BELGIA 22 martie, ziua în care am găsit ilustrate ieftine la Bruxelles 2


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Am plecat mai devreme azi dimineață, pentru că voiam să arunc la “clopot” sticlele și borcanele adunate în casă. La ăștia nu te joci, trebuie să le duci unde trebuie, altfel te trezești cu amendă acasă! Știam că e un clopot în drum, lîngă metrou Horta (premetrou de fapt, pentru că e un tramvai în subteran). Aș fi ajuns la Maelbeek sau Schuman, apoi pe jos vreo 5 minute pînă la clădirea Montoyer a Parlamentului European.

Dar am găsit un clopot aproape de autobuz, așa că n-am mai luat metroul. Aș fi ajuns un pic mai repede cu metroul, dar pe la 8:45 eram deja aproape de birou. Acolo, verificarea zilnică de securitate, zîmbete către gardienii de la intrare. La birou, notificare pe grupul stagiarilor de la PE cum că s-a întîmplat ceva la aeroportul Zaventem Brussels National un pic mai devreme. Tocmai în ziua în care aveam două ședințe, de făcut diagrame în VISIO și de citit un pic despre procurement! Citesc rapid știruca, nu-mi dau seama dacă e grav și pac!, a doua știre cum că a fost ceva explozie în Cartierul European. Colegul britanic care tocmai ajunge la birou e alb la față: cînd ieșea de la metrou Schuman, a auzit o bufnitură puternică.

Sirene, elicoptere, colegii vorbesc tare la telefon în română, bulgară, engleză, franceză… deh, ca la Bruxelles. S-a dus ziua mea de lucru! Mă pun pe relatare live pe FB, mă sună familia, mă contactează foști studenți care lucrează la televiziuni, să intru live, le spun că nu mă simt prea vocal în dimineața asta. În 22 martie se anunțaseră 55% șanse de ploaie și exact pe la 10 iese soarele triumfător, încît mă face să trag jaluzelele la birou.

[fb_pe url=”https://www.facebook.com/georgehari/posts/10206478159048038″]

Ședință +
mers cu supervisor-ul să luăm sandvișuri pentru toată lumea de la birou +
scris PV +
a doua ședință +
scris PV…

Unii dintre colegi sunt deja plecați în vacanță, altcineva preia interimatul conducerii unității și improvizează o sală de mese; mestecăm sandvișul și nu spunem nimic, pînă cînd cineva are ideea de a pune muzică pe sistemul de teleconferință, ca să nu mai auzim elicopterele și ambulanțele. Pe masă, în fața fiecărui guri, smartphone-ul și cîte un “ding” din cînd în cînd. Un coleg are copilul plecat în excursie la fermă, altul a plecat urgent să încerce să-l ia de la școală, un altul stă tocmai la Anvers și deja sună oameni care l-ar putea găzdui în BXL.

Și nimeni nu se mai poate concentra la lucru. Uite, eu încep să scriu e-mail-uri din contul oficial, vreau să le trimit și mi se pare ridicol să întreb lucruri serioase în momente ca astea, pe bune. Trimit totuși cîteva, mai încep o diagramă, mai citesc o știre… Ni se spune că deja putem pleca acasă pe rînd, să nu aglomerăm străzile și că mîine lucrăm de acasă, mai ales dacă avem VPN (telework). Pe mine nu mă așteaptă acasă copii, nevastă sau familie, dar cam două secunde mă gîndesc la cei care nu se mai întorc azi acasă și la cei care așteaptă acasă oameni dragi care trebuie să se întoarcă… Serios, chiar mă gîndesc un pic.

Dar știți cum am găsit în 22 martie ilustrate ieftine în Bruxelles?

Știam că autobuzele Noctis și-au reluat circulația și merg pe timp de zi în mod excepțional, așa că am luat-o la pas spre Bourse, ca să iau altceva spre Saint Gilles. Și pentru că nu era multă lume în jurul lui Grand Place, am putut vedea micul magazin al micului vietnamez, cu ilustrate la 0,25 euro (în general sunt de la 0,30 în sus) și am intrat. Am luat 4 ilustrate și vi le voi trimite în țările voastre.

Nu vă mint, nu-mi e frică, pentru că nu știu de ce să-mi fie.

De oamenii ăștia pe lîngă care trec cînd merg pe jos spre Bourse? De gestul repezit al unui tînăr care și-a scăpat bicicleta de coarne? De tipa care aleargă pe mijlocul străzii și face cu mîna unei mașini aflate în mers? De privirea preocupată a bărbatului îmbrăcat în negru care-și rulează o țigară? Păi dacă e așa, atunci hai să-mi fie frică de tot! Dar atunci cînd eram la Lyon și au explodat lucrurile la Paris, mi-am dat seama că nu poate să-ți fie frică de lucrurile pe care le știi, ci de cele cu multe necunoscute.

O mică parte din lucrurile pe care le învăț la unitatea unde am nimerit cu stagiul sunt abrevierile din diverse domenii, iar una din ele este Business As Usual (BaU). Ei bine, din păcate incidentele precum cel de azi sunt BaU și așa ne va fi viața de acum încolo cel puțin un secol. “BaU-BaU”, cum ar spune copiii…


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 gânduri despre “BELGIA 22 martie, ziua în care am găsit ilustrate ieftine la Bruxelles

  • Andreea

    Donc.Encore une fois.Ma gandeam daca e totul parfait sau nu.Daca on a de plus sau rien de tout.Chiar ma gandeam sa cer detalii. Ganduri bune din Drumul Taberei!