8 martie, fără frumuseţe 1

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Dacă această zi ar fi avut de-a face cu „frumuseţea, inteligenţa şi puterea de muncă” a femeii, nu s-ar mai fi chinuit femeile din Copenhaga şi New York să iasă în stradă, acestea fiind lucruri evidente dar nedemne de celebrat prin mişcări publice. Ele nu cereau recunoaşterea frumuseţii lor de către bărbaţi, şi nici un statut egalitarist, ci pur şi simplu şanse egale. Treptat, în ţările civilizate, ziua de 8 martie a devenit un simbol al ideii de egalitate de şanse între femei şi bărbaţi.
Consumerismul modern a transfigurat această zi, aşa cum a făcut cu mai toate zilele simbolice declarate de diverse instituţii internaţionale. Bărbaţii le iau azi femeilor o floare. Şi mîine reîncep să le bată. Şi din păcate, în România, semenii şi mass-media fac haz de (ne)caz. C-aşa-i tradiţia la noi.

8 Martie

Mihaela Miroiu

Cei care ne-am format prin cartile de istorie din timpul comunismului nu stiam mai nimic oficial despre lupta anticomunista, despre crimele regimului, cum nu stiam nici despre miscarea pentru democratie si drepturile omului. Sarbatoream eroii luptei de clasa, iar o data cu comunismul nationalist, eroii luptei de neatarnare.

Comunismul a trecut, din fericire pentru multi dintre noi. Patriarhatul nu. Continuam sa ne formam copiii in carti de istorie mai putin axate pe evolutia miscarii pentru democratizare si drepturile omului si deloc axate pe istoria drepturilor femeilor. Perpetuam ignoranta.

Felul in care sarbatorim in genere ziua de 8 Martie este expresia vie a necunoasterii. Unii cred ca este o sarbatoare „comunista” si refuza sa o ia in seama. Cei mai multi accepta cu voiosie un 8 Martie cu sens complet deturnat. Pentru ei, si mai ales pentru ele, 8 martie e ziua mamei, iubitei, sotiei, prietenelor, colegelor, sefelor, ziua omagiilor, pupaturilor de maini, florilor, chefurilor si cadourilor pentru femei.

Tranzitia a adaugat acestor fantezii flatante si voioase, posibilitati mai exotice: femeile cu bani merg la striptease masculin unde se pot dezlantui ca la Saturnalii, sarbatorind egalitatea in destrabalare. Daca am avea vointa politica si culturala sa ne intoarcem la sensurile firesti ale Zilei Internationale pentru Drepturile Femeilor, am sarbatori altceva si altfel. Aceasta zi a fost initiata in 1910 la Copenhaga. Ea onoreaza miscarea femeilor pentru egalitate in drepturi si egalitate de sanse.

A inceput sa fie sarbatorita prima oara in 1911 in Austria, Danemarca, Germania si Elvetia si marcheaza momentul in care reflectam la progresul pe care l-a facut miscarea pentru drepturile femeilor, dar si ce mai avem de facut. Este ziua in care sarbatorim curajul si vointa inaintaselor si inaintasilor nostri carora le datoram recunoasterea drepturilor si a demnitatii noastre ca oameni si cetateni femei.

Este ziua in care un parinte roman i-ar putea scrie fiicei sale urmatoarea scrisoare: „Fiica mea, daca te nasteai in Romania inainte de 1929 nu aveai nici un fel de drepturi politice, nu aveai multe din drepturile civile recunoscute barbatilor, nu aveai acces la cele mai multe profesii, chiar daca aveai studii superioare (nu orice studii, ca nu aveai voie) si erai instarita. Orice barbat, fie el si analfabet, avea drepturi. Erai tratata ca om de rangul doi si noncetateana. In 1929, datorita eforturilor de peste o suta de ani ale miscarii feministe romanesti si unor femei extraordinare ti se recunostea dreptul de vot la alegerile locale. Iti pomenesc doar cateva dintre ele, caci nu ai de unde sa le stii din cartile de istorie, nici macar din numele strazilor sau din statui: Eleonora Stratilescu, Eugenia Ianculescu, Adela Xenopol, Sofia Nadejde, Cecilia Cutzescu-Stork, Calypso Botez, Alexandrina Cantacuzino. In Constitutia lui Carol al II-lea ti s-a recunoscut inutil dreptul de vot la alegerile generale, caci ai fi trait sub doua dictaturi. In comunism ai fi fost obligata sa muncesti pentru stat si pentru casa, iar statul ar fi pus stapanire pe tine ca femeie si potentiala mama. Libera nu erai, cum nu erau nici barbatii.

Practic, ai fi votat in alegeri libere pentru prima oara in 1990, an in care incepea istoria ta reala de cetateana. Ai recuperat drepturile la nediscriminare si egalitate de sanse, dreptul de a fi protejata de bataile si abuzurile partenerului, de a nu fi hartuita sexual de sefi, nu fiindca asa au gandit politicienii nostri barbati, prea multi misogini, care continua sa ocupe 90% din teritoriul deciziei politice, ci fiindca europenele din Vest au obtinut toate acestea in anii cand noi traiam in comunism, iar UE ne-a obligat sa le includem in legislatie. Aveai sanse nule sa capeti ceva la marea privatizare si sa devii capitalista. In schimb acum ai mai multa scoala decat barbatii de varsta ta, dar asta conteaza mai putin in venituri. Castigi cu o treime mai putin decat barbatii si lucrezi in domeniile prost platite: educatie, sanatate, cultura. Poti in schimb sa faci menaj sau sa fii culegatoare, chiar si prostituata in Vest.

Vei contribui la PIB mai mult, dar vei primi la fel de putin. Ajuti statul, dar el nu va ajuta copiii tai ramasi acasa. Cu ceva sanse, ai putea intra in politica. Daca esti activa si competenta, presa te asediaza mai abitir decat pe orice barbat, vanandu-ti sau inventandu-ti greseli pentru care vei plati peste masura. Vor tolera cu placere sa-ti arati sanii si coapsele, dar nu mintea. Te vei supune cutumei potrivit careia la noi legile se voteaza usor si se aplica greu. Multe din drepturile tale sunt drepturi de vitrina.

Acolo vor ramane cata vreme te lasi pacalita cu omagii anuale in locul dreptatii de gen si al respectului pentru demnitatea ta ca femeie, om si cetateana.”

Sursa: România liberă