(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)
Ia citiți cum sună:
Bună ziua! Suntem aici, în Piața Universității, pentru a 8-a zi. Este o nouă zi de proteste. Proteste împotriva regimului actual, a sărăciei și a disperării. Aici, în Piața Universității, românii s-au strîns pentru a-și striga nemulțumirile. Nemulțumiri care se adunaseră de-a lungul anilor. Ani plini de umilințe, măsuri dure de austeritate și dezamăgiri.
Vom sta de vorbă cu cîțiva dintre protestatari:
- Bună ziua, de ce sunteți aici?
- Ce salariu aveți?
- Cît mai aveți de gînd să stați aici?
- Ce scrie pe pancarta dv.? De ce?
Așadar, oameni supărați s-au adunat aici, în Piața Universității. O piață care a văzut o mulțime de proteste după 1989. O piață acum plină de români disperați, o piață plină de lozinci. Vom fi aici, în piață, pe parcursul protestului, pentru a vă ține la curent cu desfășurarea evenimentelor.
Aceasta nu a fost transcrierea intervenției vreunui reporter de la un post de televiziune. Este pur și simplu suma clișeelor verbale de zi cu zi, de o săptămînă încoace și se bazează pe metoda preluării, de fiecare dată, a cuvîntului cheie din fraza anterioară, pentru a o crea pe următoarea. Se numește jurnalism de lemn sau jurnalism de tip formular. Ai niște scheme verbale predefinite și mai umpli spațiile albe cu clișee, cu cuvinte lipsite de sens.
Nu este jurnalism, este îndobitocire. Repetarea obsesivă a acelorași formule duce la prostire. Să auzi de zeci de ori pe zi „trebuie să vă mai spun că…”, „vorbim despre…”, „mai trebuie adăugat că…”, asta duce la tîmpirea telespectatorilor.
Cîteva sugestii de jurnalism viu:
- Vreau să văd un protestatar înainte de a ajunge în piață și după. Ce face la serviciu, cum se pregătește să vină în piață, ce face după ce protestul s-a încheiat. Gîndurile lui, gesturile, cum i se schimbă comportamentul pe parcursul zilei.
- Ce se întîmplă în jurul protestului. Ce fac patronii de magazine din jurul pieței, ce cred ei despre toate astea. Cum au mers vînzările la alcool în perioada asta? Protestul e profitabil sau nu pentru comerțul stradal și pentru buticurile de acolo?
- Comparație cu alte proteste din lume. Ce spun ăia din Grecia despre ce se întîmplă la București? Imagini de arhivă, infografii, elemente multimedia, jurnalism interactiv.
- Ce cred cei care nu participă la proteste? Ce e în mintea lor? Sunt lași sau patrioți? Nu le pasă? Muncitori de la fabrică, ăia de la salubrizare, poștașul, doamna de la chioșcul din cartier etc.
- Anchetă: ăia aduși de USL au fost plătiți sau au convingeri politice? Investigația jurnalistică este esența jurnalismului de calitate.
Zilele astea s-a conturat o idee interesantă: nu e mereu important să țipi în stradă ca să produci o schimbare. Asta poți face și tu singur, în domeniul tău de activitate. Încerci să faci mai bine ce faci, mai modern, cum fac ăia din țări cu tradiție democratică.
[box type=”info” style=”rounded” border=”full”]Modul în care faci jurnalism de criză poate fi schimbat, pentru a scăpa de stereotipare și clișeizare. Iar schimbarea asta se adaugă la schimbarea făcută de un semen al tău, la cea făcută de altul ș.a.m.d. Este o revoluție care ar dura, dar latinii spuneau festina lente.