Penne la Insieme, restaurantul Aidei Parascan, cîștigătoarea Masterchef 2013 5

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

În timp ce mă dădeam pe wifi-ul mall-ului din Buzău, Aida flamba penne-le în bucătăria restaurantului Insieme și i se lumina fața de la foc. În același timp, dădea indicații unui bucătar tînăr. Pizzarul își vedea de treabă în fața bucătăriei, lîngă cuptor, unde pregătea un aluat. Am așteptat timpul regulamentar și m-am trezit cu farfuria în față.

După ce a cîștigat concursul Masterchef, Aida Parascan a devenit managerul restaurantului Insieme din Galleria Shopping Center. Potrivit presei locale, patronul restaurantului îi urmărise evoluția în concurs și dorea să-i încredințeze localul. Se pare că Aida s-a ocupat de proiectarea bucătăriei, instruirea personalului și conceperea meniului.

În căutarea atmosferei

Într-o după-amiază de duminică am ajuns în mall-ul pustiu din Buzău. Dacă Aida va dori să creeze o atmosferă deosebită în restaurantul său, nu acolo este locul. Trecînd peste faptul că mall-ul răsuna de zgomotul de la radio de parcă ar fi fost bîntuit, în restaurant zgomotul era dominat de muzica pop-trash de la televizorul cu plasmă agățat pe unul din pereți. În rest, nici o decorațiune, ba chiar un mobilier neutru, din lemn lăcuit, vopsit în maro.

Din păcate, întregul restaurant este pentru fumători. Erau doar cinci clienți în acel moment, inclusiv eu și inspiram fumul de la țigara bărbatului din spatele meu, care se lupta cu un suc și o cafea. Avînd în vedere că cerusem penne sfumate cu vodka, puteam spune că eram în armonie cu locul.

În farfuria adîncă se odihneau pennele, cu ceva pătrunjel semiuscat pe margine. „Paste, bacon, nuci, smîntînă” – spunea sec descrierea preparatului în meniu. Cînd am început să mănînc, mă gîndeam cum aș face eu acasă: aș mai lăsa maximum 1 minut la fiert pastele, aș pune mai multă nucă, aș lăsa mai puțin bacon-ul să se călească, ca să fie mai moale. Pe măsură ce mîncam însă, gustul s-a schimbat: a apărut în gură aroma nucii și am simțit nevoia să înmoi pastele mai mult în sosul de smîntînă. Am gustat din vin abia după ce am dat gata un sfert de porție.

Mi-a plăcut că Aida mi-a urat „poftă bună” și m-a întrebat cum îmi place. I-am spus că mi-aș fi dorit mai multe nuci, dar că recunosc că ar fi trebuit să spun asta înainte de a comanda. Ea a mărturisit că  pune ingredientele în cantități medii, pentru că gusturile clienților diferă. Are dreptate, eu am găsit pastele cam sărate, dar am compensat cu piper.

În timp ce înfulecam, mă gîndeam cum ar arăta restaurantul în așa fel încît să inspire ideea de Italia:

• Evident, aș fi renunțat la televizorul cu plasmă și l-aș fi înlocuit cu muzică în surdină.
• Mai e nevoie de niște culoare, ori prin decorațiuni, ori prin flori pe fiecare masă.
• Aș fi scris ceva pe tabla neagră de la intrare, măcar un „Bine ați venit!”, dă o impresie de gol cînd o vezi așa de curată și tristă.
• Aș fi renunțat la cele cîteva mese din afara restaurantului, chipurile pentru nefumători. Cine ar sta să mănînce acolo, lîngă măgărușii în care îi dai pe copii dacă bagi o fisă? Dacă tot restaurantul e pentru sfumati, așa să rămînă!

Este de lucru

Aida mai are puțin de lucru și la chelneri. Atunci cînd fata care m-a servit mă întreabă dacă vreau alt pahar să-mi pun apa, presupunînd că vreau s-o torn peste vinul alb din paharul deja plin, e o problemă. De asemenea, dă o impresie nasoală să stai la bîrfă cu colega, întinsă peste tejghea, mîngîindu-ți nasul, în timp ce clienții mănîncă. Am înțeles, rămăseseră doar doi clienți în incintă, dar…

Prețurile sunt destul de mari pentru Buzău. Eu am dat 33 de lei pe mîncare, un pahar de vin alb Murfatlar demisec și o apă plată la jumate. Dacă vrei un restaurant de nișă cu o atmosferă anume, locul lui nu e în mall. Dacă totuși e în mall în Buzău, prețurile nu pot fi la nivel de București-centru. Dacă aș fi în locul Aidei, aș tatona terenul încă vreo trei luni acolo și apoi m-aș duce către București, Cluj-Napoca, Iași sau Timișoara. Cu o promovare online demnă de o cîștigătoare a concursului Masterchef, s-ar impune destul de rapid și ar avea un break-even în vreo șase luni.

Dar nu mă pricep la afaceri, așa că nu pot să spun decît „Săru’ mîna pentru masă, Aida!” și voi mai trece pe acolo, cînd mai ies la shopping în orașul martir Buzău.