Despre cursurile de la Kiev 1

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Media Criticism a fost predat de un profesor ucrainean. Bineînţeles că a trebuit să treacă prin cele patru teorii despre presă şi prin efectele mass-media, dar cînd înveţi asta în anul I de facultate nu ţi se mai pare amuzant. Probabil participanţii din ţările foste sovietice din Asia Centrală au considerat aceste lucruri foarte interesante şi noi.

La astfel de seminarii însă, unde vin oameni cu background-uri diferite, trebuie să găseşti metode pentru a-i anima, pentru a-i implica în procesul de învăţare pe toţi. Din păcate, acest curs a fost lipsit de interactivitate şi lucru în grup, cu vreo două excepţii.

Înţeleg că sistemul sovietic de predare se baza pe cursuri magistrale şi reproducere mecanică a conţinutului, că doar prin asta am trecut şi noi. Cu puţin exerciţiu însă, cu unele simulări la clasă, se poate preda o materie considerată poate de unii aridă într-un mod mai atractiv. Iar o glumă pe ici-colo nu strică niciodată.

În plus, proful respectiv are un mare defect: nu ascultă cursanţii pînă la capăt şi-şi impune propriile puncte de vedere. După ce, la un moment dat, a părut interesat de quality media în România, a trecut la altceva, fără să-mi dea şansa de a spune cîte ceva. A trebuit să intervin eu.

Media Economics în sesiunea de după-amiază s-a dovedit o grea încercare. Dar, după cum spune Danijela din Bosnia, „o dată trecut prin război, nimic nu ţi se mai pare greu”. Din nou, pentru mine nu au fost multe lucruri originale. Masterul în managementul întreprinderii mass-media m-a ajutat să prind principalele noţiuni de economie media şi marketing. Şi aici au lipsit necesare exerciţii în grup, iar cele care s-au întîmplat au fost improvizat din cauza unor constrîngeri impuse de profesoara de la universitatea din Moscova.

Am socotit că a vorbit cam 20 de ore nonstop, dacă ar fi fost să adunăm sesiunile ei. Stilul de predare – sovietic, cu accente americane în modul de prezentare. Sigur, ea a avut un handicap major – profesorul care trebuia sa predea acest modul a avut un atac de cord chiar înainte de a pleca la Kiev şi ea a trebuit să preia din zbor sarcina lui.

Partea a doua a modulului de Media Criticism este predată de un prof tînăr de la Şcoala de Jurnalism din cadrul Academiei Kiev Mohyla, care este şi unul dintre organizatori. Început abrupt, cu improvizaţii, cu slide-uri netraduse din rusă în engleză, cu un amestec confuz de teorii şi autori (adică, dacă tot continui să spui Lazerfeld în loc de Lazarsfeld, înseamnă că trebuie să reiei unele lecturi din facultate). Şi la el am ajuns la Shannon-Weaver şi la punctele de vedere ale lui Luhman şi Baudrillard despre rolul presei în societate. Pînă acum, am avut parte de un exerciţiu în grup forţat (în fond, cum naiba să forţezi legături între teoriile despre presă cu viziunile lui Luhman şi Baudrillard, mai ales cînd ele fac parte din epoci diferite şi au repere socio-culturale diferite?).

Plimbarea cu vaporaşul pe Nistru de azi după-amiază va ajuta la eliberarea unor energii negative acumulate la unii participanţi şi chiar la organizatori.