Teroarea văzută din Lyon 2


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Aseară am fost la inaugurarea unui nou pian (de 28.000 de euro, cumpărat din donații) al Fundației INSA Lyon. A fost un concert la care profesorii și studenții care au cîntat au avut entuziasm, au fost veseli și plini de energie. O totală ieșire din context, la o săptămînă de la… A fost frumos, ce mai! Dar în timp ce ascultam și priveam, mă uitam la sala plină, cu oameni cufundați în semiobscuritate și mă gîndeam: dacă acum ar…, dacă s-ar întîmpla să… Și tot trăgeam cu ochiul în colțurile sălii, unde erau ieșirile de urgență și vedeam în stînga furtunul, hidrantul și stingătoarele de incendiu. Și mă uitam la oamenii din jurul meu.

Eu n-am fost implicat în cele două terori: Colectiv și Paris. Ce e în sufletul urmașilor și prietenilor celor care au pierit? Nu același lucru comparativ cu ce este în sufletul celor neafectați direct dar care se implică emoțional. Eu sunt unul dintre cei din urmă și încerc să scap de asta.

În Lyon, nu s-a schimbat mare lucru în urma atentatului din Paris. Există însă pază acum chiar și la intrarea la poștă, am văzut un polițist imens, care avea la picioare, în lesă, un cîine cuminte. La bibliotecă, ți se controlează bagajul.

În fața primăriei, pază și cîine fioros cu botniță. În spatele primăriei (considerată fața clădirii de către public, pentru că dă în Place Terreaux), scările sunt pline de lumînări, flori, mesaje, desene, obiecte (chiar și o minge de fotbal, ca aluzie la Stade de France). Acolo, ușa instituției a fost desenată cu cretă colorată, pentru a purta mesaje pacifiste. Coloanele clădirii de patrimoniu au fost mînjite cu marker-ul, pentru a transmite Daesh-ului amenințarea răzbunării.

La fel, în Place Bellecour. La picioarele statuii lui Ludovic al XIV-lea, mii de lumînări și sute de flori, prilej de fotografiat pentru turiști. În piață, atmosfera este la fel de relaxată ca întotdeauna. Dar în metrou, unde sunt locuri pe scaune care-ți permit să-l vezi pe cel din față, nu pot să nu remarc cum oamenii se uită mai atent unii la alții. Iar cînd un nene cu o cutie de clarinet se urcă agitat în vagon și iese la fel de agitat, parcă inima ta are o bătaie în plus.

Serile de weekend sunt cam ca fel: tineri care beau alcool din sticle la vedere, în așteptarea metroului, alți tineri care se întind cu toate picioarele pe scaunele din autobuz, alții care cîntă “Where Is the Love”, urmînd ritmul care se aude dintr-o boxă portabilă ținută în mînă de unul de-ai lor.

Pe de altă parte însă, lucrurile frumoase care fuseseră plănuite se anulează rînd pe rînd:

  • Fête des Lumières, mîndria Lyon-ului, nu va mai avea loc; festivalul care promitea în jur de 100 de instalații luminoase a fost înlocuit de o manifestare simbolică în 8 decembrie;
  • La Marche des Lumières, un eveniment contra cancerului, nu se mai întîmplă azi;
  • Marche Blanche de mîine a fost anulat.

Evident, nu vor mai fi permise adunările spontane sau organizate la Guillotière, la care participau în general musulmani.

Se spune că viața merge înainte. Dar cum va arăta acest “înainte” de acum încolo?


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 gânduri despre “Teroarea văzută din Lyon

  • Bogdan

    Eu am fost in Strasbourg la o conferinta si nu am vazut mari diferente in oras sau la Consiliul Europei unde a fost intalnire. Ba chiar as zice ca reactia participantilor e ca avem nevoie de mai multa democratie si libertate – dar fiind un eveniment dedicat era de asteptat.

    Ce m-a suprins putin insa venind cu autobuzul de la Frankfurt la Strasbourg e ca nu ne-am oprit deloc la granita, desi era un autobuz plin cu straini (logic..)

    • George Hari Popescu Autor articol

      Probabil din cauză de prea multă democrație și prea multă libertate se întîmplă incidentele astea. Oricum, îmi e clar că “viața privată” devine o sintagmă tot mai învechită.