(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)
Impactul Facebook-ului asupra comportamentului tinerilor
Noi nu vedem lucrurile aşa cum sunt, ci le vedem aşa cum suntem.”
Talmudul
Facebook se numără printre cele mai accesate reţele de socializare de către tinerii de astăzi, atât în România cât şi în străinatate. Astfel, apar întrebari în legătură cu aspectele pozitive şi cele negative a timpului petrecut online.
Ce spun psihologii, tinerii (studenţii, salariaţii), literatura de specialitate (Psihoterapie, Psihologie) în legătură cu acest subiect? Care este impactul acestei reţele asupra comportamentului şi relaţiilor interumane ale tinerilor din România?
Părerea specialistului în ce priveşte modul în care poate influenţa Facebook-ul tinerii
Jeni Chiriac, psihoterapeut, afirmă:
Facebook-ul poate crea dependenţă prin nevoia de atenţie, curiozitate, competiţie. Totodată, există riscul de depersonalizare (pierdere a identităţii personale) din exacerbarea nevoii de afiliere sau conformism.
Este important să fie înţeleasă, în acest context, lumea virtuală şi impactul pe care îl poate avea asupra creierului uman şi falsul sentiment de apropiere/ intimitate pe care virtualul îl poate crea. Totodata, în acest mediu putem întâmpina greutăţi în delimitarea clară a virtualului de real. În astfel de situaţii devine riscantă refugierea în virtual, deoarece aceasta consuma multe resurse în ceva ce este mai mult sau mai puţin o iluzie.
În plus, cu cât interconectam mai multe nevoi de mediul virtual şi de facebook, cu atât există riscul de dezumanizare, de izolare, de premise false de raportare la sine şi la ceilalți.”
Cât timp petrec pe Facebook?
La întrebarea „Cât timp petrec pe facebook?”, Platon Maria, studentă în Bucureşti, răspunde cu aproximaţie şi anume în jur de 2 – 3 ore/ zi. În acelaşi timp, Ștefana Marina, arhitectă în Bucureşti, este mai rezervată în privinţa unei limite de timp întrucât „consider că majoritatea persoanelor, care au o muncă “de birou” şi au acces la internet – au facebook-ul deschis. Eu am internet atât pe leptop cât şi pe telefon, şi verific ce mai este nou pe facebook o dată la 10 – 15 min.”
Totodată, atât Maria cât şi Ştefana, îşi petrec timpul online citind articole, ştiri, vizualizând paginile care corespund cu interesele şi hobby-urile fiecăreia, ş.a. Între “ustensilele” Facbook-ului – Like şi Share, intervievatele folosesc mai des primul. Principalele roluri ale acestei reţele de socializare, au fost enumerate, în ambele cazuri – scializarea şi informarea.
Cum te influenţează?
Mă simt mai aproape de lucrurile care-mi plac. Îmi hrănesc afinitățile și-mi descopăr mereu altele, însă am senzația că privesc viața, că nu o trăiesc… în orele petrecute pe Facebook”,
spune Maria.
Ștefana spune că printre aspectele pozitive ale timpului online pe Facebook este legătura cu prietenii, iar pe de altă parte se situează, sentimentul de “pierdere a timpului”, o renunţare la viaţa reală, fizică în schimbul celei virtuale.
Tinerele sunt reticente în ce priveşte încredererea în realitatea/ obiectivitatea informaţiilor despre utilizatorii facebook, cât şi a articolelor postate. “Majoritatea postează în funcţie de părerea lumii, iar articolele care au titlul “Extraordinar…”, „Uimitor …”, adesea nu corespundeau cu textul articolului, ceea ce este dezamăgitor” consideră Ştefana.
Riscul comparaţiilor
Se pune întrebarea dacă este Facebook-ul un mediu de socializare care induce comparaţiile şi supravegherea severă a statutului celuilalt. Orice mediu în care indivizii trăiesc retraşi, izolaţi, induce în mod natural acest lucru.
Conform descrierii comportamentelor realizată de Christophe Andre în cartea „Imparfaits, libres et heureux. Pratiques de l’estime de soi”, atât în viaţa reală cât şi cea virtuală este important să observăm fără să ne: comparăm, să invidiem sau să judecăm. Observaţia ne va permite să tragem foloase din experienţele de viaţă ale semenilor, să avem o flexibilitate superioară şi capacitate de adaptare la aceste noi medii, anturaje şi diversitate de informaţie, tehnologie etc.
Riscul comparaţiilor este de-a transforma viaţa zilnică într-o luptă pentru superioritate: să fii cel sau cea care postează (DEPERSONALIZARE) informaţii considerate cele mai interesante, poze dintr-un loc considerat cel mai popular, cea mai frumoasă casă sau maşină, soţul/ soţia cea mai sexy, copiii cei mai frumoşi etc.
Instinctele de competitor sunt benefice pentru anumite situaţii (de exemplu cele profesonale) pe când în cazul celorlalte (muncă de colaborare şi viaţă personală) pot deveni toxice. Capacitatea de a ne compara cu noi înşine este cheia atât spre uşa progresului, cât şi soluţionarea problemei tratate mai sus.
Poate fi aplicat efectul de etichetare în cazul Facebook-ului?
Efectul de etichetare este binecunoscut în psihologie: odată ce am emis o judecată despre cineva, e greu să revenim asupra ei, deoarece toate acţiunile sale ulterioare vor fi sub influenţa acestei judecăţi. Vom avea tendinţa să memoram ceea ce confirmă etichetarea noastră şi să refulăm ceea ce nu o confirmă. Alegem de preferinţă informaţiile care confirmă convingerile şi preferinţele noastre. Acest lucru este vizibil în cazul rasiştilor care vor fi mai atenţi (de exemplu, în timp ce îşi citesc ziarul) la informaţiile despre delictele comise de străini, anarhiştii la gafele politicienilor etc., conform autorului Christophe Andre.
Concluzie
Atât în mediul virtual, cât şi în viaţa reală, este esenţial să învăţăm să fim în stare să ne uităm bine la persoanele pe care le întâlnim, nu doar să îi admirăm pe cei pe care societatea ni-i prezintă admirabili, ci să acordăm atenţie şi celorlalţi. Să admirăm şi să optăm să ne inspirăm, de asemenea, din comportamentele persoanelor care ne sunt antipatice sau care ni se par criticabile în privinţa anumitor atitudini: de ce nu? Nu este vorba aici de mimetism, ci de învăţarea prin exemplu, indiferent că este manifestată sau ascunsă. Decât să judecăm negativ, mai bine să observăm şi să profităm de nenumărate exemple – sau contraexemple – pe care ni le oferă viaţa, se arată în sursa menţionată mai sus.