic şi continuă tot aşa!
Mereu îi voi îndemna pe studenți să scrie, să facă ceva ce le place, cît încă mai au timp. Apoi vor intra în iureșul job-ului, unde rar vor face lucruri care să se potrivească și cu personalitatea și dorințele lor. Temele din facultate pot fi momente în care să arate că pot aduce ceva nou acolo unde nu părea că mai e posibil.
Pentru mulți dintre studenți, acele referate, articole, analize vor fi cele mai lungi texte pe care le vor scrie în viață. Țărișoara noastră evoluează ciudat și se pune tot mai puțin preț pe educație și cultură, deci te-ai putea întreba: la ce folos să citesc, să mă pregătesc și să creez?
N-am un răspuns definitiv, dar mă gîndesc că peste zeci de ani lucrurile vor reveni la normal și-i vom căuta pe cei care știu să scrie, să creeze. Vor mai fi atunci oameni de acest fel?
[box type=”note” style=”rounded” border=”full”]Îi admir pe studenții care nu-și pierd timpul pe Facebook și 9gag și au un blog, sunt membri ai unei trupe rock, fac produse handmade ș.a.m.d. Ei sunt cei care vin și la ore, care consideră temele adevărate proiecte personale, care-i stimulează pe profesori cu întrebări și care vor fi pregătiți atunci cînd România se va schimba în bine
Ma bucur ca articolul nu suna ceva de genul „scrieti ca e cool si trendy” :)
Nu contează foarte mult motivul, important este să scrie.
Creatia e una, creativitatea e alta. Pentru putinii atinsi de scanteia creativitatii exista un singur avertisment, avertisment pe care l-am repetat si intr-o prezentare unde fusesem invitat ca vorbitor. E simplu: creativitatea e muschiul care se atrofiaza cel mai usor. Fie ca scrii, compui, faci montaje si regie sau creezi jocuri, daca mergi pe ideea ”sunt creativ, e eticheta mea” ai pierdut razboiul inainte de a te urca pe cal.
Dar fără creație zilnică sau cît mai frecventă, de unde creativitate?
Aia ziceam si eu prin facultate, cand aparent eram inconjurat exclusiv de oameni creativi. Ce noroc pe noi :)
La facultatea la care studiez (nu, n-are importanta care) creativitatea a ajuns sa fie blamata si de profesorii care nu se sfiesc sa ma intrebe „Da` de ce n-ai luat referatul de pe internet? N-ai ce face cu timpul tau?”. Nu, domnule profesor, nu traiesc intr-un alt univers, ziua mea are tot 24 de ore, nu o suta, am aceleasi probleme ca si ceilalti, dar nu pot sa copiez, nu pot sa nu fiu creativa. Oricum, cireasa de pe tort (sau bomboana de pe coliva) a fost cand profa la care imi luasem licenta mi-a trantit in fata o lucrare „de nota 10” (intr-un univers paralel, ca intr-al nostru gemea de mediocritate) din care trebuia sa, citez „copiaza tot, ca nu se uita nici dracu la ce e-n lucrare”. Evident ca pana la urma lucrarea a fost 100% originala, spre stupefactia profei („ia uite la ea, e masochista, ii place sa se chinuie”) si spre aprecierea profilor din comisia de examinare.
Anyway, traim in Romania..si asta ne ucide orice reminescenta de originalitate.