Din textele studenților: Lavinia Cical 1

Pe când eram o operă de artă

„…fiecare dintre noi are trei vieți. O viață de obiect: suntem un trup. O viață a spiritului: suntem o conștiință. Și o viață de discurs: suntem ceva despre care vorbesc alții. Prima viață, cea a trupului, nu ne datorează nimic, nu noi alegem dacă să fim pitici sau cocoșați, nici să creștem, nici să îmbătrânim; nici măcar să ne naștem în loc să murim. Cea de-a doua viață, cea a conștiinței e la rândul ei dezamăgitoare: nu putem să conștientizăm decât ceea ce există, ceea ce suntem noi înșine, cum ar veni conștiința e doar o pensulă care urmează contururile realității. Numai cea de-a treia viață ne permite să intervenim în propriul nostru destin, ne oferă un teatru, o scenă, un public; provocăm, dezmințim, creăm, manipulăm percepțiile celorlalți … ceea ce vor spune depinde de noi.”

[quote style=”boxed”]„Pe când eram o operă de artă” a lui Eric-Emmanuel Schmit, reușește să dea contur unei povești care poate fi transpusă cu succes în realitatea zilelor noastre. Se potrivește și se mulează, pe destinul multor persoane autentice, asemenea unei mănuși.

Surprinde într-o manieră adorabilă și totodată bizară, asemenea unei satire, toate elementele unei societăți bolnăvicioase, plate – fără relief; fața unei societăți în care primează cultul aparenței. Elementele de bază ale acestei lumi efemere sunt constituite de aspectul fizic, gustul pentru estetic, puterea banilor și a luxului duse la extrem precum și dorința de a fi creatorul suprem. Moralitatea nu-și găsește loc, nici definiție; de fapt nici măcar nu a fost atribuită conștiinței.

Dorința unui tânăr de 20 de ani, aflat în pragul sinuciderii, de a deveni obiectul admirației tuturor și întâlnirea sacu un artist excentric, constituie firul narativ al cărții. Zeus-Peter Lama îi promite acestuia, o schimbare radicală a înfățișării prin care vor reuși să șocheze audiența.

[quote style=”boxed”]Din punctul de vedere al aspectului fizic, acest presupus artist crează de fapt un mic monstru, afirmând deseori că: „frumusețea e un blestem care nu naște decât lene și indolență. Urâțenia e o binecuvântare care se înrudește cu excepția și transformă o viață într-un destin magnific.”

Cu noua sa identitate de statuie vie, Adam Bis,  cum a fost numit după terminarea intervenției chirurgicale, ajunge cea mai celebră sculptură … vie. Trecerea de la statutul de om, la cel de obiect se dovedește însă a fi partea ascunsă a întregului proces de transformare în operă de artă. I s-a luat dreptul de a opina, de a vorbi, chiar de a gândi – este complet dezumanizat: „Ca să fii o operă de artă celebră și comentată de lumea întreagă, trebuie fie să te porți foarte civilizat ca Mona Lisa, fie să nu înțelegi decât ebraica veche ca David, fie, ca în cazul meu să te doară fix în cot. Așadar, îmi făceam foarte bine treaba de vedetă autistă.”

Întâlnirea sufletului pereche și înfiriparea unei povești de dragoste între fata unui pictor orb și Adam Bis, reprezintă momentul în care cel din urmă cântărește ce a vândut și ce a primit. Și-a vândut sufletul, viața, amintirile pentru a simți gustul unei celebrități amorfe. Totul era fals, construit din dorința „Creatorului său” de a-și alimenta stima de sine prin scandalizarea populației. Desfigurarea la care a fost supus Adam Bis, nu purta dovezi ale unei creații supreme, nu avea definirile unei mîini de geniu în artă: era doar creația unui monstru.

Redobândirea umanității și trăirea propriei povești de dragoste într-o lume stăpânită de narcisism, de cultul aparenței și de puterea imaginii se dovedesc a fi noile obiective ale tânărului de 20 de ani. Totul se termină prin fuga creației de creator și începe prin o a doua șansă la o viață nouă, nobilă, mai bună și mai curată, având ca povară încercarea de a interveni în propriul destin.

Lavinia Cical, studentă în anul I

[box type=”info” style=”rounded” border=”full”]La cursul de tehnoredactare, studenții din anul I au avut, printre altele, de realizat o publicație în echipă. Așa cum este firesc, n-am cerut numai paginare bună, ci și un conținut bun. Voi reproduce aici cele mai bune texte (comparativ vorbind) ale bobocilor. Textele sunt publicate fără intervenții la nivelul formei și conținutului. Urmăriți tag-ul PAO de pe acest blog.