(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Cu drag și spor lucrăm în laborator. Uneori se întîmplă scene amuzante. Alteori studenții mă pun pe gînduri. În alte momente caut răspunsuri pentru comportamentul lor și nu prea găsesc. Faptul că statul nu dă doi bani pe educație în România are și partea lui bună: ne distrăm mai mult decît pe timpuri, cînd facultatea însemna ceva cît de cît serios.
Ne uităm la fotografiile studenților și le comentăm, la seminarul Multimedia. Iată o poză: un rîu trece pe sub un pod săpat de apă în stîncă. Mi se pare că ar fi ieșit mai bine fotografia dacă studenta s-ar fi plasat pe celălalt mal, așa că o întreb: „Nu puteai ajunge pe partea cealaltă?” Ea îmi răspunde cu mirare: „Dar ERAM pe partea cealaltă!” Ridic sprînceana stîngă.
Toate calculatoarele duduie în Adobe InDesign, facem pagini de ziar care mai de care mai creative. Tocmai le fredonez celebrul cîntec „Salveeeez, doar pentru mine salveeez…”. Un student se întinde a relaxare și apasă cu talpa pe întrerupătorul unui prelungitor electric. Bilanț: trei calculatoare închise și fișierele nesalvate, routerul wireless oprit, boxele audio amuțesc.
Am ajuns la mijlocul seminarului, a trecut o oră. Se deschide timid ușa laboratorului. Studenta se așază undeva în spate și mărturisește spășită că n-a adus tema. „Și-ai mai și întîrziat, adaug eu”. Replica ei: „Da, puțin, știu, mă scuzați”. Hm, o oră e puțin?! Ridic sprînceana stîngă. Ne lămurim: ea credea că începem la ora 15, nu la 14. Și cînd te gîndești că a aflat ora corectă a începerii seminarului abia la jumătatea semestrului…
Am început să dau din gură la seminar. O studentă dă din gură stînd pe scaun, cu fața la mine, molfăind un hamburger de la McDo. Îi spun să înceteze să mai mănînce carton. Îmi spune că nu face asta des. Apoi ne uităm la cîteva fotografii. Într-una dintre ele, un țap numai os, la un festival gastronomic. Românii îi cumpăraseră carnea la felie. Studenta se strîmbă. Mda, mîncare nesănătoasă, pe cînd cea de la McDo e bio pe de-a-ntregul…
Da, îmbinăm utilul cu plăcutul la seminar. E frumos la facultate, seamănă mult cu grupa mare de la grădi.
Gata, cu ce ai scris aici, se confirma: sunt batrâna, out, depasita. Fiindca nu reusesc sa admit ideea ca (in afara de vreun caz grav sau urgent) un student, sau un elev, sa manance in timpul cursului, in fata profesorului si a colegilor.
De altfel, „pe vremea mea”, nici la gradi nu mancam in afara orelor de masa …
Într-un fel, ce povestesti aici mi se pare un raspuns posibil la întrebarile puse dupa premiera filmului „O luna in Thailanda”…
Pe mine nu mă deranjează să mănînce în timpul cursului sau să mestece gumă, sau să folosească telefonul mobil, pacemaker-ul sau cubul Rubik, atît timp cît își fac treaba (teme etc.). Dar pe tanti Tanța o deranjează cînd trebuie să facă acolo curat și eu o respect pe tanti Tanța.
Citesc randurile de mai sus si parca sunt desprinse din basme,daca le pot numi asa. Atat de multa nesimtire sta in bobocii de anul acesta?Nu as vrea sa generalizez, dar care ar fi sansele ca specimenele din categoria ”fara 7 ani de acasa” sa se fi adunat doar in grupele cu care faceti laboratoare? Probabil unii o sa inumeasca hipster pentru ca o sa spun ca noi parca nu eram chiar asa. Bineinteles, fiecare padure are uscaciunile ei si logic ca si grupa mea avea persoane care nu predau tema la timp sau vorbeau in timpul laboratorului, dar parca prezentam macar un interes pentru laborator.Chit ca pentru unii era unul mic. Sau poate toate astea sunt doar in capul meu.Sper totusi sa nu ma insel.
Nici vorbă de nesimțire, sunt adulți politicoși, dornici să facă treabă. Numai că s-au adaptat vremurilor și au fost influențați de familie și societate. Nu mă deranjează că vorbesc în timpul laboratorului sau că nu predau tema la timp, pentru că acestea sunt alegerile lor, ceea ce demonstrează că au putere de discernămînt. Evident, trebuie să-și asume consecințele deciziilor lor.
Eu cred, totusi, ca nu sunt asa de politicosi.
Oricare ar fi influentele familiei si ale societatii.
Sigur ca ceea ce vad in jurul lor nu este un model de politete sau de valori, tocmai de aceea cred ca, daca nici la facultate/scoala nu li se arata/propune/impune un model chiar nimeni nu îi ajuta.
Sigur ca trebuie sa isi asume consecintele deciziilor lor, dar daca nu li se dau repere, daca nu au aceste repere, cum stiu ca au luat o decizie gresita ? …
P şi D, dragelor, sînteţi depăşite. Rău. Ce e aia politeţe? Oare decurge din respect? Păi atunci, să ne gîndim de unde provine respectul. Pe un zid de prin zona Gării de Nord cineva a scris, Respectă-te şi vei fi respectat.
Dar, revenind la orele lui G., e aproape normal ce se întîmplă. Anormal este ca un cad(av)ru didactic să mai aibă atîta umor, atîta resemnare… cînd lucrurile ăstea se petrec la fiecare oră.
Nu sînt sigură că e bine să dau şi eu cu experienţa mea, dar joi – cred că era ieri?! – studentele mele, dragele, au refuzat să ne jucăm cu camera mea video, să încercăm mişcări de cameră (track, pan, boom, etc.) şi combinaţii de mişcări. Era prea obositor să se ridice din bancă şi să ne distrăm.